Plângere contravenţională. Sentința nr. 4266/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4266/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 16-05-2016 în dosarul nr. 4266/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 4266/2016
Ședința publică de la 16 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier A. A. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . SRL, reprezentată legal de P. M., și pe intimata C. N. DE A. SI D. N. D. ROMANIA SA - CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională P.VB. R15 NR._/19.10.2015.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 9.05.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei de față, instanța reține urmatoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 10.11.2015, sub nr_ , petenta S.C. P. T. 2005 S.R.L. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE ROMÂNIA-CESTRIN, a solicitat în principal anularea procesului verbal de constatare și stabilire a sancțiunii contravenționale ., nr._ din 19.10.2015, ca nelegal și netemeninic.
În motivare, petenta prin reprezentantul legal a arătat că la data de 19.10.2015, s-a constatat de către intimat că a circulat fără rovinietă. La verificarea rovinietei a observat că din culpa lucrătorului de la societatea Mol Petroleum, acesta a menționat greșit numărul autovehiculului. Astfel rovinieta a fost eliberată pentru autovehiculul cu nr._, deși corect ar fi fost_ .
A mai arătat că rovinieta a fost cumpărată înainte de a pleca la drum și a constatat greșeala doar în data de 26.10.2015, când a primit procesul verbal, care este nul, întrucât nu are semnătura olografă a agentului constatator.
În dovedirea celor susținute a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept plângerea nu a fost motivată.
În dovedirea cererii a fost anexat procesul-verbal de contravenție contestat (fila 5), bonurile fiscale și nefiscale privind achiziționarea rovinetei(fila 6), anexă factură(fila 7).
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și netemeinică, și, în consecință, menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție.
În motivare a arătat că la data de 25.06.2015, pe DN, 1 km 219+250 m, pe raza localitățíi Sercaia, jud.B., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând P. T. 2005, a circulat fără rovinietă valabilă, motiv pentru care la data de 19.10.2015, a fost întocmit procesul-verbal ., nr._, de către CNADR-prin subunitatea acesteia CESTRIN.
A învederat instanței că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002, în lipsa contraveninetului și a martorului, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinetei.
Cu privire la lipsa semnăturii olografe invocată de petentă, a arătat că procesul verbal îndeplinește și această condiție, fiind semnat de agentul constatator.
A învederat instanței că numărul de înmatriculare înscris pe rovinietă este diferit de cel menționat în procesul-verbal, astfel încât petenta nu deținea o rovinietă valabilă la data constatării contravenției. A precizat de asemenea că potrivit prevederilor art. 5 alin. 3 lit. a din Normele Metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, „primul exemplar, denumit în continuare copie partener, va fi semnat de către solicitant, semnătura prin care acesta certifică conformitatea datelor înscrise în document și în baza de date a SIEGMCR, cu cele solicitate, exemplar ce va rămâne la distribuitor.” Utilizatorul avea obligația de a verifica corectitudinea înregistrării numărului de înmatriculare pe dovada de client și implicit în baza de date a distribuitorului a elementelor privind valabilitatea rovinietei.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 15/2002, OG 2/2001, OG 8/2010, Ordinul MTI 611/2015.
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate înscrisuri constând în proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR (filele 31-32), autorizația de control a agentului constatator (f. 30), dovada comunicării procesului-verbal(filele 28-29).
La data de 29.02.2016, petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu a prejudiciat în niciun fel intimatul, întrucât plata a fost efectuată din greșeală pentru un număr de înmatriculare, acre nu sete alocat conform adresei primite de la poliție, niciunui vehicul.
A menționat de asemenea că răspunderea greșelii este comună atât a societății petente, cât și a CNADR.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat si administrat atat pentru petentă cat și pentru intimată, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanțe reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din 19.10.2015 (fila 5), petenta, S.C.P. T. 2005 SRL., a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2750 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin 1 din O.G. 15/2002 modificată și sancționată de art. 8 alin. 3, indice 2 din același act normativ.
În fapt s-a reținut că, în data de 25.06.2015, un vehicul categoria E, aparținând petentei, a circulat pe DN 1, km 219+250 m, pe raza localității Sercaia, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă.
În baza art. 34 alin.1 din OUG 2/2001, instanța constată că plangerea formulată de petentă a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 31 alin. 1 din OUG 2/2001.
Sub aspectul legalității, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de valabilitate reglementate de lege, mai exact art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și art. 9 din O.G. nr. 15/2002, neexistând niciun motiv de nulitate al acestuia.
Contrar celor arătate de către petentă cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator, instanța, procedând la o simplă vizualizare a cuprinsului procesului-verbal de contravenție, constată că actul atacat a fost întocmit, respectiv semnat olograf de către agentul constatator I. G. S., din cadrul CNADR-CESTRIN. Așadar, cerința impusă de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la semnătura agentului constatator este complinită, susținerea contravenientei fiind astfel înlăturată.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, intrucat nu se poate porni de la prezumtia ca acestea isi desfasoara activitatea cu incalcarea legii), aceasta prezumtie relativa da posibilitatea instantei sa administreze probe pe baza carora sa stabileasca o situatie de fapt care poate sa confirme, sau, dimpotriva, sa o infirme pe cea retinuta de agentul constatator (cauza A. impotriva Romaniei).
Prin urmare, toate constatarile facute de catre agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricarui mijloc de dovada admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se incadreaza in anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instantelor interne fiind de a asigura o proportionalitate intre acestea si prezumtia de nevinovatie), iar cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta in actul constatator nu corespunde realitatii, trebuie sa dovedeasca aceasta. Așadar, procesul-verbal are forță probantă prin el însuși, iar cel care trebuie sa facă dovada contrară este contravenientul.
A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovătiei, în sesnsul art. 6 din CEDO, realizându-se astfel și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor, și interesul particular al persoanei sancționate.
Cu privire la fapta imputată petentei, instanța constată că art. 8 alin. 1 O.G. nr. 15/2002 prevede că „fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, respectiv cele prevăzute în art. 7 alin. 1 O.G. nr. 15/2002 „responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare (…) revine în exclusivitate utilizatorilor români” raportat la art. 1 alin. 1 lit. b) și j) din același act normativ „utilizatori – persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehiculele înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”; „rovinietă – înregistrarea în format electronic a tarifului de utilizare”.
D. probele administrate în cauză, instanța constată că starea de fapt reținută în procesul-verbal este conformă cu realitatea. Astfel din bonurile nefiscale depuse la dosar(fila 6), bonuri care fac dovada achiziționării tarifului de utilizare, reiese că petenta a achiziționat rovinietă la data de 26.06.2015, ora 02:15, cu o perioadă de valabilitate începând la data de 25.06.2015, ora 02:15 și până la data de 25.06.2015, ora 23:59, pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare _ .
D. analiza probelor foto(filele 31-32), obținute cu sistemul SIEGMCR, înaintate de organul constatator la dosarul cauzei, autoturismul înmatriculat cu nr. _ , a fost surprins în data de 25.06.2015, ora 03:39, circulând pe autostrada DN 1, Km 219+250 m, pe raza localității Sercaia, jud. B. fără a deține rovinietă valabilă, fiind astfel confirmate cele reținute în procesul verbal contestat.
D. analiza extrasului de card(fila 7), se poate observa că la data de 25.06.2015, ora 02:16, a fost achitată contravaloarea tarifului de utilizare, iar la client apare ca număr de înmatriculare al autoturismului, _ . Având în vedere data și ora emiterii bonului fiscal, care face dovada plății, precum și data și ora plății efectuate cu cardul de către utilizatorul_, precum și adresa aflată la fila 34, emisă de IPJ Argeș, din care reiese că numărul de înmatriculare_ nu a fost atribuit niciunui vehicul, instanța reține că petenta a intenționat să achiziționeze rovinietă pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_, însă dintr-o eroare materială pe bonul nefiscal, bon prin care se face dovada achitării tarifului de utilizare, a fost menționat un alt nr. de înmatriculare, respectiv,_ . Acest aspect nu este însă în măsură să înlăture caracterul contravențional al faptei, întrucât există o culpă în sarcina petentei, care potrivit art. 5 alin. 3, lit. a din Normele Metodologice pentru punere aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri națioanle din Romania, avea obligația să verifice și să constate la momentul emiterii dovezii achitării rovinietei, eventualele neconcordanțe ce apăreau pe bonul nefiscal.
Așadar, instanța consideră că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză susțin mențiunile din cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Așa fiind, instanța reține că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv.
Pentru aceste motive, instanța constată temeinicia procesului-verbal contestat și urmează a analiza proporționalitatea sancțiunii aplicate, prin prisma dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 coroborate cu cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Instanța reține că petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2750 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin 1 din O.G. 15/2002 modificată și sancționată de art. 8 alin. 3, indice 2 din același act normativ.
Potrivit art. 21 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat. Totodată, conform unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține că sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educativă constând în procesul de antrenare a individului să respecte anumite norme de comportament, și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce dispozițiile legale.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța apreciază, raportat la gradul de pericol social concret al contravenției reținute în sarcina petentei, că atitudinea acesteia față de dispozițiile legale poate fi corectată și fără aplicarea sancțiunii amenzii,, având în vedere că petenta a avut intenția de a achiziționa rovinietă pentru autoturismul surpins în trafic, a achitat contravaloarea tarifului de utilizare pentru ziua de 25.06.2015, însă dintr-o eroare a fost menționat un alt număr de înmatriculare pe bonul cu care se face dovada acesteia. Așadar instanța consideră că în sarcina petentei se poate reține o culpă doar în ceea ce privește faptul că nu a verificat corectitudinea datelor înscrise pe dovada achiziționării rovinietei. Ținând seama și de prevederile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune, instanța va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2750 lei, cu sancțiunea „avertisment”, apreciind astfel că această din urmă sancțiune este de natură să asigure realizarea scopului punitiv și preventiv-educativ al incriminării faptelor contravenționale și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petentă și să modifice procesul-verbal . nr._/24.08.2015, în sensul ca va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de2750 lei, aplicată, cu sancțiunea „avertisment”.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN N. LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională, formulată de petenta S.C. P. T. 2005 SRL cu sediul în Pitești, . .. B, sp. 5, jud. Argeș, prin reprezentant legal P. M., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România-CESTRIN cu sediul în București, .. 401A, sector. 6, București.
Modifică procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 19.10.2015, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2750 lei cu avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 16.05.2016.
Președinte, A. O. | ||
Grefier, A. A. T. |
A.O. 14 IUNIE 2016/4EX
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4043/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4265/2016.... → |
|---|
