Plângere contravenţională. Sentința nr. 1147/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1147/2016 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 1147/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDRMV:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA
CIVILA
Operator de date cu caracter personal:4246
SENTINȚA CIVILA NR. 1147/2016
Ședința publică din data de 25 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE :M. L.
Grefier :E. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei Civile privind petentul A. V. A., cu domiciliul în București, ., nr.7, . și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., nr.24, ., sector 2, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., cu sediul în Rm. V., ., nr.95, județul V., având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei de ședință, a răspuns: pentru petent – avocat R. A.,lipsă fiind reprezentantul intimatului .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată și procedura de citare este legal îndeplinită .
Instanța constată că este prima zi de judecată la care părțile sunt legal citate, astfel că, în temeiul art. 131 alin 1 Cod pr.civ, pune în discuția părților competența generală, materială și teritorială exclusivă a Judecătoriei Rm. V..
Avocat R. A.,pentru petent, arată că, Judecătoria Rm. V. este competentă cu soluționarea cauzei de față.
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei, conform art. 131 alin. (1) C.pr.civ., se declară competentă din toate punctele de vedere cu soluționarea cauzei de față, în temeiul art. 32 din OG 2/2001.
În conformitate cu disp. art. 255 Cod pr.civ., instanța acordă cuvântul în probațiune.
Avocat R. A.,pentru petent, solicită a se încuviința proba cu înscrisurile depuse la dosar.Cu privire la proba cu înscrisuri solicitată de intimat arată că nu se opune la administrarea acesteia.
Instanța, deliberând, apreciază că proba cu înscrisuri solicitată de petent, prin apărător, și de intimat, prin întâmpinare ,este sub aspectul probator conform art. 255 Cod pr.civ. admisibilă și are aptitudinea de a duce la soluționarea procesului astfel că, în temeiul art. 258 Cod pr.civ.o va încuviința.
Avocat R. A.,pentru petent,arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, instanța, în temeiul art. 244 alin. (1) C. pr.civ., declară închisă cercetarea procesului, și, în temeiul art. 392 C.pr.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Avocat R. A.,pentru petent, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 02.10.2015, ca fiind nelegal și netemeinic ,cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța ,în temeiul art. 394 C.pr.civ., închide dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
La data de 21.10.2015, s-a înregistrat pe rolul instanței, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul A. V. A., cu domiciliul în București, ., nr.7, ., . și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., nr.24, ., sector 2, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., cu sediul în Rm. V., ., nr.95, județul V., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 02.10.2015, prin care s-a solicitat anularea acestuia, ca fiind nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul arată că, se deplasa cu autoturismul personal Toyota cu numărul de înmatriculare_ pe DN7 în data de 02.10.2015, ora 09:47, moment în care a fost surprins de aparatul de măsurare a vitezei conducând cu 108km/h, fapt cu care nu poate fi de acord, viteza de deplasare a autoturismului fiind sub 100 km/h, mențiune ce a fost consemnată și în procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 02.10.2015.
Mai arată petentul că pentru susținerea mențiunilor făcute în procesul-verbal dorește să se prevalez de prezumția de nevinovăție, întrucât în procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 02.10.2015 nu este arătată nicio dovadă din care să rezulte că a circulat pe raza localității M. cu o viteză mai mare de 100 km/h. La momentul surprinderii petentului de către aparatul radar, acesta s-a uitat pe bordul autoturismului pe care îl conducea și nu depășise viteza de 100 km/h, drept pentru care este convins fie că aparatul radar nu a funcționat corect, fie că acesta a înregistrat viteza de deplasare a unui alt autovehicul.
De asemenea, DN7 este un drum cu un aflux mare de autovehicule, iar potrivit dispozițiilor art. 3.3.2. din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23.11.2005 "Logica procesului de măsurare al cinemometrului trebuie să fie astfel concepută încât să nu poată fi atribuită o măsurare de viteză, unui autovehicul care nu are nici o legătură cu această viteză (în special în cazurile în care cinemometrul este utilizat pe măsurare manuală), precum și în cazurile de încrucișări sau depășiri între vehicule, când acestea se află simultan în raza de măsurare a cinemometrului, sau când cinemometrul este utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat", în astfel de situații fiind foarte dificilă stabilirea cu exactitate a vitezei de deplasare pentru fiecare autovehicul.
În dovedirea plângerii petentul a depus următoarele înscrisuri: proces verbal de contravenție, copie C.I. și dovada ..U. nr._ (filele 09-11 dosar).
În drept petentul a invocat disp. ar.118 din OUG 195/2002.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, astfel cum rezultă din chitanța nr._ din data de 19.10.2015 (fila 7 dosar).
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V. a depus întâmpinare (filele 27-38 dosar) prin care a invocat excepția netimbrării plângerii și excepția tardivității plângerii, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
Astfel, intimatul, a invocat, excepția tardivității formulării plângerii, având în vedre prevederile art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, potrivit cărora "instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat...." și să se dispună respingerea plângerii în cazul în care este tardiv formulată.
De asemenea, având în vedere prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a invocat excepția netimbrării plângerii, în cazul în care petentul nu face dovada achitării taxei de timbru, solicitând să se dispună anularea cererii ca netimbrată.
Pe fondul dedus judecății, intimatul arată că, în data de 02.10.2015, petentul A. V. A. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 108 km/h în localitatea M. pe DN 7, jud V.. În fapt, la data menționată în procesul verbal de contravenție contestat, petentul a condus un autovehicul cu viteză mai mare decât cea legal admisă pe sectorul respectiv de drum.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, intimatul arată că fapta este probată cu înregistrarea video efectuată în cauză de operatorul radar, pe sectorul de drum în care petentul a săvârșit fapta contravențională în conformitate cu art. 49 alin 3 din OUG 195/2002-R, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Astfel, în conformitate cu art. 49 alin 3 din OUG 195/2002-R „ (1) Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
(2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere.
(3) Pe anumite sectoare de drum, ținând seama de împrejurări și de intensitatea circulației, administratorul drumului, cu avizul poliției rutiere, poate stabili și limite de viteză inferioare, dar nu mai puțin de 10 km/h pentru tramvaie și de 30 km/h pentru toate autovehiculele.
(4) Limitele maxime de viteză în afara localităților sunt:
a) pe autostrăzi -130 km/h;
b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) -100 km/h;
c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h".
Totodată este de reținut că locul săvârșirii faptei se poate dovedi cu cele consemnate de agentul constatator în procesul verbal sau în anumite cazuri cu coordonatele menționate pe planșa foto. O planșă foto sau înregistrare video efectuată de un aparat radar nu poate și nu are cum să surprindă și indicatorul de intrare în localitate cât și locul unde a fost surprins autoturismul, astfel că ar fi eronat ca pentru dovedirea vinovăției să se ia în considerare doar planșa foto tară a o corobora și cu celelalte probe din dosar.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, intimatul arată că acesta este întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă și fond prevăzute în OG 2/2001 modificată și completată. Potrivit art. 17 din OG 2/2001 modificată și completată doar „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal” și se pot constata din oficiu de instanță, orice alt motiv invocat nefiind de natură a duce la anularea actului de constatare.
Toate mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă un proces verbal de contravenție au fost făcute de agentul constatator, astfel că nu exista nici un motiv pentru care actul de constatare întocmit în cauză să fie anulat. Motivele invocate de petent nu sunt de natură a atrage nulitatea procesului verbal întocmit în cauză.
De asemenea, lipsa oricăror alte mențiuni decât cele prevăzute la art. 17 din OG 2/2001 și sancționate cu nulitatea absolută, nu sunt de natură a atrage anularea procesului verbal întrucât legiuitorul a enumerat limitativ mențiunile a căror, lipsă din procesul verbal atrag nulitatea acestuia. In raport de acest caracter imperativ și limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal este prevăzută expres, în toate celelalte situații de eventuală nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act intervine nulitatea relativă care are drept consecință anularea procesului verbal de contravenție doar cu condiția ca vătămarea ce s-a produs să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea acestuia.
În ceea ce privește pericolul social al faptelor comise, agentul constatator a aplicat sancțiunile contravenționale în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, faptele sunt reale și nu există, nici un motiv care să atragă nulitatea absolută a procesului verbal în cauză.
În ceea ce privește aparatul radar folosit la efectuarea înregistrării, intimatul arată că susținerile petentului din plângere nu au nici o relevanță în ceea ce privește acuratețea înregistrării efectuate cu aparatul radar precum nici în ceea ce privește vinovăția acestuia cu privire la fapta reținută în sarcina sa. ; .
Referitor la marja de eroare prevăzută de Norma de metrologie legală privind măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor NML021-05, din 23.11.2005, se reține că cinemometrele care funcționează în regim de deplasare al autovehiculului pe care sunt instalate (una dintre ipotezele posibile ), la viteze constatate peste valoarea de 100 km/h, pot avea o eroare maxim tolerată de +/- 4\%. Această eroare se stabilește în raport de diferite criterii și poate acționa atât în sens pozitiv cât si în sens negativ, fiind deci posibil ca viteză de deplasare reală a autoturismului petentului să fi fost mai mică. Câtă vreme marja maximă de eroare are dublă semnificație, pozitivă și negativă, nu se poate reține automat că viteza de deplasare era mai mică decât cea înregistrată și că procesul-verbal este netemeinic.
Conform adresei BRML nr. 9241 la măsurările efectuate cu un cinemometru verificat metrologic sunt legale si asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă si nu se scade nicio eroare, operatorul nefăcând altceva decât să constate valoarea măsurată de cinemometru.
În conformitate cu art. 6 pct 20 din OUG 195/2002-R prin mijloc tehnic omologat și verificat metrologic se înțelege dispozitivul destinat măsurării vitezei. Potrivit art. 109 din OUG 195/2002-R, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar acesta" se poate" încheia și în lipsa contravenientului, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Referitor la măsura complementară dispusă în cauză, intimatul arată că atâta timp cât petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, iar măsura complementară a fost dispusă cu respectarea normelor legale în vigoare, nu există nici un motiv pentru anularea acesteia întrucât legislația rutieră prevede în mod expres că pentru anumite contravenții pe lângă sancțiunea principală se aplică și măsură complementară. Măsura complementară este strict prevăzută de lege ca aplicabilă pentru săvârșirea faptei respective, astfel că instanța de judecată nu poate anula o măsură prevăzută în mod expres de legiuitor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării plângerii, invocată prin întâmpinare de intimat, instanța reține următoarele:
Potrivit art.31 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.”
Instanța constată că procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 02.10.2015, a fost înmânat petentului la aceeași dată (02.10.2015), iar plângerea împotriva acestuia a fost înaintată la Judecătoria Rm. V., la data de 19.10.2015 (astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul de corespondență), astfel că plângerea a fost depusă în termenul legal, având în vedere că data expirării acestuia-18.10.2015 - a căzut într-o zi de duminică, motiv pentru care va respinge excepția tardivității formulării plângerii, invocată prin întâmpinare de intimat.
Referitor la excepția netimbrării plângerii, invocată de intimat prin întâmpinare, având în vedere că la fila 7 dosar se află dovada plății taxei de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței nr._ din data de 19.10.2015, instanța urmează a respinge această excepție.
Pe fondul cauzei dedus judecății, instanța reține că prin procesul-verbal . nr._ din data de 02.10.2015, petentul a fost sancționat pentru că la data de 02.10.2015 a condus auto marca TOYOTA cu nr. de înmatriculare_ pe DN 7, pe raza localității M. și a fost înregistrat de aparatul de măsurare a vitezei TRUCAM ., circulând cu viteza de 108 km/h, pe sector de drum cu viteza maximă admisă de 50 km/h. De asemenea, nu avea asupra sa buletinul de identitate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Referitor la sarcina probei, instanța a avut în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de C.E.D.O. în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții C. României. Curtea a reamintit cu această ocazie că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, că ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Pe temeiul jurisprudenței menționate, instanța a apreciat că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În acest sens, din analizarea mijlocului material de probă, reprezentat de proba video DVD-ul depus la dosarul cauzei de către intimată (f.38), instanța reține ca dovedită fapta contravențională săvârșită de către petent și descrisă în actul de constatare, petentul condus data de 02.10.2015 a condus auto marca TOYOTA cu nr. de înmatriculare_ pe DN 7, pe raza localității M. și a fost înregistrat de aparatul de măsurare a vitezei TRUCAM ., circulând cu viteza de 108 km/h, pe sector de drum cu viteza maximă admisă de 50 km/h.
De asemenea, instanța constată că din imaginile video se poate observa clar numărul autoturismului petentului, ceea ce conduce la concluzia că respectiva contravenție a fost săvârșită de petent, cu atât mai mult cât acesta a semnat procesul verbal de contravenție.
Mai mult, petentul a formulat obiecțiuni, în momentul întocmirii procesului – verbal de contravenție, în sensul că nu a circulat cu viteza indicată de agentul constatator, aspect infirmat de celelalte probe ale dosarului.
De asemenea, instanța urmează a respinge susținerea petentului că nu s-a luat în calcul marja de eroare pe care o arata aparatele radar, deoarece conform adresei BRML nr. 9241 la măsurările efectuate cu un cinemometru verificat metrologic sunt legale si asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă si nu se scade nicio eroare, operatorul nefăcând altceva decât să constate valoarea măsurată de cinemometru.
Din actele dosarului, instanța reține că aparatul de măsurare a vitezei TRUCAM ., este verificat metrologic, astfel cum rezultă din buletinul de verificare nr._ din data de 16.09.2015 (fila 35 dosar).
Instanța reține că petentul nu a arătat în plângerea sa nicio mențiune cu privire la săvârșirea contravenției de a nu avea asupra sa actul de identitate, de unde rezultă că acesta nu a prezentat buletinul de identitate organului de poliție.
Mai mult, instanța reține că pentru această contravenție, agentul constatator a aplicat în mod corect sancțiunea avertismentului.
În condițiile în care petentul nu a reușit să dovedească, printr-un probatoriu adecvat o altă stare de fapt decât cea reținută în actul de constatare, instanța urmează a reține că procesul verbal contestat este întrutotul întemeiat.
Referitor la măsura complementară dispusă în cauză, instanța reține că atâta timp cât petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, iar măsura complementară a fost dispusă cu respectarea normelor legale în vigoare, nu există nici un motiv pentru anularea acesteia, întrucât legislația rutieră prevede în mod expres că pentru anumite contravenții pe lângă sancțiunea principală se aplică și o măsură complementară. Măsura complementară este strict prevăzută de lege ca aplicabilă pentru săvârșirea faptei respective, astfel că instanța de judecată nu poate anula o măsură prevăzută în mod expres de legiuitor.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind sporit, ținând seama de împrejurarea că fapta petentului a pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, creând premise favorabile producerii unor accidente de circulație, instanța conchide că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petentul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor săvârșirea unor fapte similare.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția netimbrării plângerii, invocată de intimat prin întâmpinare.
Respinge excepția tardivității plângerii, invocată de intimat prin întâmpinare.
Respinge plângerea formulată de petentul A. V. A.( CNP_), cu domiciliul în București, ., nr.7, ., . și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., nr.24, ., sector 2, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 02.10.2015, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., cu sediul în Rm. V., ., nr.95, județul V., ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
În caz de exercitare a căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Rm. V..
Pronunțată în ședință publică azi 25 februarie 2016, la sediul Judecătoriei Rm. V., județul V..
Președinte, M. L. | ||
Grefier, E. S. |
Red. L.M.
Tehnored. S.E.
4 ex/02.03.2016
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 669/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 580/2016.... → |
|---|
