Uzucapiune. Sentința nr. 2984/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2984/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 2984
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR.2984
Ședința publică din data de 05.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. C. I.
GREFIER- I. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul D. V. în contradictoriu cu pârâții M. P. N. PRIN PRIMAR și C. S., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.09.2015, când a fost amânată pronunțarea pentru 28.09.2015 și respectiv pentru astăzi, 05.10.2015. Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.09.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
După deliberare,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.03.2014, sub nr._, reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâtul M. P. N.-prin primar a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 269 mp teren, situat în P. N., ., jud N..
În motivare, a arătat că suprafața indicată în acțiune face parte dintr-o suprafață mai mare de teren, că a stăpânit terenul de peste 30 de ani, în mod continuu. De asemenea, a arătat că suprafața indicată se află în continuarea suprafeței de 268 mp, pentru care are T.P nr. 1-_95, precum și a suprafeței de 67 mp, care a fost dobândită prin contractul de vânzare cumpărare nr_13.
În continuare, a arătat că este unicul moștenitor al defunctului său tată D. V., decedat la data de 23.12.1987, că acesta a stăpânit pe întreaga durată a vieții sale suprafața de 604 mp, teren, situată în P. N., ., iar acesta a stăpânit respectiva suprafață de teren de la mama sa, D. M. care a decedat la 21.01.1940.Totodată, a arătat că după decesul tatălui său, i-a fost constituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 268,5 mp, deși din planul de încadrare în zonă, suprafața reală pe care a stăpânit-o el și tatăl său este de 604 mp, iar pentru diferența de 269 nu există nici un act.
Totodată, reclamantul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev de art 1890 și urm Cod civil, că a existat o posesie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.1890 cod civil, art 1049-1052 C.pr civ.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 1105 lei taxa judiciară de timbru, respectiv, 590 lei și 1105 lei .
Anexat cererii, în cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a depus la dosar plan de încadrare în zonă, certificat de moștenitor după defuncta D. M., certificat de moștenitor după defunctul D. V., certificate de atestare fiscală, T.P nr. 1-_95 eliberat reclamantului pentru suprafața de 268,5 mp, contract vânzare cumpărare pentru suprafața de 67 mp, proces verbal pentru impunerea clădirilor și terenurilor pe anul 1952, în care apare inserată suprafața de 537 mp pe numele moștenitorilor defunctei D. M., autorizație executare lucrări, plan de situație, împuternicire avocațială.
La data de 03.06.2014 pârâtul a formulat întâmpinare.
Pe cale de excepție, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a sa, în prezenta cauză, întrucât terenul ce face obiectul cauzei nu ar fi trecut în proprietatea municipalității.
În continuare, a arătat că tatăl reclamantului defunctul D. I V. a moștenit de la mama sa, D. M. suprafața de 537 mp, teren situat în P. N., ., pe care ulterior a construit o locuință, iar ulterior acesta a vândut fiicei sale C. S. cota de 1-/2 din construcție și terenul aferent, iar potrivit art 30 din Legea 58-1974 suprafața de teren aferentă 1-2 din construcție a trecut în proprietatea statului, iar restul proprietății a rămas în proprietatea vânzătorului D. I V.. Ulterior, fiica reclamantului și soțul acesteia, au vândut reclamantului cota lor de 1-2 din casa construită, situată în . astfel proprietarul întregii construcții. Suprafața de teren care fusese preluată de către stat a fost restituită reclamantului prin Ordinul Prefectului nr.11-20.01.1995, eliberându-i-se titlul de proprietate nr.1-_95 pentru 268,5 mp, iar restul suprafeței de teren nu se află sub incidența vreunei legi de restituire a terenurilor. Totodată, a arătat că terenul care face obiectul cauzei face parte din suprafața de 537 mp dobândit de tatăl reclamantului, prin certificatul de moștenitor din 1974.
De asemenea, a arătat că în perioada 1958-2013 reclamantul a achitat impozit pentru suprafața de 537 mp, cu excepția perioadei 1981-1983.
Anexat întâmpinării, intimatul a depus la dosar adresa emisă de Direcția Taxe și Impozite Locale din 22.05.2014, copia rol .
La data de 24.06.2014 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare. f. 44-45.
La termenul din 13.10.2014 reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu și cu numita C. S., instanța luând act de modificarea cadrului procesual și dispunând citarea acesteia în cauză.
La data de 23.10.2014, reclamantul a depus la dosar înscrisuri f. 56-104.
La solicitarea instanței, au fost depuse la dosar de la OCPI, precum și întreaga documentație care a stat la baza emiterii T.P nr.1-2548-1995, întocmit pe numele autorului reclamantului.
În temeiul prev art 255-258 C.pr.civ, instanța a încuviințat reclamantului proba testimonială cu martorii B. C. și D. G., declarațiile acestora, luate sub prestare de jurământ fiind consemnate și atașate la dosar f.129-130 și a dispus din oficiu administrarea probei cu expertiza topografică, efectuată în cauză de expert Văcarașu I. f. 146-150.
Analizând actele și lucrările dosarului,atât sub aspectul lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. P. N.-prin primar, instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală pasivă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil de către persoana care-l posedă, este în primul rând o sancțiune împotriva titularului inițial al dreptului de proprietate, care manifestă indiferență față de situația imobilului, acesta rămânând în posesia unei alte persoane. Totodată uzucapiunea vine să clarifice anumite situații juridice incerte, transformând aparența într-un drept de proprietate cert. Astfel, în cazul acțiunilor ce au ca obiect constatarea uzucapiunii, calitatea procesuală pasivă aparține persoanelor care au în proprietate terenul posedat de reclamant.
Astfel, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că suprafața de teren care face obiectul cauzei nu aparține nici unui proprietar, persoană fizică, aceasta aflându-se în proprietatea privată a municipalității, ca atare instanța apreciază că pârâtul M. P. N.-prin primar, justifică calitatea sa procesual pasivă, în prezenta cauză, urmând pe cale de consecință ca instanța să respingă excepția lipsei calității procesual pasive a sa, ca neîntemeiată.
În fapt, reclamantul este moștenitorul defunctului D. V., decedat la data de 23.12.1987, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr 17- 20.02.2014 ,f.9.
Terenul, în suprafață de 269 mp, curți, construcții, situat în P. N., ., identificat în cadrul raportului de expertiză întocmit în cauză, între punctele :_-_-_-_-_-300-303, vecinătățile: N-. V., S-D. V. și V-I. Ș. a fost dobândit de autorul reclamantului de la defuncta sa mama D. M., conform certificatului de moștenitor nr_74, fiind ulterior transmis în patrimoniul reclamantului.
Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare nr_80 jumătate din această suprafață a trecut în proprietatea statului, cf Legii 58-1974, iar cealaltă jumătate a rămas în proprietatea tatălui reclamantului. Prin Ordinul Prefectului nr.11-20.01.1995 suprafața de 268,5 mp care fusese preluată de stat a fost restituită proprietarilor construcțiilor, fiind emis în baza aceluiași ordin T.P nr. 1-_95, prin care i s-a constituit reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 268,5 mp, astfel că cealaltă suprafață de teren, ce face obiectul cauzei, a fost stăpânită de către moștenitorii defunctului D. I V.
Această suprafață de teren face parte din același trup de teren, aflându-se în continuarea suprafeței de 268 mp, înscrisă în T.P nr. 1-2548-1995 și suprafața de 67 mp, dobândită de reclamant în baza contractului de vânzare cumpărare nr 646-2013, așa cum rezultă atât din declarațiile celor doi martori audiați, aspectele relatate în întâmpinare de către intimat, precum și concluziile raportului de expertiză topografică întocmit în cauză f. 146.
Instanța reține că prin contractul de vânzare cumpărare legalizat sub nr.70 din 1980, reclamantul a vândut fiicei sale. Pârâta C. S. cota indiviză de 1/2 dintr-o casă, situată în P. N., ., iar terenul aferente casei, respectiv cota indiviză de jumătate din 537 mp, în temeiul prev art.30 din Legea 58-1974 a trecut în proprietatea statului, iar ulterior, la data de 21.07.1981 pârâta a înstrăinat reclamantului cota indiviză de 1-2 din casă, situată în P. N., . fiindu-i transmisă reclamantului pe durata existenței construcției suprafața de teren necesară construcției de 100 mp.
Totodată,din înscrisurile existente la dosar, depuse de Comisia Județeană N. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, rezultă că deși reclamantul a solicitat atribuirea în proprietate a diferenței de 268,5 mp din suprafața de 537 mp, prin Ordinul prefectului nr.11-_ i-a fost atribuit în proprietate doar suprafața de 268,5 mp, prin eliberarea T.P nr. 1-_95, apreciindu-se raportat la prev art. 36 alin.2, 4și 6 din Legea 18-1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare că fiind vorba de teren aferent casei nu intră în această categorie.
În drept, potrivit art. 645 Cod civil, uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății și în același timp o sancțiune împotriva adevăratului proprietar, iar din interpretarea art. 1890 și următoarele Cod civil, rezultă că acțiunea în uzucapiune este acțiunea prin care posesorul invocă prescripția achizitivă împotriva adevăratului proprietar. Ca mod de dobândire a proprietății, uzucapiunea se fundează pe faptul posesiei îndelungate a imobilului aflat în circuitul civil. Deci nu se poate aborda acest subiect al uzucapiunii în absența posesiei care, pentru a putea produce efecte juridice, este necesar să fie exercitată în anumite condiții expres prevăzute de art. 1847 Cod civil.
Invocându-se uzucapiunea de 30 de ani, instanța va analiza îndeplinirea celor două condiții cumulativ prevăzute de art. 1890 cod civil și anume: posesia să fi fost exercitată timp de 30 de ani, fiind irelevant dacă uzucapanții au fost de bună sau de rea–credință, respectiv să se exercite o posesie utilă.
În privința celei dintâi condiții, instanța o consideră îndeplinită, întrucât din declarațiile celor doi martori, Baracan Cornelai f. 129 și D. G. f.130, rezultă că reclamantul a stăpânit în mod continuu terenul ce face obiectul cauzei, că de-a lungul vremii amplasamentul terenul și vecinătățile acestuia nu au suferit vreo modificare .
Cât privește cea de a doua condiție impusă de art. 1890 Cod civil, aceasta va fi analizată prin raportare la art. 1847 Cod civil conform căruia posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Astfel, sub aspectul continuității, instanța reține din probele administrate, evidențiate anterior, că posesia nu poate fi considerată viciată sub acest aspect dat fiind că bunurile au fost stăpânit cu regularitate, potrivit naturii lor.
Nu se poate aminti în speța de față nici de întreruperea posesiei care, în realitate nu reprezintă doar un simplu viciu al posesiei, ci înseamnă însăși absența acesteia. Întreruperea posesiei implică așadar o pierdere a acesteia ca urmare a posesiei unui terț pentru o perioadă mai mare de un an sau putând rezulta din cauze de întrerupere naturală sau civilă a uzucapiunii prevăzute de art. 1863 - 1973 Cod civil, ceea ce nu se confirmă în cauza de față.
Cât privește cerința ca posesia să fie netulburată, prin aceasta înțelegându-se, dintr-o interpretare per a contrario a art. 1851 Cod civil, acea posesie ce nu se fundează pe acte de violență, de asemenea, această cerință este îndeplinită. În plus, art. 1847 Cod civil, sugerează ca posesia să fie publică, adică exercitată în văzul tuturor, și sub nume de proprietar, condiții considerate îndeplinite de instanța prin prisma declarațiilor martorului audiat.
Prin urmare, instanța consideră că, pe de o parte, sunt întrunite elementele posesiei, respectiv corpus și animus, pe de altă parte sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1847 Cod civil, precum și condițiile art. 1890 Cod civil, fiind vorba despre o posesie utilă exercitată în termenul prevăzut de lege și ca atare va admite, acțiunea, urmând a constata că reclamantul a dobândit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 269 mp, teren curți, construcții, situate în P. N., ., determinat prin schița anexă a raportului de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre între punctele:_-_-_-_-_-300-303, cu următoarele vecinătăți: N-. V., S-D. V. și V-I. Ș..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâtul M. P. N.-prin primar, ca neîntemeiată.
Admite acțiunea formulată de reclamantul D. V., domiciliat în P. N., ., jud. N. CNP –_ în contradictoriu cu pârâții M. P. N.-prin primar cu sediul în P. N., ., nr.6-8, jud. N. și C. S., cu domiciliul în P. N., ., jud. N., CNP –_.
Constată că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra suprafeței de 269 mp teren curți, construcții, situat în P. N., ., determinat prin schița anexă a raportului de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre între punctele:_-_-_-_-_-300-303, cu următoarele vecinătăți: N-. V., S-D. V. și V-I. Ș..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria P. N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.10.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. I. I. O.
Red.Tehnored.M.C.I./I.O.04.01.2015/11.01.2016
Ex.5.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2945/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2895/2015.... → |
|---|
