Plângere contravenţională. Sentința nr. 1628/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1628/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 1628/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1628/2016
Ședința publică din 19 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. I.-D.
Grefier: B. R. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul V. G. S. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională PR VB PAGX_/03.10.2015.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.02.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la această dată.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 14.10.2015 sub nr._, petentul V. G. S., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș – Serviciul Rutier, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal . nr._ din 03.10.2015 emis de intimat, invocând că cele consemnate de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție nu sunt reale. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat că în cuprinsul procesului-verbal s-a consemnat că la data de 03.10.2015, ora 07.57, în timp ce conducea motocicleta marca SUZUKI cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Drăganu, jud. Argeș, sensul Pitești – Rm. V., ar fi fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 103 km/h. De asemenea, a mai fost sancționat contravențional pentru că nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare și asigurarea RCA. A apreciat că faptele consemnate în procesul-verbal nu corespund realității, întrucât din înregistrarea video nu se poate observa numărul de înmatriculare al motocicletei. A mai invocat că aparatul radar se afla se sensul său de mers, nicidecum pe sensul opus, așa cum s-a menționat în procesul-verbal, precum și că locul săvârșirii contravenției nu este menționat cu exactitate. A solicitat ca intimatul să depună planșele foto, înregistrarea video certificatul de omologare, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar și ordinul de serviciu al polițistului. A mai cerut să se aibă în vedere marja de eroare tolerată a aparatului radar.
În drept, petentul a invocat art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001, art. 3.1, 3.5.2 și 3.2.6 din NML 021-05.
În dovedire, petentul a depus la dosar procesul-verbal de contravenție în copie (f. 8), dovada achitării amenzii (f. 9), copie C.I. (f. 10).
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 12).
La data de 11.12.2015, intimatul a formulat întâmpinare (f. 18-19) prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii, iar pe fond a arătat că procesul-verbal este legal încheiat, fiind respectate cerințele art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001. Intimatul a arătat că . numărul aparatului radar au fost menționate în procesul-verbal de contravenție, aparatul radar era verificat metrologic, acesta fiind autorizat să funcționeze atât în regim de staționar, cât și în regim de deplasare. De asemenea, aparatul radar a fost manevrat de un agent autorizat, acesta având atestat. În privința autotestării, a precizat intimatul că, potrivit NML 021-05 și manualului de utilizare, aceasta se face în mod automat, la pornirea aparatului. Pe perioada autotestării nu se pot efectua înregistrări video.
În drept, a invocat art. 205 și urm. C..
Intimatul a anexat întâmpinării planșe foto, înregistrarea video, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, extras din Registrul de abateri radar și istoricul sancțiunilor auto ale petentului, procesul-verbal în format tehnoredactat (f. 20-28).
La data de 05.01.2016, petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f. 32-36), prin care a solicitat respingerea tuturor argumentelor intimatului, a reiterat cele susținute în plângere și a invocat în plus că planșele foto vizează primul motociclist, respectiv pe numitul G. Luigi I.. A depus un proces-verbal întocmit pe numele persoanei indicate, arătând că acesta a fost sancționat pentru aceeași faptă, aceeași viteză și la aceeași oră.
La termenul din 12.02.2016, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii, a încuviințat pentru petent și intimat proba cu înscrisuri, iar pentru petent proba cu înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 03.10.2015 (f. 8), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 945 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că, la aceeași dată, a condus motocicleta SUZUKI cu numărul de înmatriculare_, pe DN 7 – Drăganu, jud. Argeș, cu viteza de 103 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision . 375, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
Prin același proces-verbal, petentului i-a fost aplicat avertisment, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că, la aceeași dată, nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare și dovada asigurării RCA.
Procesul-verbal a fost semnat de petent de luare la cunoștință, la rubrica ”Alte mențiuni” fiind consemnate obiecțiunile petentului, respectiv ”Nu cred în viteza respectivă”.
Cu titlu preliminar, instanța reține că petentul contestă procesul-verbal de contravenție doar în privința primei fapte, respectiv aceea de a fi circulat cu viteză peste limita legală în localitate, aspect ce reiese din apărările formulate în plângere, răspuns la întâmpinare și cu ocazia dezbaterilor de la termenul din 12.02.2016.
În aceste condiții, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal doar în privința primei fapte.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Potrivit Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007 a ÎCCJ – Secțiile Unite (recurs în interesul legii), publicată în Monitorul Oficial nr. 833 din 5 decembrie 2007, doar încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 poate atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, aspect ce reiese și din mențiunea că „nulitatea se constată din oficiu”. S-a stabilit că în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întocmească un asemenea act, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului respectiv, fiind astfel o nulitate relativă.
În ceea ce privește critica petentului de nelegalitate referitoare la neindicarea exactă a locului săvârșirii faptei, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, fapta fiind săvârșită în Drăganu, pe DN 7, km 133+800 m, așa cum reiese din procesul-verbal atacat (f. 8) și din extrasul din Registrul de abateri radar de la f. 20. Instanța apreciază că locul este indicat în mod corespunzător, nefiind necesare alte repere dintre cele menționate de petent.
Instanța reține că petentul nu a formulat alte critici de nelegalitate ale procesului-verbal de contravenție.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține următoarele:
Petentul a apreciat că faptele consemnate în procesul-verbal nu corespund realității, întrucât din înregistrarea video nu se poate observa numărul de înmatriculare al motocicletei. A mai invocat că aparatul radar se afla se sensul său de mers, nicidecum pe sensul opus, așa cum s-a menționat în procesul-verbal. A solicitat ca intimatul să depună planșele foto, înregistrarea video certificatul de omologare, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar și ordinul de serviciu al polițistului. A mai cerut să se aibă în vedere marja de eroare tolerată a aparatului radar.
Prin răspunsul la întâmpinare a mai invocat în plus că planșele foto vizează primul motociclist, respectiv pe numitul G. Luigi I.. A depus un proces-verbal întocmit pe numele persoanei indicate, arătând că acesta a fost sancționat pentru aceeași faptă, aceeași viteză și la aceeași oră.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și de temeinicie, probă ce revine petentului, în condițiile art. 249 C.p.c.
Această situație nu este contrară art. 6 CEDO și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravențională este asimilată unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.
Astfel, potrivit dreptului intern, regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia obligația de prezentare a unei fapte revine celui care invocă această faptă (onus probandi incumbit actori).
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Sub aspectul condițiilor de fond, instanța are în vedere dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006 potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
Instanța apreciază că petentul a reușit să creeze un dubiu în ceea ce privește fapta analizată, acesta profitându-i.
Astfel, din conținutul procesului-verbal reiese că motocicleta SUZUKI cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe DN 7, în localitatea Drăganu, cu viteza de 103 km/h.
În cauza de față, fapta de care este acuzat petentul ar trebui să fie susținută de planșele foto depuse de intimat (f. 23-25) și de înregistrarea video (f. 22).
Instanța reține că din înregistrarea video nu se poate observa clar numărul de înmatriculare al motocicletei surprinse, deși celelalte informații necesare, respectiv data și ora înregistrării, precum și viteza constatată, sunt menționate.
Astfel, instanța reține că prin faptul că nu se poate observa nr. de înmatriculare nu sunt respectate dispozițiile pct. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05/2005, modificată prin Ordinul nr. 187/2009 din 06.08.2009, conform cărora „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
Din înregistrare reiese că la momentul în care petentul ar fi fost fixat de aparatul radar, pe aceeași bandă, în același sens de mers, se mai deplasa o motocicletă care circula aproximativ cu aceeași viteză ca și prima motocicletă.
Se observă că cele două motociclete își continuă deplasarea în paralel până în dreptul autospecialei pe care era montat radarul.
Petentul a susținut că pe motocicleta din față se afla numitul G. Luigi I., acesta fiind sancționat contravențional pentru aceeași faptă, în același loc, la aceeași oră, pentru aceeași viteză.
În aceste condiții, instanța apreciază că motocicleta petentului nu poate fi pusă clar în evidență și nu se poate reține cu certitudine că viteza constatată de aparatul radar aparține acesteia, și nu celeilalte motociclete.
În considerarea celor ce preced, în cauză există un dubiu care profită petentului, motiv pentru care se impune anularea în parte a procesului-verbal de contravenție, respectiv în privința faptei analizate, ca nefiind temeinic.
Instanța apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte de temeinicie.
În considerarea celor ce preced, instanța va anula în parte procesul-verbal contestat, respectiv în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, și va înlătura toate sancțiunile aplicate pentru această faptă, respectiv amendă în cuantum de 945 lei (9 puncte-amendă) și interzicerea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Va reține că petentul a achitat jumătate din amenda aplicată pentru această sancțiune, respectiv 472,50 lei, așa cum reiese din chitanța de la f. 9, motiv pentru care va dispune restituirea acestei sume, restituire care va fi pusă în sarcina organelor fiscale competente, nu a intimatului.
Va menține procesul-verbal în privința celeilalte fapte.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul V. G. S., CNP_, domiciliat în ., ., jud. Argeș, cu domiciliul procesual ales la C.. Avocat P. A. în Râmnicu V., ., nr. 135, .. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ARGEȘ, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș.
Anulează în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 03.10.2015, respectiv în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
Înlătură toate sancțiunile aplicate prin procesul-verbal contestat pentru fapta menționată mai sus.
Ia act că petentul a achitat jumătate din amenda aplicată pentru sancțiunea menționată mai sus, respectiv suma de 472,50 lei, și dispune restituirea acestei sume de către organele fiscale competente.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat, respectiv în ceea ce privește a doua faptă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2016.
Președinte, Grefier,
C. I.-DragoșBădoi R. M.
Red. C.I.D./Tehnored. C.I.D.
4 ex. / 01.03.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2009/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1399/2016.... → |
|---|
