Plângere contravenţională. Sentința nr. 4940/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4940/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 31-05-2016 în dosarul nr. 4940/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4940/2016
Ședința publică de la 31 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. T.
Grefier F. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. I. și pe intimatul I. DE P. AL J. A. S. R., având ca obiect plângere contravențională PR VB PAGX_/30.01.2016
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul prin avocat B. A. M., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța pune în discuție competența de judecare a cauzei.
Apărătorul petentului arată că Judecătoria Pitești este competentă să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, raportat la art.32 din O.G. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, după care, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, acordă cuvântul cu privire la estimarea duratei de soluționare a procesului.
Apărătorul petentului estimează durata de soluționare a cauzei la două termene.
Instanța constată că este primul termen de judecată, părțile fiind legal citate, și estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 (trei) luni.
Apărătorul petentului solicită proba cu înscrisurile de la dosar și relații de la CNADNR pentru a comunica dacă sectorul de drum DN73 –KM 6 +200 m), în punctul unde era amplasat aparatul radar, se afla în interiorul localității sau în afara localității și care este limita de viteză admisă. Totodată să comunice dacă pe respectivul sector de drum DN 73-KM6+200m, în punctul unde era amplasat aparatul radar sau pe o distanță de 200 m, de această poziție, se află amplasate rețele de înaltă tensiune sau antene de telefonie mobilă. Cu privire la relațiile solicitate de la intimat prin cererea de chemare în judecată, apărătorul petentului arată că nu mai insistă în aceste relații având în vedere că acestea au fost depuse la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea.
La interpelarea instanței, apărătorul petentului arată că nu a solicitat proba cu martori prin plângerea formulată, totodată, arată că din eroare a menționat proba cu martori prin plângerea formulată.
Constată utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei proba cu înscrisuri, solicitată de părți, urmând a o încuviința în temeiul art.255-258 Cod procedură civilă.
Având în vedere precizarea apărătorului petentului instanța, constată că proba testimonială nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Cu privire la relațiile solicitate de apărătorul petentului, instanța, apreciază că nu sunt concludente soluționării cauzei, urmând a le respinge.
Va încuviința proba cu înregistrarea video prezentată de intimat în ședință publică.
Instanța, constată în imaginea prezentată de intimat prin înregistrarea video că a fost surprins de aparatul radar un autoturism marca Audi cu numărul de înmatriculare_, cu o viteză de 104 Km/h. Totodată, instanța, constată în imaginea prezentată că șoferul aceluiași autoturism ține un obiect la urechea din partea dreaptă, precum și faptul că, pe sectorul de drum în momentul surprins în imagine nu existau coloane de mașini cel puțin în imaginile prezentate de intimat. Totodată se constată existența unor construcții în lateralul autoturismului.
Apărătorul petentului arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicită acordarea cuvântului în dezbateri de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbateri de fond.
Apărătorul petentului având cuvântul, asupra excepției de nulitate a procesului verbal contestat, arată că, respectivul sector de drum nu se afla în interiorul localității, întrucât pe acea porțiune de drum sunt foarte multe spații comerciale și societăți care au cale de producție. Cu privire la coloana oficială în secundele prezentate în înregistrarea video, arată că aceasta se afla înaintea autoturismului petentului și nu în spate. Solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal contestat ca nelegal și netemeinic, cu motivele invocate în plângerea formulată pe care le susține oral. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 05.02.2016, petentul M. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ ARGEȘ, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._, emis la data de 30.01.2016 de către lucrătorii MAI- S. R. din cadrul IPJ Argeș, ca netemeinic și nelegal.
În motivare, a arătat că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 945 lei (9 puncte amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 zile pentru faptul că în data de 30.01.2016, în jurul orelor 10,30 ar fi condus autoturismul înmatriculat sub nr._, pe DN 73, km 6+200 m, cu o viteză de 104 Km/h în localitate, viteză care încalcă dispozițiile legale.
Menționează petentul că procesul verbal este netemeinic pentru că nu a condus cu viteza menționată, de aici decurgând greșita încadrare a faptei, respectiv nulitatea absolută a procesului verbal și netemeinicia sa, solicitând totodată intimatului să depună înregistrările video de la locul săvârșirii pretinsei fapte, verificarea metrologică a aparatului radar, certificatul de omologare, manual de utilizare radar, dovada calitate polițist rutier a agentului constatator, indicând totodată faptul că în momentul în care a fost depistat și înregistrat de aparatul radar rula cu o viteză mult mai mică. Totodată invocă petentul că sectorul de drum pe care a condus se afla în afara localității, nu se face mențiunea că petentul se deplasa în coloană, nefiind cert că viteza înregistrată a fost a autovehiculului său, precum și amplasarea aparatului radar în apropierea unor surse de radiații electromagnetice, solicitând totodată emiterea unor adrese către CNADNR, pentru clarificarea aspectelor semnalate.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.31 din OG 2/2001.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.
Petentul a înțeles să propună dovedirea susținerilor prin înscrisuri anexând plângerii contravenționale în copie certificată: procesul verbal de contravenție (fila 7), copie CI și dovadă ridicare permis (fila 8), și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei (fila 15), fiind reprezentat de apărător ales, avocat B. A. M..
La data de 10.03.2016, intimatul a depus la dosar întâmpinare (filele 19-20), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale pentru următoarele motive: a arătat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de OG nr. 2/2001, precum și faptul că procesul verbal este temeinic, prezentând mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în dovedirea celor susținute. Arată intimatul că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere și prin urmare sancționarea acestuia este temeinică. Totodată intimatul susține că fapta reținută în sarcina petentului prezintă pericol social ridicat, deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă în localitate există și un pericol social concret.
În dovedirea pretențiilor intimatul IPJ Argeș a anexat întâmpinării următoarele înscrisuri:CD filmare (fila 21), planșe foto (fila 23), buletin de verificare metrologică (fila 25), extras registrul abaterilor radar (fila 22), atestatul operatorului radar (fila 24), istoric sancțiuni (filele 26-27).
La termenul din data de 31.05.2016, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile propuse de petent și intimat, respingând proba cu relațiile solicitate de apărătorul petentului și a rămas în pronunțare pe fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține și constată următoarele:
Prin procesul verbal ., nr._, emis la data de 30.01.2016 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Argeș- S. R., petentul M. I. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu amendă în cuantum de 945 lei și art. 35, alin 3 din același act normative cu avertisment.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 30.01.2016 ora 1031, pe raza localității Mărăcineni, DN 73, km 6+200 m, jud. Argeș, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, fiind înregistrat cu aparatul radar tip ROM 134, cu viteza de 104 km/h în localitate și a utilizat telefonul mobil în timpul conducerii fără dispozitivul mâini libere.
Fapta este prevăzută de dispozițiile art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006, potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare” și potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar fapta de utilizare a telefonului mobil în timpul mersului este prev de art. 36, alin.3 OUG 195/2002.
De asemenea sancțiunea aplicată este legală raportat la textul de lege reținut în cuprinsul procesului verbal contravențional.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni a specificat faptul că nu este de acord cu cele consemnate; plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, instanța reține că petentul a invocat ca motive de nelegalitate a procesului verbal contestat greșita încadrare a faptei, pentru că nu s-a deplasat cu viteza de 104 Km/h, însă aceste aspecte urmează a fi avute în vedere la analiza temeiniciei mențiunilor din procesul verbal contestat, astfel că, verificând legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. În acest fel instanța respinge susținerile petentului referitoare la invocarea nulității pentru lipsa mențiunilor solicitate de art. 16 din OG2/2001. Invocarea lipsei mențiunilor privind faptul că se circula în coloană, acest lucru putând vătăma interesele petentului în sensul că este posibil ca nu autoturismul său să fie cel care a fost identificat de aparatul radar, urmează a fi analizate tot cu ocazia stabilirii temeiniciei actului sancționator, raportat la probele tehnice administrate. Totodată reține instanța că o descriere exhaustivă a unui eveniment constatat (în speță o contravenție) nu poate avea loc în formatul procesului verbal, întocmit în condițiile specifice (în stradă), iar această analiză se impune a fi făcută în contestația petentului, descrierea faptei de către reprezentanții intimatei fiind mai mult decât suficientă pentru obiectivele prevăzute de OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste aspecte instanța apreciază că a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia petentul a putut utiliza de orice mijloc de probă și a putut invoca orice argument (cu respectarea totodată și a disciplinei procesuale impuse de normele legale) pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Respingerea probei cu înscrisuri solicitate de petent la termenul din data de 31.05.2016 a avut drept argumente depunerea de către intimat a înscrisurilor care sunt suficente pentru soluționarea cauzei, așa cum și apărătorul ales al petentului a pus concluzii. Cu privire la emiterea de adrese către CNADNR, pentru stabilirea locului constatării contravenției, instanța a reținut faptul că din înregistrările video administrate în ședință publică se observă construcții în lateralul căii carosabile, fiind fără dubiu că petentul s-a aflat în interiorul unei localități, astfel că instanța va corobora aceste probe furnizate de intimate cu prezumția de temeinicie asupra locului constatării contravențiilor, menționate în procesul verbal, fiind în sarcina petentului a proba aspecte contrare. În ceea ce privește emiterea unei adrese către CNADNR, pentru precizarea dacă în zona constatării pe o distanță de 200 m (DN 73, km 6+200 m) se află rețele de înaltă tensiune sau antene de telefonie mobilă, instanța a constatat că aceste aspecte nu sunt concludente pentru soluționarea pricinii, având în vedere faptul că s-a folosit un mijloc tehnic autorizat și verificat metrologic la constatarea contravenției.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât nu conducea cu viteza reținută de agentul constatator, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De asemenea, din planșele foto radar (fila 23), rezultă fără dubiu că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea acestuia, fiind surprins că circula cu o viteză de 108 km/h în localitate. Această viteză a fost înregistrată cu aparatul radar PYTHON II cu ._, montat pe auto cu nr. de înmatriculare_, având verificarea metrologică la zi, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, fila 25.
Din planșele fotografice depuse la dosar se distinge clar numărul de înmatriculare al autovehiculului, se vede data și ora înregistrării (30.01.2016, ora 10.31), precum și valoarea vitezei măsurate, 104 Km/h, iar cu ocazia administrării probei video s-a observat faptul că în imaginile surprinse nu au existat alte autovehicule, așa cum petentul menționa (că se deplasa în coloană), astfel că, și în situația în care coloana ar fi existat însă se întindea pe o distanță mai mare, neputând fi astfel surprinse alte autovehicule de camera video a aparatului radar, însăși faptul că aceste autovehicule nu au intrat în cadrele reținute (pe o perioadă de aproximativ 30 secunde) demonstrează faptul că nu putea fi reținută viteza altui autovehicul. Totodată a observat instanța că în filmarea pusă la dispoziție de intimat, petentul ținea cu mâna dreaptă, în timp ce conducea, un obiect în dreptul urechii, astfel că și contravenția privind folosirea telefonului fără dispozitivul mâini libere este temeinic reținută.
Raportat la folosirea benzii a doua a căii carosabile (banda pentru depășiri), instanța reține că acest aspect se coroborează cu viteza reținută de aparatul radar.
Având în vedere argumentele prezentate, instanța constata că petentul a fost înregistrat din față, iar în preajma sa nu apar alte autovehicule, în concluzie neexistând dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar, care nu putea înregistra viteza unui alt autovehicul decât cel surprins în planșele fotografice. Cu privire la constatările reprezentanților intimatului și respectiv la locul săvârșirii contravenției, instanța reține faptul că în proba foto depusă de intimat se distinge în lateralul căii de rulare construcții, fiind fără dubiu că locul constatării este o localitate. Aceste înregistrări respectă dispozițiile din NML-021-05, astfel cum a fost modificat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/14.07.2009. Prin urmare, măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrului constituie o probă valabilă pentru aplicarea legislației rutiere. De altfel argumentele invocate de petent potrivit cărora sectorul de drum pe care a fost depistat nu se află în interiorul unei localități, nu au aplicabilitate în speță, raportat la faptul că sectorul de drum tranziteză o localitate, iar obligația păstrării vitezei de 50 km/h incumbă participanților la trafic între indicatoarele de intrare și ieșire din localitate, astfel cum de altfel și sunt marcate limitele localității Mărăcineni.
Săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar, din cuprinsul buletinului de verificare metrologică rezultând că cinemometrul de control rutier indicat în procesul-verbal de contravenție a fost declarat admis în urma verificării metrologice (de la data de 30.04.2015), valabilitatea verificării fiind de un an, precum și faptul că acest cinemometru măsoară viteza, atât în sistem staționator, cât și în regim de deplasare.
Instanța constată că operatorul radar era atestat să utilizeze aparatul folosit la constatarea contravenției din speță, potrivit atestatului depus la fila 24, rolul acestuia fiind de a asigura funcționarea corectă a aparatului.
Instanța consideră că, nu există niciun motiv pentru a se putea conchide că aparatul radar s-ar fi aflat în situația susținută de petent, în sensul de a fi afectat de o marjă de eroare ce solicită a îi fi aplicată, iar dubiul invocat de petent nu are un caracter rezonabil.
Totodată, se are în vedere că verificarea cerințelor cuprinse în N.M.L. 021-05 se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, astfel încât aceste cerințe nu se aplică la utilizare, în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, și deci, dacă în urma verificării aparatului se constată că acesta funcționează în limite admise, nimeni nu adaugă și nu scade nimic la măsurarea efectivă.
Prin urmare, instanța apreciază că, simpla susținere, în sensul că aparatul radar ar fi afectat de o eroare, nu este de natură a crea un dubiu rezonabil, care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, prezumție întărită și de faptul constatării celor săvârșite cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, petentul invocând o posibilitate pur ipotetică.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-au reținut în sarcina petentului contravențiile prevăzută de dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e și art 36 alin.3 din O.U.G. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic, instanța reținând că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Astfel, în raport de faptul că petentul a condus cu o viteză excesivă în localitate (104 km/h), unde riscul producerii unor accidente cu victime crește, chiar și în cazul unui șofer cu experiență, precum și în raport de circumstanțele personale, respective istoricul sancțiunilor depus de intimat la filele 26-27 (22 sancțiuni în perioada 2011-2016), potrivit căruia petentul a fost anterior sancționat de 19 ori numai pentru depășirea vitezei legale, din care 4 sancțiuni pentru depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxim admise în perioada 2014-2015, instanța apreciază că atât sancțiunea amenzii cât și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce este corect individualizată și aplicată. Totodată la individualizarea sancțiunii se are în vedere și faptul că depășirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h (54 km/h) prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, având în vedere numărul de accidente produse din cauza vitezei excesive ce au ca urmare victime omenești, cu predilecție în localitate, unde pot apărea mult mai ușor obstacole neprevăzute.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. I., domiciliat în ., ., jud. Argeș, CNP_, cu domiciliu ales la Cabinet Individual Avocat A. M. B., cu sediul în Pitești, . Petrol, ..2, jud. Argeș, în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Mai 2016.
Președinte, I. T. | ||
Grefier, F. Ș. |
5 ex./Red. T.I./Tehn. T.I./08.06.2016
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4018/2016.... → |
|---|
