Plângere contravenţională. Sentința nr. 1001/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1001/2016 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 1001/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDRMV:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA, JUDEȚUL V.
Operator de date cu caracter personal nr.4246
SENTINȚA CIVILĂ NR.1001
Ședința publică din data de 18 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. D.
Grefier: O. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe petenta . în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CNADNR SA - CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Se expune referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- Dosarul are ca obiect plângere contravențională și se află la al doilea termen de judecată;
- Procedura de citare este legal îndeplinită;
- Au fost comunicate relațiile solicitate de la Biroul de furnizare informații al instanței, în sensul că autovehiculul cu numărul_ era în circulație la data de 14.05.2015 și era înmatriculat pe numele petentei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial cu soluționarea cauzei de față, în temeiul art. 101 din OG 15/2002.
Instanța reține că părțile au solicitat proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 258 Cod pr. civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisuri, pe care o apreciază ca fiind admisibilă și concludentă soluționării cauzei, și constată că acestea au fost depuse la dosar.
Față de actele existente la dosar și ținând seama de faptul că intimatul a solicitat judecarea în lipsă, instanța, în conformitate cu disp.art.244 C., constată cercetarea procesului încheiată, iar în conformitate cu disp. art. 394 C. reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr._, petenta . a chemat în judecată pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMÂNIA SA - CNADNR SA – CESTRIN, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 08.09.2015.
În motivarea plângerii, petenta arată că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 08.09.2015, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3000 lei pentru încălcarea disp. art. 8 alin 1 din OG 15/2002, precum și la plata tarifului de despăgubire conform art. 8 alin 3 din OG 15/2002, întrucât în data de 14.05.2015 la ora 18:39, autovehiculul cu număr de înmatriculare_ nu avea rovinieta valabilă.
Susține petenta că nu se face vinovată de cele reținute în sarcina sa, întrucât autovehiculul a fost înstrăinat de aceasta începând cu data de 23.03.2015, către . SRL, prin factura nr. 103 în vederea distrugerii in 24.01.2015, conform certificat anexat în copie.
Petenta invocă excepția lipsei semnăturii de pe formularul procesului
verbal de contravenție. Deși în aparență acest proces verbal ar fi semnat, din originalul actului se observă ca este un formular pretipărit, iar semnătura este de asemenea pretipărită fiind un imprimat care nu îndeplinește condiția impusă de art. 17 din OG 2/2001.
De asemenea, petenta invocă pe cale de excepție tardivitatea comunicării actului, tardivitatea întocmirii actului raportat la data constatării faptei, cat si prescrierea sancțiunilor despre care se face vorbire în actul contravențional cu mențiunea că intimata a încălcat prevederile OG 2/2001.
In situația respingerii excepțiilor invocate, petenta solicită anularea procesului verbal de contravenție având în vedere că actul contravențional specifică despre aspectul că prin intermediul unor "mijloace tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei" autovehiculul aparținând . a circulat în dreptul localității P. fără a deține rovinieta valabilă.
In OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu se arata in mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției si de aceea prin trimiterea la normele Codului de procedura civila coroborate cu dispozițiile art. 1171 din c.civ. se retine că de regulă procesul verbal întocmit face dovada până la proba contrarie a celor specificate in acest act.
Doctrina și jurisprudența au decis unanim că în materie contravențională sarcina probei revine intimatului.
In procesul verbal este menționat doar aspectul că proba se face cu planșa foto care nu i-a fost comunicată la momentul la care a fost generată și care, din acest motiv, creează petentei suspiciuni față de realitatea conținutului acesteia.
In acest sens în Codul civil nu sunt prevăzute astfel de mijloace de probă.
In practica judiciara, în privința înregistrărilor prin mijloace informatice s-a decis ca acestea ar putea constitui probe dacă contravenientul a condus personal autovehiculul la momentul la care susține ca a fost surprins de mijlocul tehnic(cinemometrul) de control al rovinietei, respectiv dacă acest aparat îndeplinește toate prescripțiile tehnice necesare unei astfel de identificări, chiar în regim de mișcare ori pe timp impropriu(ceață, ploaie, furtună etc).
Descrierea contravenției constă în arătarea elementelor de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție. Nu este îndeplinită aceasta cerință dacă agentul constatator s-a limitat sa redea textul aplicabil sau daca elementele indicate în procesul verbal sunt insuficiente pentru caracterizarea faptei ca fiind contravenție.
In speța conform mențiunilor din act privitoare la situația de fapt se retine ca autovehiculul a circulat în zona de receptare a cinemometrului. Ori subiect al contravenției nu poate fi un lucru neînsuflețit.
Privitor la persoana petentei, în actul contravențional nu există nici o descriere a persoanei care a condus autovehiculul la acel moment. Ori, în privința subiectului unui astfel de raport juridic de natura contravențională nu sunt admise prezumțiile.
Ținând cont de prevederile art. 102 alin. 1 punct 14 din OUG 195/2002, necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea politiei rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzuta în clasa a IV-a de sancțiuni.
Prin urmare, intimatul trebuie să facă inclusiv dovada că a solicitat sprijinul poliției rutiere în a face cercetări spre a demonstra cine a condus vehiculul la momentul producerii faptei și să prezinte probe certe în sensul că fapta este săvârșită indubitabil de persoana despre care s-a consemnat expres în actul contravențional că a condus autovehiculul.
De asemenea, petenta susține că cinemometrul amplasat pe raza localității P. nu este presemnalizat prin indicatoare rutiere, nu s-a știut despre existența sa la momentul amplasării și mult timp după aceea, prin urmare este neglijat rolul preventiv pe care orice activitate de acest fel trebuie să îl manifeste mai înainte de aplicarea măsurilor sancționatorii.
Pe de altă parte, utilizarea rețelei naționale de drumuri nu presupune doar îndatoriri din partea utilizatorilor, ci și obligații din partea administratorilor de drumuri. În acest sens România se remarcă în Uniunea Europeana prin cel mai mare număr de accidente create pe drumurile sale.
Față de cele menționate mai sus, se solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar, transformarea amenzii în avertisment conform art. 7 din OG 2/2001 ținând cont de prevederile art. 22 alin 3 din OG 2/2001, întrucât sancțiunea primită este cu mult mai mare față de gradul de pericol social al faptei săvârșite, plata unei astfel de amenzi ar îngreuna activitatea societății, veniturile realizate în această perioadă fiind diminuate de criza financiară, cuantumul amenzii reprezintă contravaloarea rovinietei pentru un an întreg calendaristic.
În drept se invocă OG 2/2001.
În dovedire se depun la dosar acte.
În contradictoriu cu susținerile petentului, intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMÂNIA SA - CNADNR SA – CESTRIN a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției. Arată intimatul că procesul verbal de contravenție este întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001 modificată și completată.
Din analiza dispozițiilor art. 7, 8 coroborate cu cele ale art. 1 alin.1 pct. b din OG 15/2002, reiese cu claritate că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al acestuia, indiferent cine conduce efectiv autoturismul respectiv la momentul constatării contravenției.
De asemenea, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a vehiculelor, în baza protocolului cu această instituție.
Din conținutul procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 08.09.2015, instanța reține că petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 3000 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp.art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, constând în aceea că, la data de 14.05.2015, în loc. P., jud.DB, A 1 km 70+460 m, vehiculul categoria F, cu nr. de înmatriculare VL-9-BLT, aparținând ., a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Procesul verbal de contravenție se încheie în lipsa contravenientului și este semnat de agentul constatator.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal se sancționează cu nulitatea procesului verbal potrivit art. 17 din aceeași ordonanță.
În raport de dispozițiile art. 17 din OG 2/2001, motivul de nulitate invocat de petentă privind lipsa semnăturii agentului constatator nu se dovedește. Susținerea că semnătura agentului constatator este pretipărită, fiind un imprimat, nu se confirmă, din punct de vedere format aceasta fiind aplicată pe exemplarul comunicat petentei, care oricum nu conține originalul semnăturii aplicate pe procesul verbal de contravenție.
În ceea ce privește prescrierea sancțiunii, conform art. 14 (1) din OG 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii. (2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Constatând că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 08.09.2015 i-a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii, respectiv la data de 17.09.2015 conform dovezii de comunicare depuse la dosar(fila 26)instanța constatând că nu este prescrisă executarea sancțiunii contravenționale aplicate prin acest proces verbal.
Cum petenta nu a făcut dovada unor motive de nulitate a procesului verbal, instanța constată că procesul verbal de contravenție întrunește condițiile legale.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, se depune la dosar de către petentă o factură fiscală nr.103/23.03.2015 privind vânzarea unei autobasculante cu nr. de identificare WMAT451048L020697 prin care susține că a vândut autovehiculul unei persoane juridice în vederea distrugerii conform certificatului de distrugere încheiat cu această societate din 24.03.2015. Din verificările de pe portalul Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, marca M. 32.414, era la data constatării faptei(și este și în prezent) înregistrat pe numele petentei.
Analizând procesul-verbal de contravenție prin prisma criticilor invocate de petentă, se constată că de săvârșirea faptei prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, a fost găsită vinovată aceasta, în calitatea sa de proprietar al autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ .
În acest sens, petenta a susținut și a făcut dovada că la data de 23.03.2015, vânduse autovehiculului în discuție, așa cum rezultă din factura fiscală depusă.
Însă, în ceea ce privește lipsa radierii din proprietatea petentei a autovehiculului după vânzare(din evidența înmatriculărilor auto și nu din înregistrarea fiscală de la administrația financiară locală), instanța constată că, potrivit art. 11 din OUG. nr.195/2002, ,, (1) Proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale. (2) Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, și presupune următoarele operațiuni:
a) înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar;
b) transcrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.
(3) Operațiunile prevăzute la alin. (2) se realizează pe baza datelor de identificare ale vehiculului și ale proprietarului și condiționează eliberarea de către autoritățile competente, potrivit legii, a unui certificat de înmatriculare, precum și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare atribuit și transcrierile necesare în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului.
(4) În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.”
Din conținutul nomei invocate rezultă că operațiunea radierii autovehiculului de pe numele vechiului proprietar se realizează imediat ce acesta a ieșit din patrimoniul său, ceea ce presupune obligații legale în sarcina vânzătorului, respectiv, petentei îi revenea obligația de a solicita radierea de pe numele său a autovehiculului vândut. Or, în speță, petenta nu a făcut dovada că a solicitat radierea autovehiculului de pe numele său.
În consecință, în evidențele poliției petenta figurează la data constatării faptei ca proprietar al autoturismului cu numărul de înmatriculare_ .
Or, potrivit art.7 din O.G. nr.15/2002, ,, Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.”
De asemenea, potrivit art. 1, alin.1, lit. b din același act normativ, prin utilizatori se înțeleg: ,,persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.”
Din coroborarea celor două norme, rezultă că obligația de plată a tarifului de utilizare a drumurilor naționale și a deținerii rovinietei valabile revenea proprietarului autoturismului cu numărul de înmatriculare_, pe numele căruia era înmatriculat autoturismul, adică petentei, pentru că, chiar dacă aceasta a vândut bunul, el a rămas înmatriculat pe numele său, în condițiile în care nu au fost îndeplinite obligațiile de radiere. Petenta nu se poate exonera de îndeplinirea acestei obligații de deținere a rovinietei valabile cu justificarea că a vândut autoturismul, invocând propria culpă, respectiv încălcarea obligației de radiere pentru că nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Cum obligația de plată a taxei TURDN și de deținere a rovinietei valabile aparține proprietarului autovehiculului, atunci împrejurarea că autoturismul a circulat pe drumurile naționale fără o astfel de rovinietă este de natură a atrage răspunderea contravențională chiar a proprietarului pentru că persoanei sale incumba obligația de plată a acestei taxe. Deci, în cazul acestui gen de contravenții, însăși legea este cea care indică pe autorul contravenției, astfel că agentul constatator este scutit de orice dovadă sub aspectul identificării autorului faptei, respectiv a conducătorului auto.
Sub aspect probator, trebuie amintit că probele sunt prevăzute de codul de procedură civilă, inclusiv fotografiile cinemometrelor, conform art. 250 coroborat cu art.290 cpc.
Totodată sub aspectul dispozițiilor art. 21 alin.2 din OG nr.2/2001 instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu fapta săvârșită, argumentele petentei în sensul că plata acestei amenzi îngreunează activitatea societății, că existența cinemometrului nu a fost presemnalizată sau că sunt multe accidente pe drumurile publice datorită stării precare a acestora, nefiind suficiente pentru a justifica neaplicarea acestei sancțiuni.
Astfel, în condițiile în care petenta nu a propus probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal și nici nu se identifică o altă situație de fapt sau, cel puțin un dubiu, instanța urmează să constate că aceasta se face vinovată de fapta contravențională reținută în sarcina sa și va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta ., cu sediul în com. Dănicei, ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMÂNIA SA - CNADNR SA - CESTRIN BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..401 A, sector 6, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 08.09.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 februarie 2016.
Președinte,
B. D.
Grefier,
O. M.
Red./Tehn.../23.02.2016
Comunicat părților 2 ex.
astăzi, .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 876/2016. Judecătoria... | Poprire asigurătorie. Sentința nr. 441/2016. Judecătoria... → |
|---|
