Plângere contravenţională. Sentința nr. 2355/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2355/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 2355
Dosar nr._
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2355
Ședința publică din 29.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. C. I.
GREFIER – A. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta S.C.
S. C. S.R.L., cu sediul în D. Roșie, ., Județul N., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă N., cu sediul în Piatra N., . nr. 8, Județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru petentă – avocat B. D., cu împuternicire avocațială aflată la fila 14 din dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatului. Se prezintă martorul T. Ș., lipsă fiind martorul B. F..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată:
- obiectul pricinii: plângere contravențională întemeiată pe Legea nr. 53/2003R;
- în primă instanță, în etapa cercetării procesului, la al treilea termen de judecată;
- alte aspecte procedurale: la data de 26.04.2015, prin Serviciul Registratură, I. de Jandarmi Județean N. a depus adresa nr._ cu privire la imposibilitatea executării mandatului de aducere a numitului B. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În temeiul art. 318-323 din Codul de procedură civilă, instanța a
procedat la audierea martorului T. Ș., identificat cu CI . nr._ eliberat de S.P.C.P.L.E.P. Piatra N. la data de 14.06.2011, C.N.P._, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 392 din codul de procedură civilă se declară terminată cercetarea judecătorească și se acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat B. D. solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată. Din probatoriul administrat rezultă faptul că numitul B. F. nu a prestat activități în cadrul societății anterior încheierii unui contract individual de muncă în formă scrisă. Din descrierea situației de fapt reiese faptul că a lucrat efectiv o săptămână, după care nu s-a mai prezentat la serviciu. Din declarația dată de martor rezultă faptul că la punctul de lucru era prezent administratorul societății ,iar B. F. s-a prezentat pentru a da o probă de lucru pentru verificarea abilităților practice și pentru a vedea dacă corespunde muncii, nefiind vorba despre o perioadă de probă. Arată că nu are cunoștință care sunt motivele pentru care s-a notat în fișa de identificare la care face referire intimatul și nu se cunoaște nici modalitatea în care aceasta a fost completată, în condițiile în care B. F. a început efectiv activitatea la data de 14.08.2014, dată de la care are încheiat și contract individual de muncă. În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment. Nu se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, dezbaterile au
fost declarate închise, cauza a rămas în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.09.2014, sub nr._, petenta S.C. S. C. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă N. plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 14.08.2014, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru nerespectarea dispozițiilor privind încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că fapta ce a fost reținută în sarcina sa pentru care a fost sancționată nu există, întrucât persoana în cauză nu a prestat activității în cadrul societății sale la data de 13.08.2014.În continuare, a arătata că numitul B. F. s-a prezentat la punctul de lucru al societății pentru o eventuală angajare, iar acesta a fost angajat efectiv în cadrul societății începând cu data de 14.08.2014. Totodată, a arătat că în cauză nu este vorba de o perioada de probă, ci de o verificare a abilităților necesare practicării acestei meserii.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prev Legii 53-2003, OG 2-2001, Legea 180-2002.
Anexat plângerii, petenta a depus la dosar certificat de înregistrare al societății petente, procesul verbal de contravenție, contractul individual de muncă încheiat cu numitul B. F. la data de 14.08.2014, împuternicire avocațială.
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei taxa judiciară de timbru, cf. prevederilor art. 19 din OUG 80-2013.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prev. OG 2-2001 și Legea 53-2003.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, iar declarațiile date de numitul B. F. la data controlului, atestă situația reală de la momentul controlului, acesta prestând efectiv activitate la societatea petentă, fără a avea încheiat în prealabil contract individual de muncă.
Intimatul a subliniat că afirmațiile contravenientei nu corespund realității, iar încheierea contractului individual de muncă după momentul efectuării controlului nu are relevanță juridică, gradul de pericol social al faptei nu poate fi anihilat de întocmirea ulterioară în formă scrisă a contractului de muncă.
În aceste condiții, intimatul a arătat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute și că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul însemnat de pericol social pe care îl prezintă eludarea legislației muncii.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură civilă, ale Legii nr. 53/2003 și ale O.G. nr. 2/2001.
În susținerea apărărilor formulate, intimatul a atașat înscrisuri, printre care copia procesului-verbal de sancționare și a procesului-verbal de control, cu anexe, fișele de identificare ale numiților C. A., B. F. f. 30,31, lista cu angajații societății petente.
În dovedirea susținerilor lor, părțile au solicitat, iar instanța a încuviințat și proba cu înscrisuri și proba testimonială, cu martorii C. Alxandru, T. Ș., iar martorul B. F., deși citat cu mandat de aducere, cfr prev art 313 C.pr civ nu s-a prezentat la instanță, pentru audiere.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de petenta S.C.S. C. SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 10.000 lei, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003.
În procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._-14.08.2014 s-a reținut că, în urma controlului desfășurat la data de 13.08.2015 la punctul de lucru, Spălătoria Auto din Săvinești, s-a constatat că numitul B. F. presta activitate din data de spălător auto, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă, așa cum rezultă din declarațiile inserate în fișele de identificare existente la dosar, declarația martorului T. Ș. și din procesul-verbal de control.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de temeinicie pentru sancționarea în mod valabil a contravenientei, având în vedere următoarele considerente:
În primul rând, analizând hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României, instanța reține că trebuie respectate în materie contravențională garanțiile cuprinse în art. 6 CEDO, referitoare, în principal, la prezumția de nevinovăție și la incidența principiului potrivit căruia orice îndoială profită acuzatului (in dubio pro reo), dar și la existența unei prezumții relative că reflectă adevărul, în favoarea conținutului actului de constatare încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator.
Sub acest aspect, instanța reține că procesul-verbal, beneficiind de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, face dovada deplină a celor reținute de agentul constatator și constatate personal de acesta.
În acest context, instanța amintește că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko împotriva Slovaciei, hotărârea din 2 septembrie 1998, §64), fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină CEDO.
Totodată, Curtea a mai reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fața lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării.
Față de aceste aspecte, instanța reține că fapta contravențională a fost constatată personal de către inspectorii ITM, aspectele consemnate în procesul-verbal fiind susținute de celelalte înscrisuri depuse de intimat, respectiv procesul-verbal de control și anexele aferente f. 28-29 din care rezultă că numitul B. F., la data de 13.08.2015 presta efectiv activitate, în funcția de spălător auto, pentru petentă, fără a avea încheiat anterior contract de muncă .
Acest aspect rezultă atât din fișele de identificare ale numiților C. A. și B. F. f. 30,31 în care aceștia au arătat persoanele împreună cu care mai lucrează, declarația martorului audiat în fața instanței, T. Ș., care a arătat că l-a văzut pe B. cum făcea curățenie într-o mașină, precum și declarația martorului C. A., f.43 care a arătat că în momentul în care a venit echipa de control de la ITM lucrau efectiv T. Ș. și B. F..
Prin urmare, declarațiile celor două persoane, date în fața inspectorilor ITM, nu au tăria de a infirma constatările inspectorilor ITM ci, dimpotrivă, demonstrează că versiunea prezentată de petentă în plângerea contravențională nu corespunde realității.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Sub aspectul sancțiunii aplicate petentei, instanța constată că fapta prevăzută de art. 276 alin. (1) litera e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, petentei fiindu-i aplicată amenda egală cu minimul special.
Astfel, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptelor contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, constând într-un avertisment, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentei, de subestimare a pericolului social pe care îl reprezintă eludarea legislației în domeniu, nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv.
Totodată, circumstanțele personale ale petentei (împrejurarea că ulterior a încheiat numitului B. F. contract individual de muncă sau numărul de angajați al societății petente) nu pot fi avute în vedere ca elemente de natură să atragă atenuarea răspunderii contravenționale pentru fapta săvârșită, în condițiile în care implicarea într-o activitate comercială implică asumarea unor responsabilități sporite și respectarea legislației în vigoare, iar disciplina în domeniul relațiilor de muncă constituie un aspect fundamental și efectele negative ale nerespectării ei pot fi multiple și semnificative.
Pentru toate considerentele expuse, constatând caracterul neîntemeiat al plângerii contravenționale, instanța o va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C.
S. C. S.R.L., cu sediul în D. Roșie, ., Județul N., J_, CUI_, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă N., cu sediul în Piatra N., . nr. 8, Județul N., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.06.2015.
Președinte, Grefier,
M. C. I. A. P.
Red.M.C.I.10.09.2015
Tehn. P.A. 17.09.2015
Ex. 4
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2346/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2318/2015. Judecătoria... → |
|---|
