Cereri. Sentința nr. 8317/2015. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8317/2015 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 8317/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8317/2015
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. V.
Grefier M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții C. F. C., C. T. T. și pe pârât P. B. ROMANIA SA, având ca obiect „alte cereri LEGEA 193/2000”
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamanți avocat S., lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul reclamanților, arată că la fila 78 din dosar, se află dovada achitării taxei de timbru în sumă de 511 oo, lei și solicită restituirea acesteia. De asemenea, arată că reclamanții își majorează pretențiile la valoarea indicată de expert 7485 franci elvețieni, astfel cum rezultă în raportul de expertiză și arată că nu mai are alte cererii de formulat în cauză.
Instanța, în conf. art. 150 c.pr civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond
Apărătorul reclamanților, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7485 franci elvețieni cu titlu de dobândă, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întomcmit în cauză, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 08.05.2012 sub nr._, reclamanții C. F. C. si C. T. T. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA S-A.^ ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate ca fiind abuzive clauzele din contractul de credit nr.0300R6o_/31.07.2008, obligarea pârâtei la înlăturarea de la secțiunea 5 art.5.1 conform deciziei băncii, obligarea pârâtei să revină la dobânda inițială din contract de 4,9% + indicele LIBOR, desființarea actului adițional nr. 1 din 03.06.2010, obligarea pârâtei la restituirea sumei încasate abuziv pentru perioada mai 2009-mai 2010 ca urmare a modificării dobânzii de la 4,9% la 6,9%, restituirea sumei încasate nelegal pe perioada iunie 2010 până în prezent ca urmare a aplicării dobânzii de 5,9% in loc de 4,9%, obligarea ia plata de daune cominatorii, precum și la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în speță, clauza de la secțiunea 5, art. 5.1 permite băncii modificarea dobânzii in mod discreționar, abuziv, conform pct.l lit.a din Anexa la Legea nr. 193/2000, aceasta fiind o practică comerciala abuziva care împiedică consumatorul mediu să facă o alegere rațională, iar pozițiile părților sunt inegale.
Prin urmare, apreciază reclamanții că pârâta a prevăzu contract posibilitatea de modificare a marjei de apreciere potrivit deciziei sale, clauză ce are caracter abuziv.
In cuprinsul acțiunii s-a făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 193/2000.
In susținerea acțiunii au fost atașate și înscrisuri, în copii. La data de 14.09.2012 pârâta a depus întâmpinare, invocând excepția de netimbrare și solicitând ca reclamanții să precizeze acțiunea prin indicarea cuantumului solicitat a fi restituit pentru stabilirea valorii taxei d timbru, precum și excepția de necompetență teritorială a instanței d judecată, conform art. 8.2 din contractul credit potrivit căruia, orice litigii legătură cu prezentul contract, care nu s-a putut soluționa pe cale amiabilă va fi soluționat de instanțele judecătorești din municipiul București.
S-a depus de către reclamanți dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 511 lei (fila 78 dosar J. Pitești).
Prin sentința civila nr.742/25.01.2013, pronunțata de Judecătoria Pitești in dosarul nr._, s-a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Pitești si s-a dispus declinarea competentei in favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut ca in cauza sunt aplicabile in principal dispozițiile art.5 cod procedura civila.
In subsidiar, instanța a mai reținut si faptul ca, in speța, prin art. 8.2 din contractul de credit, părțile au stipulat o clauza atributiva de competenta prin care au stabilit ca orice litigiu in legătura cu contractul se va soluționa de către instanțele Judecătorești din București i
Se mai retine de asemenea faptul ca, desi in considerente sentinței se precizează faptul ca s-a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti pentru argumentele arătate mai sus, din eroare, in dispozitivul hotărârii s-a trecut Tribunalul București.
Asa fiind, cauza a fost inaintata Tribunalului București pe rolul căruia a fost înregistrată la data de 06.02.2013, sub nr._ . |
La primirea dosarului, judecătorul investit cu soluționarea cauzei a dispus, printre altele, în sarcina reclamanților să precizeze capătul 1 al acțiunii introductive, în sensul de a preciza care sunt clauzele din contractul: de credit cu privire la care se solicită a se constata ca sunt abuzive; să indice temeiul de drept al capătului nr.4 al acțiunii, prin care se soliei desființarea actului adițional nr. 1/03.05.2010; să evalueze sumele apreciate de reclamanți ca fiind încasate nelegal de pârâtă pentru perioadele mai 200 -mai 2010 (pentru capătul nr.5 al cererii de chemare în judecată, respectiv pentru intervalul iunie 2010 până la data sesizării inițiale (08.05.2012)-pentru capătul nr.6 al acțiunii și să indice modul de calcul al sumelor ce se vor indica conform celor de mai sus.
Astfel, la data de 07.03.2013, reclamanții au depus la dosar o cerere precizatoare, în sensul că au fost indicate drept clauze abuzive cele de la secțiunea 5, art. 5.1, în sensul înlăturării prevederilor „conform deciziei băncii" și „banca poate modifica dobânda în consecință, în orice moment, conform deciziei sale".
Totodată au fost evaluate sumele pretins încasate nelegal de către, pârâtă la suma de 7.500, din care 3.000 lei pentru perioada mai 2009-mai 2010 și 4.500 lei pentru intervalul iunie 2010-până la data sesizări instanței (08.05.2012).
La termenul de judecată din 12.03.2013, Tribunalul a invocat dm oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului București-Secția a V -a Civilă.
Prin sentința civila nr.2147/12.03.2013, pronunțata Tribunalul București-Secția a Vl-a Civilă, in dosarul nr.4972/3/20l3, s-a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului București-Secția a Vl-a Civilă si s-a dispus declinarea competentei in favoarea Judecător Sectorului 1 București.
Pentru a pronunța aceasta soluție, Tribunalul a reținut ca, in speta, petitele acțiunii sunt evaluabile din punct de vedere patrimonial, fiind aplicabile in cauza dispozițiile art.2 alin.l pct.l lit. a, art.l pct.l cod procedura civila, coroborate cu art.7 alin.l cod procedura civila.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 02.04.2013, sub nr._/299/2013.
La termenul de judecata din data de 09.09.2013, instanța a invocat din oficiu excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, asupra căreia a rămas in pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Reclamanții au încheiat cu P. B. ROMÂNIA S.A.-prin Sucursala_Pitești, contractul de credit nr.0300R_/31.07.2008 si adițional nr.l din 03.06.2010 la contractul de credit nr.0300R_/31.07.2008.
Se retine așadar ca in speța contractul a fost încheiat cu P. B. ROMÂNIA S.A.-prin Sucursala Pitești.
Astfel cum rezulta cu evidenta din ultimul alineat din contract, locul încheierii acestuia a fost in Pitești ("Prezentul CONTRACT a fost semnat la data de 31.07.2008, la sediul Băncii.......»)
Conform art.7 alin.l si 2 din vechiul cod de procedura civila: » Cererea Împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal. Cererea se poate face si la instanța locului unde ea are reprezentanta, yentru obligațiile ce urmează a fi executate in acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta. »
De asemenea, conform art. 10 pct.l cod procedura civila:" In afara de instanța domiciliului paratului, mai sunt competente următoarele instanțe: 1. in cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligațiunii."
In fine, conform art.l2 cod procedura civila:" Reclamantul are alegerea intre mai multe instanțe deopotrivă competente. „
Se observa așadar ca, in speța, obligațiile reclamanților de achitare a ratelor de credit, izvorăsc din acte incheiate prin reprezentant, având in vedere ca, asa cum s-a reținut mai sus. contractul a fost incheiat cu P. B. ROMÂNIA S.A.-prin Sucursala Pitești.
De asemenea, instanța apreciază ca, pentru a determina aplicabilitatea in cauza a art.7 alin.2 cod procedura civila (respectiv faptul ca cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face si la instanța locului unde ea are reprezentanta, pentru obligațiile ce urmează a fi executate in acel loc) precum si a art. 10 pct.l cod procedura civila (instanța locului prevăzut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligațiunii"), este necesar sa se determine mai intai care sunt obligațiile ce se executa si din ce unghi sunt analizate acestea in speța de fata.
Cu alte cuvinte, este necesar sa se stabilească daca analiza se face in funcție de obligațiile reclamanților sau de cele ale paratei.
Astfel, in speța, locul executării obligației trebuie privit din punctul de vedere al reclamanților, iar nu al paratei, adică analiza se face in funcție de obligațiile reclamanților asumate prin contract.
Astfel, locul executării obligațiilor in speta se determina prin raportare la obligația reclamanților de a achita ratele, întrucât principala obligație a reclamanților asumata in temeiul contract de credit este aceea a achitării ratelor.
Analizând prevederile contractuale, s-a constatat ca cuprinsul contractului nu se prevede in mod clar un loc al plații ratelor in contract, la art. 6.3 specificandu-se numai faptul ca împrumutatul se obligat ca cel târziu in ziua scadentei sa constituie suma necesară rambursărilor in contul curent deschis la banca, in valuta prevăzuta graficul de rambursare, iar la art.6.5 prevăzându-se faptul ca fiecare plata făcuta de către împrumutat in contul datoriilor sale rezultate din contract, să fi efectuata in contul sau curent deschis la banca.
Or, in aceasta situație, este aplicabila regula de drept comun potrivit căreia plata este cherabilă (la domiciliul debitorului).
Mai mult, instanța nu poate considera in mod rezonabil ca reclamant ar achita in mod constant ratele in alt oras decât cel de domiciliu, cu atat mai puțin in București, unde se afla sediul central al paratei.
De asemenea, instanța retine si ca in cererea depusa la fila nr.15 dosar Tribunalul București, reclamanții au solicitat declinarea, competentei in favoarea Judecătoriei Pitești.
În consecință, din cele expuse anterior, rezulta următoarele:
- obligațiile reclamanților de achitare a ratelor de credit, izvorăsc din acte incheiate prin reprezentant, având in vedere ca. asa cum s-a reținut mai sus, contractul a fost incheiat cu P. B. ROMÂNIA S.A.-prin Sucursala Pitești.
- locul executării obligațiilor determinat prin raportare la obligația reclamanților de a achita ratele este la domiciliul lor, respectiv in Pitești, unde parata are reprezentanta.
Îin cauza sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. 2 si art. 10 pct.l cod procedura civila, texte de lege in baza cărora competenta aparține Judecătoriei Pitești, pentru toate considerentele expuse mai sus.
Prin urmare, instanța considera ca Judecătoria Pitești, instanța sesizată inițial, a reținut in mod greșit că în speță se impune aplicarea prevederilor art.5 cod procedura civila (in realitate fiind vorba despre art.7 alin.l C. proc. civ., având in vedere ca parata este persoana juridica de drept privat), care consacră regula generală în materia competenței teritoriale, pierzând din vedere dispozițiile art.7 alin.2 din același cod, care, ca o excepție de la regulă, stabilesc competența teritorială alternativă deopotrivă în favoarea instanței de la sediul pârâtei persoană juridică, precum și a instanței locului unde persoana juridică de drept privat are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fî executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau fapte săvârșite de acesta, dreptul de a alege între aceste instanțe deopotrivă competente aparținând reclamantului.
Din cuprinsul dispozițiilor art.43 din Legea nr.31/1990, care statuează că:" (1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înmatriculează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa. (2) Dacă sucursala se înființează într-o localitate din același județ sau în aceeași localitate cu societatea fondatoare, ea se va înmatricula în același registru al comerțului, însă, distinct, ca înmatriculare independentă. (3) Regimul juridic al sucursalei se aplică oricărui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui, căruia societatea care îl înființează îi atribuie statut de sucursală. (4) Celelalte sedii secundare agenții, reprezentanțe sau alte asemenea sedii - se menționează numai în cadrul înmatriculării societății în registrul comerțului sediului principal", rezulta ci3^ evidență intenția legiuitorului de a reglementa similar entitățile societăților comerciale funcționale în locații distincte de sediul social principal al acestora.
In ceea ce privește clauza atributiva de competenta prevăzuta la art.8.2 din contractul de credit incheiat de parti, invocata de parata prin întâmpinare si reținuta si de Judecătoria Pitești, instanța retine următoarele:
O clauza atributiva de competenta, care este inserata fara a fi făcut obiectul unei negocieri individuale . intre un consumator si un profesionist si care conferă competenta exclusiva instanței de la sediul profesionistului trebuie sa fie considerata ca fiind abuziva, in sensul art.3 al Directivei nr.93/13/CEE in măsura in care aceasta produce cu încălcarea bunei-credinț, un dezechilibru semnificativ in detrimentul consumatorului intre drepturile si obligațiile pârtilor contractante.
Obiectivul urmărit prin articolul 6 al Directivei, care impune statelor membre sa prevadă ca aceste clauze abuzive nu ii leagă pe consumatori, nu ar putea fi atins daca aceștia din urma ar trebui sa se găsească in fata situației de a invoca ei insisi caracterul abuziv al acestor clauze. In litigiile a căror valoare este deseori limitata, onorariile avocaților pot fi superioare sumei in discuție, ceea ce-1 poate descuraja pe consumator de a se apară Împotriva aplicării unei clauze abuzive
Protecția efectiva a consumatorului nu poate fi asigurata decât in măsura in care judecătorului național 1 se recunoaște posibilitatea de a aprecia din oficiu o asemenea clauza.
Legea nr. 193/2000 nu reprezintă decât transpunerea în legislația românească a Directivei nr. 93/13/CEE, or, potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, dispozițiile acestei directive sunt de ordine publică (cauza Mostaza Claro).
Tot în acest sens, în cauza C-76/10 Pohotovost" s.r.o. Vs Iveta Corckovskâ, în considerentul nr.50 s-a precizat că „dată fiind natura și importanța interesului public pe care se întemeiază protecția pe care Directiva nr.93/13/CEE o asigură consumatorilor, art.6 din acesta trebuie să fie considerat ca o normă echivalentă cu normele naționale care ocupă, în cadrul ordinii interne, rangul de ordine publică.
Directiva are ca obiectiv, potrivit art.l alin.l, acela de a adapta, apropia dispozițiile legislative, reglementare si administrative ale statelor membre referitoare la clauzele abuzive in contractele încheiate intre un profesionist si un consumator.
Potrivit articolului 2 din Directiva: In sensul prezentei directive, se Înțelege prin: b) consumator: orice persoana fizica care, in contractele la care se refera prezenta directiva, acționează in scopuri care nu se Încadrează in activitatea sa profesionala; c) profesionist: orice persoana fizica sau juridica care, in contractele la care se refera prezenta directiva, acționează in cadrul activității sale profesionale, publice sau private.
Articolul 3 alin.l al Directivei dispune: O clauza contractuala care nu a format obiectul unei negocieri individuale este considerata ca abuziva atunci cand, cu Încălcarea exigentei de buna-credinta, creează in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, ce decurg din contract.
Art.3 alin.3 al Directivei face referire la anexa acesteia, care conține o lista indicativa si neexhaustiva de clauze care pot fî declarate abuzive. Punctul 1 al acestei anexe vizează clauzele ce au ca obiect sau ca efect: q) sa suprime sau sa restrângă exercitarea acțiunilor in Justiție sau a cailor de atac ce pot Ji formulate de consumator.
In sensul art.6 alin.l al Directivei: Statele Membre prevăd ca aceste clauze abuzive ce figurează . cu un consumator de către un profesionist nu ii leagă pe consumatori, in condițiile stabilite de dreptul lor național si ca acel contract va ramane obligatoriu pentru parti potrivit acelorași dispoziții, daca poate subzista fara clauzele abuzive.
In sensul art.7 alin. 1 si 2 al Directivei: statele membre vor veghea ca, in scopul interesului consumatorilor, ca si al protejării concurentei, sa existe mijloace adecvate si eficiente care sa Împiedice folosirea clauzelor abuzive in contractele incheiate cu consumatorii de către un profesionist (alin.l); mijloacele la care se refera alin.l vor include dispoziții care sa permită persoanelor sau organizațiilor ce au un interes legitim, potrivit legislației naționale, sa sesizeze, potrivit dreptului național, instanțele sau organele administrative competente, in scopul de a verifica daca aceste clauze contractuale, redactate in vederea unei utilizări generalizate, au un caracter abuziv si sa aplice mijloace adecvate si eficiente care sa Împiedice folosirea acestora (alin.2).
Prin Ordonanța din 31 martie 1998 (C-240/98 si C-241/98) si 1 apriH-1998 (C-242/98, C-243/98 si C-244/98), Înregistrate la Curte la data deț^M iulie urm. Juzgado de Primera Instancia nr.35 din Barcelona a ridicat, in virtutea art. 177 din Tratatul CE (devenit art.234CE) o problema prejudiciala referitoare la interpelarea Directivei 93/13 CEE a Consiliului, din 5 aprilie 1993, cu privire la clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii, numita in cele ce urmează Directiva.
Aceasta problema a fost ridicata in cadrul litigiilor dintre, pe de o parte, Oceano Grupo Editorial SA, cu d-na Murciano Quintero si, pe de alta parte. Salvat Editores SA cu domnii Sanches Alcon Prades, Copano Badiio, Beroane si Vinas F. având ca obiect plata sumelor datorate In executarea contractelor de vânzare in rate incheiate intre numitele societăți si pârtii din acțiunea principala.
Parații din dosare, toti domiciliați in Spania, au incheiat, fiecare intre 4 mai 1995 si 16 octombrie 1996, un contract prin care au cumpărat in rate, in scopuri personale, cate o enciclopedie. Societățile reclamante sunt vânzătorii acestor enciclopedii.
Contractele conțineau o clauza prin care se atribuia competenta exclusiva instanțelor din Barcelona, Spania, oraș in care niciunul dinte parați nu-si avea domiciliul, dar in care se găsea sediul societăților reclamante.
întrucât cumpărătorii enciclopediilor nu au plătit la termen ratele convenite, intre 25.7 si 19.12.1997 vânzătorii au sesizat Juzgado de Primera Instancia nr.35 din Barcelona, in cadrul unei proceduri sumare rezervate litigiilor privitoare la sume limitate, in scopul obținerii obligării paraților la plata sumelor datorate.
Aceste cereri nu au fost comunicate paraților deoarece instanța sesizata a pus in discuție competenta sa. A reținut astfel ca in mai multe rânduri Tribunalul Suprem a declarat abuzive clauzele atributive de competenta, asa cum era si ce din speța. Totodată, potrivit instanței, jurisprudenta spaniola nu este unitara in privința aprecierii din oficiu a nulității clauzelor abuzive, in cadrul procedurilor referitoare la protecția intereselor consumatoillor.
In aceste condiții Juzgado de Primera Instancia nr.35 din Barcelona, considerând ca o interpretare a Directivei este necesara pentru soluționarea litigiilor cu care a fost investit, a decis sa suspende cauzele si sa adreseze Curții întrebarea prejudiciala următoare, formulata in termeni identici in toate cele cinci adrese către Curte:
Protecția pe care directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive din contractele incheiate cu consumatorii asigura acestora/permite judecătorului național sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze dintr-un contract, atunci cand examinează o cerere fondata pe acel contract?
Prin ordonanța președintelui Curții din 20 iulie 1998 cele cinci cauze au fost conexate.
Astfel, Curtea a reținut ca, o clauza cum este cea in discuție, daca a fost inserata fara sa fi făcut obiectul unei negocieri individuale . intre un consumator si un profesionist in sensul directivei. Întrunește toate criteriile pentru a putea fi calificata drept abuziva.
O asemenea clauza, care are ca obiect atribuirea competentei exclusive, pentru toate litigiile decurgând din contract, numai instanței de la sediul profesionistului il obliga pe consumator sa se supună competentei exclusive a unui tribunal care poate fî îndepărtat de domiciliul sau, ceea ce face sa îngreuneze prezenta sa in instanța. In cazul litigiilor privind sume mici, cheltuielile aferente prezentării consumatorului in instanța pot sa-l determine sa renunțe la orice apărare sau cale de atac. O asemenea clauza intra astfel in categoria acelora ce au ca efect sa suprime sau sa restrângă exercitarea acțiunilor in justiție sau a cailor de atac ce pot fi formulate de consumator, categorie vizata la pct.l lit. q din anexa Directivei.
In schimb, aceasta clauza permite profesionistului sa-si concentreze acțiunile la tribunalul de la sediul sau, ceea ce ii ușurează in același timp organizarea participării sale in instanța, ducând la scăderea costurilor aferente.
In consecința, o clauza atributiva de competenta, care este inserata fara a fi făcut obiectul unei negocieri individuale . intre un consumator si un profesionist si care conferă competenta exclusiva instanței de la sediul profesionistului, trebuie sa fie considerata ca fiind abuziva, in sensul art.3 al Directivei, in măsura in care acesta creează, cu Încălcarea bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ in detrimentul consumatorului intre drepturile si obligațiile pârtilor contractante.
In privința Întrebării daca un tribunal sesizat . un contract incheiat Intre un profesionist si un consumator poate aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze, Curtea a amintit ca obiectivul urmărit prin articolul 6 al Directivei, care impune statelor membre sa prevadă ca aceste clauze abuzive nu li leagă pe consumatori, nu ar putea fi atins daca aceștia din urma ar trebui sa se găsească in fata situației de a invoca ei insisi caracterul abuziv al acestor clauze. In litigiile a căror valoare este deseori limitata, onorariile avocaților pot fi superioare sumelor in discuție, ceea ce-1 poate descuraja pe consumator de a se apară Împotriva aplicării unei clauze abuzive. Daca este adevărat ca in unele state membre normele procedurale permit particularilor sa se apere ei insisi, exista un risc, deloc neglijabil, ca din ignoranta, consumatorul sa nu invoce caracterul abuziv al clauzei ce 1 se opune. In consecința, protecția efectiva a consumatorului nu poate fi asigurata decât in măsura in care judecătorului național i se recunaoste posibilitatea de a aprecia din oficiu o asemenea clauza.
Rezulta din considerentele expuse ca protecția pe care Directiva o asigura consumatorilor implica posibilitatea pentru judecătorul național de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze conținute . analizarea căruia este investit si ca instanța naționala este ținuta, atunci cand aplica dispozițiile dreptului național anterioare sau posterioare Directivei, sa le interpreteze, pe cat posibil, in litera și spiritul Directivei. Exigenta unei interpretări conforme impune judecătorului național sa refuze din oficiu competenta care i s-a atribuit printr-o clauza abuziva.
Astfel, instanța considera abuziva includerea in contract a unei clauze care atribuie in mod expres competenta unei instanțe, alta decât cea de la domiciliul consumatorului sau de la locul executării obligației, obligatie privita din perspectiva si in sensul arătate mai sus.
In final, fara a uita ca prezentei cereri i se aplica dispozițiile din vechiul cod de procedura civila, instanța va avea in vedere si reglementările importante aduse in acest domeniul de dispozițiile noului cod de procedura civila.
Astfel, conform art. 113 alin.l pct.8 din NCPC:" (1) în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;"
De asemenea, conform art. 121 din NCPC:" Cererile formulate de profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai^ instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. rămăn aplicabile." 1
In fine, conform art. 126 din NCPC:" (1) Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le Judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. (2) în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă."
Sunt considerente pentru care, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Pitești si a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație si Justiție pentru soluționarea conflictului negativ
Înalta Curte de Casație Și Justiție prin decizia nr. 3793/06.11.2013 a stabilit că instanța competenta să judece cauza este Judecătoria Pitești.
Pe rolul Judecătoriei Pitești cauza a fost reînregistrată sub același nr. de dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 08.05.2012, reclamanții C. F. C. si C. T. T. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA S-A.^ ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate ca fiind abuzive clauzele din contractul de credit nr.0300R6o_/31.07.2008, obligarea pârâtei la înlăturarea de la secțiunea 5 art.5.1 conform deciziei băncii, obligarea pârâtei să revină la dobânda inițială din contract de 4,9% + indicele LIBOR, desființarea actului adițional nr. 1 din 03.06.2010, obligarea pârâtei la restituirea sumei încasate abuziv pentru perioada mai 2009-mai 2010 ca urmare a modificării dobânzii de la 4,9% la 6,9%, restituirea sumei încasate nelegal pe perioada iunie 2010 până în prezent ca urmare a aplicării dobânzii de 5,9% in loc de 4,9%, obligarea ia plata de daune cominatorii, precum și la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în speță, clauza de la secțiunea 5, art. 5.1 permite băncii modificarea dobânzii in mod discreționar, abuziv, conform pct.l lit.a din Anexa la Legea nr. 193/2000, aceasta fiind o practică comerciala abuziva care împiedică consumatorul mediu să facă o alegere rațională, iar pozițiile părților sunt inegale.
Prin urmare, apreciază reclamanții că pârâta a prevăzu contract posibilitatea de modificare a marjei de apreciere potrivit deciziei sale, clauză ce are caracter abuziv.
In cuprinsul acțiunii s-a făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 193/2000.
In susținerea acțiunii au fost atașate și înscrisuri,
La data de 05.09.2012 intimata formulează întâmpinare în care invocă excepția netimbrării cererii formulate, excepția necompetenței teritoriale excepția ,prematurității concilierea.i față de prevederile art. 720 alin.1.c.pr.civ.
Față de capetele de cerere solicitate de reclamantă intimata solicită respingerea cererii formulate ,a respectat în întregime contractul încheiat între părți.
Nu se poate aprecia ca fiind abuzivă clauzele menționate de reclamantă care a optat între syervicile mai multor banci ,a avut mai multe variante de alegere, între produsele oferite de intimată,și variante de alegere în cadrul aceluiași produs.
.La semnarea contractului a existat un un element de risc „alea” care putea sa fie în favoarea consumatorului și pe care și l-a asumat., majorările de dobândă se datorează modificărilor condițiilor pieței, indicelui de referință LIBOR ,dobânda având un nivel mai redus decât perioada similară, iar sancționarea clauzei contractuale ar determina transformarea unui credit cu dobândă variabilă într-un credit cu dobândă fixă ceea ce constituie o atingere a libertății contractuale.
In drept sunt invocate prev. art.115CPC ,art.969CC.
S-au depus înscrisuri
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri ,expertiză pentru părți.
Pentru excepțiile înserate în întâmpinarea pârâtei instanța le va respinge pentru următoarele considerente:
Față de solicitarea reclamantul privind restituirea taxei de timbru în sumă de
511 lei plătită la data de 19.11 2012 cu chitanța nur_/24.09.2012 fila 78 dosar deoarece acțiunea formulată de reclamanți care are ca obiect nulitatea parțială a unor clauze contractuale sunt evaluabile în bani ,și se plătesc anticipat iar conform Deciziei ÎCCJ sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial.
Înalta Curte de Casație Și Justiție prin decizia nr. 3793/06.11.2013 a stabilit că instanța competenta să judece cauza este Judecătoria Pitești. conform art.126 NCPC.
Excepția prematurității. pe care o admite
Potrivi art.720 alin.1 C. în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Era obligatoriu, ca reclamantul să încerce soluționarea litigiului pe cale amiabilă, în conformitate cu prevederile art. 720 alin.-5 VCPC ,înscrisul privind concilierea ,sau în cazul în care pârâtul nu a dat curs solicitării, se atașează dovada că de la data primirii convocării au trecut 30 de zile calendaristice
In cauză nu s-a depus dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii și cererea de chemare în judecată este formulată prematur.
Art1.2. Contractul de credit s-a încheiat pentru suma de 150.000CHF pe o durată de 30 de ani ,un nur de 360 rate lunare, perioadă de grație 42 luni. garantat cu un contract de ipotecă . La data de 03.06.2010 se încheie actul adițional la contractul de credit modificarea clauzelor din contract însușit de reclamanți prin semnătură
Potrivit art.1.2. din contractul de credit părțile au convenit ca dobânda sa fie variabilă calculată în funcție de indicele de referință LIBOR și da marja băncii, 4,9 puncte procentuale pe an ,variabilă, dobânda pentru 6 luni este de o % puncte procentuale și este promoțională Articolul prevede că începând cu luna a șaptea dobânda se stabilește în funcție de indicele de referință valabil în acel moment și marja băncii.-.Asigurați C. T. T. și C. F. C..
Art.5.1 contract: stabilește că dobânda la creditul acordat este cea stabilită ca un procent anual și este la data încheierii Contractului aceea de de la art. 1.2. In cazul tipului de dobândă variabilă aceasta se revizuiește la fiecare 3 luni în funcție de noua valoare a indicelui de referință și marja băncii prima având loc la 3 luni de la data tragerii. Dobânda este stabilită în funcție de indicele de referință la care se adaugă marja variabilă a băncii care la data încheierii contractului este aceea de la art. 1.2..Dobânda se poate modifica în funcție de variația indicelui de referință și marja băncii ,în cazul în care indicele de referință variază cu minim o,25 puncte procentuale față de valoarea inițială a acestora după caz banca poate modifica dobânda în orice moment conform deciziei sale. Noul procent de dobândă se aplică asupra soldului existent al creditului la data modificării acesteia
Art.5.4. din contract. Având în vedre că dobânda poate varia în funcție de indicele de referință împrumutatul trebuie să urmărească fluctuațiile indicelui de referință și să se prezinte la bancă ori de câte ori este necesar pentru a primi noul grafic de rambursare aferent considerat acceptat automat de împrumutat/plătitor,garant fără a fi necesară semnătura și indiferent dacă au primit sau nu graficul de rambursare.
În cazul în care se modifică marja conform decizie sale noua rată a dobânzii va fi comunicată împrumutatului prin scrisoare cu grafic de rambursare aferent considerat acceptat automat . În cazul majorării dobânzii ca urmare a majorării marjei băncii împrumutatul are bdreptul sa declare în termen de 30 de zile de la comunicarea ratei dobânzii că nu acceptă noua rată a dobânzii. ,,se obligă să restituie limita de creditare pe care a utilizat-o împreună cu comisioaneler și dobânzile datorate până la data plății în același interval de 30 de zile fără costuri suplimentare. Dacă termenul este depășit se consideră că împrumutatul a acceptat modificarea ratei dobânzii.
S-a solicitat de reclamanții C. la înlăturarea de la secțiunea 5 art.5.1 conform deciziei băncii, obligarea pârâtei să revină la dobânda inițială din contract de 4,9% + indicele LIBOR, desființarea actului adițional nr. 1 din 03.06.2010, obligarea pârâtei la restituirea sumei încasate abuziv pentru perioada mai 2009-mai 2010 ca urmare a modificării dobânzii de la 4,9% la 6,9%, restituirea sumei încasate nelegal pe perioada iunie 2010 până în prezent ca urmare a aplicării dobânzii de 5,9% in loc de 4,9%, obligarea ia plata de daune cominatorii afirmând că acestea sunt abuzive.di perspectiva Legii 193/2000
Art.1 alin.1 din legea 193/2000 orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de sercvicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștiințe de specialitate ..In caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale ,acestea vor fi interpretat e în favoarea consumatorului. se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii
Potrivit art. 4 din Lg. nr. 193/2000 o clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerata abuzivă daca nu a fost negociată direct cu consumatorul și prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bune-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile parților.
Art.4 alin.5 din legea 193/2000 stabilește că natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia, toții factorii care au determinat Încheierea contractului alte clauze ale contractului, sau ale altor contracte de care acesta depinde.
Sunt considerate clauze abuzive potrivit art. 1 lit a din anexa la Lg. nr. 193/2000 acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauze contractuale fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Aceste prevederi nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii plătibilă de către un consumator ori datorata acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, daca există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cat mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante iar acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Prin Directiva Comunității Europene nur.93/13/CEE privind clauzele abuzive în contract cu consumatorii prin adoptarea Legii 197/2000 au fost determinate modalitățile concrete prin care se poate obține o protecție eficientă a consumatorului față de abuzul de putere, impune armonizarea legislațiilor, indicând coordonatele esențiale în vederea apropierii dispozițiilor legale de reglementarea substanțială privind înlăturarea condițiilor inechitabile din contracte, fiind lăsată la aprecierea statelor membre esențial fiind protejarea intereselor consumatorilor.
Prin art. 1 alin.3si 4 Legea 193/2000 legiuitorul a interzis stipularea clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii cu precizarea că nerespectarea dispozițiilor imperative are drept consecință nulitatea absolută a clauzelor.
Reclamanții au cunoscut condițiile băncii care nu au fost mai împovărătoare decât celelalte instituții bancare au acceptat în cunoștiință de cauză ulterior negocierii clauzele propuse.
În soluționarea cauzei de față sunt aplicabile prevederile legale menționate ,și a se verifica dacă art. 1.2.1.5 5.4. din contractul de credit conțin clauze abuzive.
Instanța reține că dobânda contractuală stabilită în contractul de credit este variabilă ddar art.1.2 1.5.5.4 sunt prevăzute criteriile în funcție de care dobânda poate varia aceasta nua fost stabilită în mod arbitrar de bancă.
Dobânda la contractul de credit se revizuiește la fiecare 3 luni în funcție de noua valoare a indicelui de referință și marja băncii, la 3 luni de la data tragerii. Când indicele de referință variază cu minim o,25 puncte procentuale (+-) față de valoarea inițială a acestora la cea mai recentă modificare după caz banca poate modifica dobânda .
În acest articol au fost stabilite în mod clar criteriile în funcție de care banca poate modifica dobânda. ,nu se poate aprecia că această clauză este abuzivă.
Art.5.4 din contract a fost prevăzută posibilitatea pentru împrumutați în cazul în care nu sunt de acord cu noul cuantum al dobânzii sa solicite rezilierea contractului cu restituirea limitei de creditare pe care a Pentru considerentele prezentate instanța consideră că utilizat-o împreună cu comisioaneler și dobânzile datorate până la data plății în același interval de 30 de zile fără costuri suplimentare. Dacă termenul este depășit se consideră că împrumutatul a acceptat modificarea ratei dobânzii.
Reclamanții au avut posibilitatea să aleagă între mai multe tipuri de credit oferite de banci și de pârâtă, și nu se poate aprecia că a fost obligată sa încheie contractul cu pârâta acesta reflectând voința părților care a optat pentru o dobândă variabilă.
Potrivit art.969 CC convențiile legal făcute între părțile contractante au putere de lege ,Reclamanții au optat pentru încheierea contractului de credit în condițiile favorabile propuse de bancă, negociate ,prin exprimarea acordului de voință în considerarea unei dobânzi variabile pentru ambele părți ,au beneficiat de o dobândă promoțională
Consumatorul nu se poate prevala de dispozițiile legii pentru a elimina riscul pe care îl implică derularea contractului. riscul contractului în clauzele ce reglementează calcularea dobânzii privește ambele părți contractante în condiții de piață favorabile consumatorului cu consecința reducerii dobânzii .,între prestații nu există un dezechilibru ,variațiile dobânzii sunt determinate de modificările condițiilor pieței.
.Creșterea marjei dobânzii a fost determinată de scăderea înregistrată la dobânzile practicate ceea ce a necesitat suplimentarea costurilor de finanțare a băncii.
Pentru considerentele prezentate instanța constată că cele susținute de reclamanți privind clauzele abuzive din contractul de credit, cele de la secțiunea 5.1,marja,desființarea actului adițional nu conțin clauze abuzive
. In ceea ce privește solicitarea reclamantului la restituirea sumelor încasate abuziv în perioada mai 2009-2010 ca urmare a modificării marjei, și ca urmare a desființării actului adițional se va avea în vedere că prestațiile executate de reclamant nu pot fi restituite deoarece contractul de credit reprezintă o varietate a împrumutului de consumație act juridic ce este inclus în categoria contractelor cu executare succesivă.
La termenul din 13.11.2015 reclamantul și-a majorat pretențiile la suma de 7485CHF conform RET efectuat în cauză fila 46 dosar.
Admiterea acțiunii nu conduce la restituirea sumelor deja plătite. Contractul de credit este un contract cu executare succesivă iar în cazul împrumutului de consumație intervine rezilierea specifică contractelor cu executare succesivă și nu rezoluțiunea specifică contractelor cu executare dintr-o dată, deoarece obligația împrumutatului se execută în timp prin rate succesive, iar obligația împrumutătorului de a lăsa la dispoziția celui dintâi suma de bani se întinde pe toată durata contractuală. Prestațiile ambelor părți împrumutat și împrumutător se execută în timp în mod succesiv.
Anularea unei clauze dintr-un contract cu executare succesivă nu produce efecte retroactive imposibilitatea unei părți de a restitui, folosința asigurată de cealaltă parte.
Aceasta reprezintă o excepție de la principul restituțio in integrum care se aplică și contractelor de credit. Exemplu: .un chiriaș nu poate restitui folosința de care s-a bucurat a unui bun, nici debitorul nu poate restitui echivalentul folosinței sumei puse la dispoziție de creditor. Contractul de împrumut are un caracter oneros, banca în calitate de comerciant urmărind obținerea unui avantaj patrimonial din activitatea economică derulată. Contractul încheiat de părți nu are caracter aleatoriu pentru nici una din părți iar asumarea riscului de către banca a șanselor unui câștig sau pierderi contravine chiar esenței unui asemenea contract de împrumut.
Considerentele anterior expuse sunt aplicabile și în aceasta situație având în vedere faptul că împrumutații trebuie să fie solvabili nu numai la data acordării creditului, ci în orice moment, pe întreaga durata a contractului, sens în care, societatea bancara are dreptul de a se informa, de a verifica și de a se asigura ca, în orice moment pe perioada derulării contractului împrumutații au capacitatea de a rambursa creditul precum și că garanțiile aduse de împrumutați ipotecă gr I și II sunt în orice moment suficiente pentru a asigura recuperarea în întregime a creditului acordat, respectiv de a declara în final creditul scadent anticipat daca sunt îndeplinite condițiile de insolvabilitate
Simpla existența în contract a clauzelor menționate, acceptate prin semnătură de împrumutați nu poate conduce le reținerea ca abuzivă, existând posibilitatea analizării lor din aceasta perspectiva în situația activării și invocării pe parcursul executării contractului a acestor clauze prin raportare la împrejurările concrete din momentul activării, context în care se poate stabili daca în interpretarea clauzelor conduita societății bancare a fost abuzivă.
Instanța reține că sunt în concordanța cu principiul libertății contractuale clauzele contractuale analizate, fără a aduce atingere Legii. nr. 193/2000 sau altor acte normative care interesează ordinea publica sau morala conform art. 5 și 968 C.civ., considerente pentru care va respinge cererea formulată. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanții C. F. C. și C. T. T., ambii cu domiciliul ales în mun. P., Exercitiu - la SCPA D. Pantoiu si Asociatii, ., . în contradictoriu cu parata P. B. Romania SA, cu sediul în sector 1, București, Soseaua N. T., nr. 29-31.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2015
Președinte, F. V. | ||
Grefier, M. C. |
Red. FV
Tehn. L.B 25.01.2016
4 ex.
| ← Cereri. Sentința nr. 4960/2015. Judecătoria PITEŞTI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
