Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Sentința nr. 2484/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2484/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 06-08-2015 în dosarul nr. 2484
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR.2484
Ședința Camerei de consiliu din data de 06.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. C. I.
GREFIER- I. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petentul M. R. prin primar în contradictoriu cu intimatul B. E. Judecătoresc M. I. având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a lipsit reprezentantul legal al reclamantei și al pârâtei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: primul termen de judecată;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
- prin compartimentul Arhivă al instanței, petentul a depus la dosar concluzii scrise.
În considerarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și se consideră competentă general, material și teritorial, în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 713 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 650 Cod procedură civilă.
Instanța, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind legale, pertinente și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 07.04.2015, sub nr._, reclamantul M. R. a chemat în judecată pe pârâtul B. M. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să anularea încheierii din data de 10.03.2015 a B. M. emisă în dosarul execuțional nr.178/2014.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat a formulat cererea de intervenție nr._ din 05.03.2015 în procedura executării silite începută de M. I. împotriva debitorilor B. C. M. și B. R. A., solicitând înscrierea în tabloul creditorilor cu creanța în sumă de 218 lei reprezentând impozite și taxe locale ajunse la scadență conform titlului executoriu nr.7739 din 03.03.3015.
Prin încheierea din 10.03.2015 din dosarul execuțional nr.192/2013, B. M. I. a respins cererea de intervenție formulată de reclamant, calificând-o în mod greșit ca fiind una de încuviințare a executării silite, motivat de faptul că suma cu care reclamantul a înțeles să se înregistreze în procedura executării silite este reprezentată de creanțe fiscale, supuse prevederilor O.G. nr.92/2003, ce nu poate fi recuperată pe calea dreptului comun.
Încheierea anterior menționată este dată cu o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, din următoarele considerente: executarea silită împotriva debitorilor B. C. M. și B. R. A. era deja începută la cererea unui alt creditor, motiv pentru care reclamantul a formulat cerere de intervenție în procedura executării silite, întemeiată pe dispozițiile art.689 Cod de procedură civilă, iar nu cerere de încuviințare a executării silite; dreptul de intervenție al creditorului intervenient presupune existența unei executări silite pornite de un alt creditor.
Potrivit art.648 Cod de procedură civilă, orice creditor al debitorului poate, în condițiile art.689 și urm., să intervină în procedura de executare silită aflată în curs până la data fixării de către executorul judecătoresc a termenului pentru valorificarea bunurilor urmăribile, iar după depunerea sau consemnarea sumelor realizate din urmărire, poate să participe la distribuirea acestor sume, potrivit art.863 și următoarele.
Din textele mai sus invocate rezultă fără niciun dubiu că dreptul de intervenție al creditorului presupune existența unei executări pornite de un alt creditor.
Raportat la dispozițiile legale în materia intervenției altor creditori în procedura executării silite, cererea de intervenție formulată îndeplinește condițiile de admisibilitate: reclamantul deține un titlu executoriu împotriva debitorilor; creanța este certă, lichidă și exigibilă, fiind reprezentată de taxa de redevență concesiune, impozite și alte taxe datorate bugetului local, ajunse la scadență.
Față de cele menționate mai sus, dispozițiile art.623 cod de procedură civilă, invocate de B. M., nu sunt aplicabile la situația particulară din prezenta cauză unde, cu privire la același debitor și același bun există deja o executare silită începută de executorul judecătoresc.
A redat de asemenea, dispozițiile art.653 alin.1 Cod de procedură civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.648, art.664, art.689 Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de la plata timbrajului în temeiul art.30 alin.1 și 2 din OUG nr.80/2013.
În susținere, reclamantul a depus la dosar încheierea din 10.03.2015 emisă în dosarul execuțional nr.192/2013 al B. M. I..
Pârâtul a formulat întâmpinare (fila 10 dosar) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivare a arătat că încheierea din data de 10.03.2015 din dosarul de executare nr.192/2013, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de contestator, este legală și temeinică.
Prin cererea de intervenție din data de 05.03.2015, intervenientul municipiul R. a solicitat înregistrarea cererii de intervenție împotriva debitorilor B. C. M. și B. R. A., urmând ca, după îndeplinirea formalităților necesare să se procedeze la executarea silită a acestora în vederea recuperării debitului reprezentând impozite și taxe locale.
Prin încheierea din 10.03.2015 emisă în dosarul de executare nr.192/2013, B. M. a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de petent întrucât cererea de executare silită este de competența unui alt organ de executare decât cel sesizat, respectiv titlurile executorii vizând obligațiile fiscale se execută de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali.
Potrivit art.689 alin.1 Cod de procedură civilă, orice creditor poate interveni în cursul executării silite pornite de un alt creditor, însă numai în condițiile și limitele prevăzute la alin.2. Conform art.623 Cod de procedură civilă, executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.
Potrivit dispozițiilor art.110 din OG nr.92/2003 raportate la art.136 alin.1-4, art.138 alin.1 din același act normativ, titlurile executorii vizând obligațiile fiscale se execută de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Titlurile executorii pentru care contestatorul a solicitat executarea silită vizează sume datorate de către debitori bugetului general consolidat cu titlu de impozit clădiri, taxă protecție civilă, urmărirea silită a acestor debite urmând a fi obligatoriu făcută în condițiile stabilite de O.G. nr.92/2003, de către executorii fiscali.
În consecință, față de aceste dispoziții, în mod corect pârâtul a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de reclamant.
În dosarul nr.193/2012, reclamantul a mai formulat cerere de intervenție, iar B. M. a adresat o cerere judecătoriei Piatra N. de încuviințare a executării silite privind această cerere de intervenție. Judecătoria Piatra N. a respins cererea, potrivit încheierii din 10.06.2014 pronunțată în dosarul nr._, soluției menținută de Tribunalul N., prin respingerea apelului formulat de reclamant, conform deciziei civile nr.137 AC din 05.11.2014.
În drept au fost invocate dispozițiile art.689, art.623 Cod de procedură civilă, ale art.110, art.136, art.138 din O.G. nr.92/2003.
În susținere, pârâtul a depus la dosar încheierea din 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, decizia civilă nr.137 AC din 05.11.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, încheierea din 06.11.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
În temeiul art.255-258 Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă în dezlegarea pricinii.
Reclamantul a formulat concluzii scrise.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea de intervenție din data de 05.03.2015, reclamantul municipiul R. a solicitat înregistrarea cererii de intervenție împotriva debitorilor B. C. M. și B. R. A., urmând ca, după îndeplinirea formalităților necesare să se procedeze la executarea silită a acestora în vederea recuperării debitului reprezentând impozite și taxe locale în cuantum de 218 lei, conform titlului executoriu nr.7739 din 03.03.3015.
Prin încheierea din 10.03.2015 emisă în dosarul de executare nr.192/2013, B. M. a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de petent întrucât cererea de executare silită este de competența unui alt organ de executare decât cel sesizat, respectiv titlurile executorii vizând obligațiile fiscale se execută de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali.
Împotriva acestei soluții, comunicate reclamantului la data de 26.03.2015, acesta a formulat plângere în termen legal, aceasta fiind transmisă Judecătoriei Piatra N., prin serviciile poștale, la data de 06.04.2015.
Instanța apreciază plângerea fondată, însă nu pentru motivele invocate de reclamant, ci în considerarea dispozițiilor art.691 alin.2-4 Cod de procedură civilă. Astfel, aceste texte de lege impun următoarele: cererea de intervenție se depune la executorul judecătoresc împreună cu copii certificate de pe documentele justificative, precum și de pe procesul verbal de constatare a aplicării măsurii asiguratorii, dacă este cazul. În situația în care se reclamă creanțe bănești rezultate din înscrierile contabile făcute în registre ținute cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, cererea va fi însoțită, sub sancțiunea inadmisibilității, de un extras de pe înscrierile care cuprind aceste sume, legalizate de un notar public (alin.2). După înregistrarea cererii, executorul o va înainta de îndată instanței de executare competente împreună cu toate documentele justificative, dispozițiile art.664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător. Până la soluționarea cererii de intervenție instanța poate suspenda eliberarea sau distribuirea de sume obținute din valorificarea bunurilor debitorului. Instanța poate obliga creditorul intervenient la plata unei cauțiuni. Dispozițiile art.718 alin.7 și 8 se aplică în mod corespunzător. Instanța soluționează cererea în camera de consiliu, fără citarea părților, dispozițiile art.665 aplicându-se în mod corespunzător.
Față de aceste dispoziții, instanța apreciază că cererea de intervenție era necesar a fi înaintată instanței de executare pentru ca aceasta să se pronunțe asupra sa, doar sub acest aspect fiind apreciată ca nelegală încheierea executorului de respingere a cererii de intervenție. Din interpretarea coroborată a art.691 cu art.664 și 665v Cod de procedură civilă (în forma în vigoare la data începerii executării silite) rezultă în mod clar că executorul judecătoresc ar putea respinge numai cererea de înregistrare a cererii de intervenție (împotriva căreia cel interesat ar putea formula plângere), iar nu însăși cererea de intervenție, asupra acesteia fiind de competența instanței de executare să se pronunțe. Este vorba într-adevăr de o chestiune de nuanță, însă numai în acest fel textele legale mai sus invocate ar primi aplicabilitate.
Referitor la situația din speță, instanța de executare s-a pronunțat de altfel prin încheierea din 10.06.2014, în dosarul nr._, respingând cererea de intervenție formulată de reclamant în cadrul dosarului de executare nr.192/2013, soluție menținută de Tribunalul N., prin respingerea apelului formulat de reclamant, conform deciziei civile nr.137 AC din 05.11.2014.
Totuși, pentru a da lămuriri reclamantului cu privire la executarea silită a creanței sale sunt de subliniat următoarele:
În primul rând, astfel cum s-a reținut și prin încheierea din 10 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. cu referire la aceeași cerere de intervenție, orice creditor poate interveni în cursul executării silite pornite de un alt creditor, însă numai în condițiile și limitele prevăzute la alin. (art.689 alin.1 Cod de procedură civilă). conform art.691 alin.3 Cod de procedură civilă, după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc o va înainta de îndată instanței de executare competente, împreună cu toate documentele justificative, dispozițiile art.664 și art.665 aplicându-se în mod corespunzător. Ca efect al aplicării corespunzătoare a art.665 alin.5 pct.1 Cod de procedură civilă, instanța poate respinge cererea de intervenție numai dacă executarea silită este de competența unui alt organ de executare decât cel sesizat. S-a reținut astfel că potrivit prevederilor art. 623 NCPC - executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.
Conform prevederilor art. 110 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală raportat la prevederile art. 136 alin. 1 - 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și la prevederile art. 138 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, titlurile executorii vizând obligații fiscale se execută de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali.
Aplicând aceste dispoziții legale la cauză instanța a reținut că titlul executoriu prezentat de creditorul - intervenient M. R. - Direcția Taxe și Impozite vizează sume datorate de către Balaița C. M. și Balaița R. A. bugetului general consolidat cu titlu de „cheltuieli executare silită”, „taxă protecție civilă”, „impozit clădiri P.F.”, urmărirea silită a acestor debite urmând a fi obligatoriu făcută în condițiile stabilite prin OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală de către executori fiscali.
În consecință, reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la încuviințarea executării silite privind creditorul intervenient, a respins cererea.
În al doilea rând, pentru ca reclamantul să înțeleagă în ce mod are a se efectua executarea silită cu privire la suma pretinsă în baza titlului executoriu nr.7739 din 03.03.3015, în mod evident acesta, prin organul de executare fiscală, poate efectua poprire asupra veniturilor periodice ale debitorilor.
Referitor la executarea silită imobiliară sau mobiliară, dispozițiile art.864 Cod de procedură civilă sunt neechivoce: în cazul în care urmărirea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare au depus și alți creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit ordinii de preferință, dacă legea nu prevede altfel, creanța provenind din impozite și taxe datorate bugetului de stat sau local fiind menționată la lit.e) a textului de lege sus menționat.
Apoi potrivit art.868 Cod de procedură civilă, dacă există mai mulți creditori urmăritori sau intervenienți, suma rezultată din vânzare se distribuie acestora potrivit ordinii de preferință prevăzută la art.864-867. În acest scop, după depunerea sau consemnarea sumei rezultate din vânzare ori, după caz, de la data când adjudecarea imobilului urmărit a devenit definitivă, executorul va fixa de urgență un termen de 10 zile pentru depunerea titlurilor de creanță. Debitorul, creditorii urmăritori, organele fiscale locale, administratorii sechestru, adjudecatarul și titularii drepturilor și sarcinilor stinse prin adjudecare, despre care executorul a luat cunoștință în condițiile art.740 ori art.835 alin.2, vor fi înștiințați din oficiu despre fixarea acestui termen, potrivit dispozițiilor privitoare la comunicarea și înmânarea citațiilor.
Termenul se va afișa la sediul executorului judecătoresc și la cel al instanței de executare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru depunerea titlurilor de creanță. Afișarea va fi constată printr-un proces verbal care se va depune la dosar. După expirarea termenului arătat la alin.4, niciun creditor nu va mai putea lua parte la distribuirea sumei obținute din urmărire.
În alte cuvinte, cererea de intervenție formulată de reclamant este oricum lipsită de interes de vreme ce executarea silită trebuie efectuată de organele proprii de executare, iar în situația în care executarea silită pornită de un alt creditor urmează procedura de drept comun, derulată prin executor judecătoresc, acesta din urmă este obligat să înștiințeze organele fiscale despre distribuirea sumei rezultate din vânzarea silită, organele fiscale pot depune titlu de creanță, iar suma va fi distribuită potrivit ordinii de preferință statuată de art.864 Cod de procedură civilă, cu respectarea termenului impus de art.868 alin.final Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul M. R. cu sediul în R., ..1, jud. N. în contradictoriu cu pârâtul B. M. I., cu sediul în Piatra N., ..6, ..B, parter, . având ca obiect plângere împotriva încheierii.
Anulează încheierea executorului judecătoresc din 10.03.2015 emisă în dosarul nr.178/2014 ca nelegal întocmită.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 august 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. C. I. I. O.
Red.Tehnored.F.C.I./I.O.17.09.2015/21.09.2015
Ex.4
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2491/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3656/2015.... → |
|---|
