Plângere contravenţională. Sentința nr. 1097/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1097/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 1097/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1097/2016
Ședința publică de la 05 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. I.-D.
Grefier: B. R. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. P. J. L. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - POLITIA ORASULUI STEFANESTI, având ca obiect plângere contravențională P.V. . nr._/22.04.2015 - IPJ Argeș- Poliția Ștefănești.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.01.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni la data de 04.05.2015 sub nr._, petentul D. P. J. L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș – Poliția Ștefănești, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal . nr._ din 22.04.2015 emis de intimat, invocând că acesta este nelegal și netemeinic. Petentul nu a formulat un capăt subsidiar de cerere.
În motivare, petentul a arătat că la data de 22.04.2015, în jurul orei 7.30, se deplasa cu autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe DN 7, din direcția Călinești spre Pitești, iar pe raza localității Ștefănești a efectuat manevra de depășire a autoturismului Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, ce circula cu viteză foarte mică. A precizat că pe timpul efectuării manevrei de depășire nu a călcat niciun moment linia continuă, pe acea porțiune de drum marcajul fiind discontinuu, neexistând indicatoare care să interzică depășirea. A mai arătat că după câteva sute de metri a fost oprit de un echipaj de poliție, care i-a comunicat că a depășit pe linie continuă, lucru neadevărat în opinia petentului, confirmat și de celălalt conducător auto. A invocat petentul că a fost privat de dreptul de a achita în două zile lucrătoare jumătate din minimul amenzii, motiv pentru care a apreciat că procesul-verbal este nul.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În dovedire, petentul a depus la dosar procesul-verbal de contravenție în copie (f. 7 dosar declinat).
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 14 dosar declinat).
La data de 17.06.2015, intimatul a formulat întâmpinare (f. 18 dosar declinat) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată. A arătat că petentul a fost sancționat contravențional pentru fapta prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. i) din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, reținându-se că, la data de 22.04.2015, a condus autoturismul Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ pe DN 7, în localitatea Ștefănești, și s-a angajat în depășirea autoturismului Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, depășire efectuată prin încălcarea marcajului longitudinal simplu continuu care desparte sensurile de mers. Aspectele reținute de agentul constatator pot fi confimate de către numitul N. L. P., conducătorul autoturismului depășit de petent.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile OUG nr. 195/2002 și ale HG nr. 1391/2006.
Intimatul a anexat întâmpinării raportul agentului constatator (f. 19 dosar declinat).
La data de 03.07.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare (f. 25-26 dosar declinat), prin care a reiterat aspectele invocate prin plângere.
La data de 08.09.2015, prin sentința civilă nr. 683, Judecătoria Topoloveni a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, dosarul fiind înregistrat la data de 01.10.2015, sub nr._ .
La termenul din 04.12.2015, instanța a încuviințat pentru petent și intimat proba cu înscrisuri. Din oficiu, a dispus administrarea probei cu martorul N. L. P., conducătorul auto depășit de petent, a constatat că acesta a fost citat cu mandat de aducere fără însoțitor, iar din procesul-verbal de executare a mandatului a reieșit că martorul nu mai locuiește la adresa indicată în procesul-verbal, motiv pentru care instanța a făcut aplicarea art. 313 alin. 3 C. și a procedat la judecată. De asemenea, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către CNADNR pentru a preciza dacă pe sectorul de drum unde a avut loc fapta există indicatoare rutiere care interzic depășirea, precum și de a comunica dacă marcajul este continuu sau discontinuu pe acel sector de drum.
La solicitarea instanței, la data de 28.12.2015, intimatul a comunicat că nu există o înregistrare video a abaterii săvârșite de petent (f. 21).
De asemenea, la data de 12.01.2016, CNADNR a comunicat că pe DN 7, poziția km 106, cu 500 m înainte, în zona menționată în procesul-verbal, INCDBH – Institutul Național pentru Cercetare și Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ștefănești Argeș, există montate indicatoare rutiere cu semnificația ”Depășirea interzisă”, iar marcajul rutier axial la poziția respectivă este continuu (f. 23-25).
La termenul din 29.01.2016 au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, iar instanța a amânat pronunțarea la data de 05.02.2016.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 22.04.2015 (f. 7 dosar declinat), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei (4 puncte-amendă), pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că, la data de 22.04.2015, ora 07.36, petentul a condus autoturismul Renault, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 7 Ștefănești - INCDBH, circulând din direcția Topoloveni către Pitești, și a depășit autoturismul Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, condus de N. L. P., în zona de acțiune a indicatorului ”Depășirea interzisă”.
Procesul-verbal a fost semnat de petent de luare la cunoștință, iar la rubrica „Alte mențiuni” agentul constatator a inserat mențiunile acestuia, anume ”Nu am depășit pe linie continuă”.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Potrivit Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007 a ÎCCJ – Secțiile Unite (recurs în interesul legii), publicată în Monitorul Oficial nr. 833 din 5 decembrie 2007, doar încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 poate atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, aspect ce reiese și din mențiunea că „nulitatea se constată din oficiu”. S-a stabilit că în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întocmească un asemenea act, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului respectiv, fiind astfel o nulitate relativă.
În ceea ce privește critica de nelegalitate formulată de petent referitoare la privarea acestuia de dreptul de a achita jumătate din sancțiunea aplicată în termen de 48 ore, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât acest drept este menționat în procesul-verbal, după lit. f) ”Reținerea (...)”. Astfel, se apreciază că nu i-a fost încălcat niciun drept petentului.
Instanța constată că petentul nu a invocat alte cauze de nulitate ale procesului-verbal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține următoarele:
Petentul a precizat că pe timpul efectuării manevrei de depășire nu a călcat niciun moment linia continuă, pe acea porțiune de drum marcajul fiind discontinuu, neexistând indicatoare care să interzică depășirea. Totodată, odată cu cuvântul pe fondul cauzei, apărătorul petentului a susținut că faptele reținute în procesul-verbal nu au fost dovedite de către intimat.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și de temeinicie, probă ce revine petentului, în condițiile art. 249 C.p.c.
Această situație nu este contrară art. 6 CEDO și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravențională este asimilată unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.
Astfel, potrivit dreptului intern, regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia obligația de prezentare a unei fapte revine celui care invocă această faptă (onus probandi incumbit actori).
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Sub aspectul condițiilor de fond, instanța are în vedere dispozițiile art. 120 alin. 1 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006 potrivit cărora „(1) Se interzice depășirea vehiculelor: (...) h) în zona de acțiune a indicatorului ”Depășirea interzisă””.
Instanța apreciază că situația de fapt reținută în prin procesul-verbal de contravenție din prezenta cauză este una reală, prin raportare la probatoriul administrat în cauză, în considerarea următoarelor argumente.
În primul rând, este necesară mențiunea că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, așa cum reiese din adresa intimatului de la f. 21, care precizează că nu există o înregistrare video, motiv pentru care prezumția de temeinicie a procesului-verbal va fi analizată în considerarea acestei împrejurări. Deși prin aceeași adresă se menționează că declarația conducătorului auto depășit a fost înaintată odată cu întâmpinarea, se constată că aceasta nu există în dosarul declinat.
Petentul a precizat că pe timpul efectuării manevrei de depășire nu a călcat niciun moment linia continuă, pe acea porțiune de drum marcajul fiind discontinuu, neexistând indicatoare care să interzică depășirea. Totodată, odată cu cuvântul pe fondul cauzei, apărătorul petentului a susținut că faptele reținute în procesul-verbal nu au fost dovedite de către intimat.
La data de 12.01.2016, CNADNR a comunicat că pe DN 7, poziția km 106, cu 500 m înainte, în zona menționată în procesul-verbal, INCDBH – Institutul Național pentru Cercetare și Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ștefănești Argeș, există montate indicatoare rutiere cu semnificația ”Depășirea interzisă”, iar marcajul rutier axial la poziția respectivă este continuu (f. 23-25). În aceste condiții, argumentele prezentate de petent prin plângere nu pot fi avute în vedere.
În ceea ce privește susținerea apărătorului petentului că faptele nu au fost dovedite, instanța reține că în această cauză, fiind vorba de o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constator, sarcina probei revenea petentului. În afara faptului că a negat cele reținute prin procesul-verbal, petentul nu a adus niciun argument și nu a propus administrarea niciunei probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
Dimpotrivă, probele administrate din oficiu de către instanță confirmă temeinicia procesului-verbal.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii contravenționale aplicate, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Potrivit art. 98 alin. 4 lit. b) din același act normativ, în cazul clasei a II-a de sancțiuni se aplică 4 sau 5 puncte-amendă.
Din cuprinsul procesului-verbal, instanța constată că agentul constatator i-a aplicat în mod legal petentului o amendă contravențională în cuantum 390 lei (4 puncte amendă – minimul prevăzut de lege).
Instanța apreciază că efectuarea unei manevre de depășire cu nerespectarea regulilor incidente reprezintă o faptă contravențională ce aduce atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2 este de asigura desfășurarea fluentă și sigură a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În considerarea celor ce preced, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, motiv pentru care urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. P. J. L., domiciliat în Franța, loc. Pont Audemer, . Mards, nr. 50, carte de identitate nr._, cu domiciliul procesual ales în Călinești, . A, jud. Argeș, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ARGEȘ – Poliția Orașului Ștefănești, cu sediul în Ștefănești, .. 54 A, jud. Argeș, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._ din data de 22.04.2015, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.02.2016.
Președinte, Grefier,
C. I.-DragoșBădoi R. M.
Red. C.I.D./Tehnored. C.I.D.
4 ex. / 17.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1167/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1117/2016.... → |
|---|
