Acţiune în constatare. Sentința nr. 676/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 676/2016 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 676/2016
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA
CIVILA
Operator de date cu caracter personal:4246
SENTINȚA CIVILA NR. 676
Ședința publică din 04 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. D.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulată de reclamanta ., CUI RO_, cu sediul în comuna Dăești, ., județul V. în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în București, .. 80-84, sector 1 și intervenientul G. R. cu domiciliul ales la cabinet avocat GYERO JOZSEF, din C., . nr. 2/B, județul C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus concluzii scrise de către reclamantă și pârâtă la data de 03. 02. 2016 .
Se constată că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2016, dezbateri ce au fost consemnate in scris prin încheierea de ședință din acea dară, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA,
Deliberând, asupra cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26.02.2015 sub nr._ reclamanta ., CUI RO_, cu sediul în comuna Dăești, ., județul V. a chemat in judecată pârâta . SA, cu sediul în București, .. 80-84, sector 1, solicitând citarea in cauză și a intervenientului G. R. cu domiciliul ales la cabinet avocat GYERO JOZSEF, din C., . nr. 2/B, județul C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate culpa exclusivă în producerea accidentului rutier din data de 01.05.2014, ora 16:45, pe DN 11 - Km. 37, loc. Moacșa Qud. C.), în sarcina intervenientului forțat dl. G. R. si a vehiculului_ ; obligarea paratei . SA la plata sumei de_,28 lei ( 3749.25 euro) reprezentant despăgubire pentru lipsa de folosința a bunului ca urmare a producerii evenimentului din data de 01.05.2014 în care au fost implicate autocamionul marca Mercedes înmatriculat sub. nr._, aflat în utilizarea reclamantei; obligarea pârâtei la plata sumei de 3270,31 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform art. 37 din Ordinul CSA 14/2011 pentru perioada 17.11._15, urmând ca după aceasta dată să se dispună actualizarea sumei reprezentând penalități de întârziere de 0,2 % pe zi întârziere pana la data achitării efective precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că în data de 01.05.2015, ora 16:45 pe raza localității Moacșa, jud. C., respectiv DN 11, km. 37 autocamionul firmei reclamante format din autocamionul marca MERCEDES înmatriculat sub nr._ si remorca marca SCHMITZ înmatriculată sub nr._ a fost implicat . circulație cu un autoturism marca MERCEDES înmatriculat sub nr._, proprietatea domnului Dimeny I., ce era condus de intervenientul forțat dl. G. R., asigurat la societatea de asigurări parata prin polița RCA ./07/R7/YD nr._ cu valabilitate de la data de 09.01.2014 pana la 08.01.2015
Din cele relatate de conducătorul auto M. C. angajat al societății reclamante si din actele eliberate de autoritățile competente, în data de 01.05.2014 in jurul orei 16:45 pe DN11 la km. 37, in localitatea Moaca (la ieșirea din localitate), jud. C., vehiculul marca MERCEDES înmatriculat sub nr._ condus de cetățeanul german G. R. . intră pe drumul național ieșind de la o pensiune unde a servit masa. Șoferul firmei reclamante observându-l ca i-a ieșit în fată, semnalizează schimbarea direcției de mers, după care începe manevra de depășire a acestuia. După un parcurs de aproximativ 30 m șoferul G. R. semnalizează stânga pentru efectuarea virajului la stânga spre un drum comunal / forestier si se angajează fără să se asigure la efectuarea acestei manevre, fiind lovit in partea lateral stânga pe banda de contrasens de autocamionul reclamantei care nu a mai putut frâna in timp util pentru evitarea impactului.
Din impact au rezultat pagube materiale la ambele vehicule implicate si vătămarea corporală a conducătorului auto G. R. (fiind lovit la cap). La fata locului au fost chemate organele de politie respectiv echipajul de urgenta SMURD care au procedat la efectuarea cercetărilor la fata locului fiind întocmit dosarul penal nr. 467/P/2014 deschis la P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. sub aspectul infracțiunii de vătămare corporala din culpa (art. 196 Cod Penal).
La fata locului s-au prezentat organele de politie care au efectuat cercetările care se fac in astfel de cazuri (măsurători, declarații luate părților implicate, martori, verificări tehnice asupra stării tehnice a mașini, etc)
Conform procesului verbal de predare in custodie vehiculul marca MERCEDES ACTROS înmatriculat sub nr._ aparținând firmei noastre a fost indisponibilizat de organele de politie si eliberat în custodia ., fiind interzis reclamantei să intervină asupra lui până la eliberarea autorizației de reparație.
În data de 08.05.2014, organele de politie au emis autorizația de reparație . nr._ pentru vehiculul mai sus menționat, rezultând deci o perioada de indisponibilitate a vehiculului pentru perioada 01.05.2014-8.05.2014 (7 zile calendaristice).
La data de 02.06.2014 organele de cercetare penală emit referat de clasare propunând clasarea cauzei pe motiv de lipsă a plângerii prealabile a persoanei vătămate (art. 16 alin. 1 lit. e din Codul de procedura penala, iar prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. S. din data de 25.06.2014 se dispune clasarea cauzei.
Prin adresa nr. 392.504/02.07.2014, IPJ C. - Serviciul Rutier comunica șoferului reclamantei ca își poate ridica permisul de conducere, fără a fi aplicata vreo măsura împotriva acestuia (contravenționala, administrativa sau penala).
In data de 05.05.2014 reclamanta a solicitat . despăgubire pentru pagubele materiale produse prin avarierea autocamionului_, întrucât acesta era asigurat facultativ CASCO prin polița nr._-_ emisă de GROUPAMA ASIGURĂRI SA suc. V., deschizându-se dosarul de dauna nr. DDI -_ / 05.05.2014 la aceasta societate, fiind despăgubiți pentru acest tip de prejudiciu cu suma de 26.289,55 lei, conform cererii de despăgubire înregistrata sub nr. 2958/10.10.2014.
Având in vedere că pentru prejudiciul suferit ca urmare a avarierii autocamionului reclamanta a fost despăgubită de asigurătorul CASCO, a rămas neachitat prejudiciul suferit prin lipsa de folosința acestui camion care nu reprezintă „risc asigurat" potrivit condițiilor de asigurare CASCO, acest tip de despăgubire putându-se solicita doar de la asigurătorul RCA al vinovatului de producerea evenimentului rutier potrivit Ordinului CSA 14/2001.
Ca urmare a celor comunicate de organele de politie în data de 10.10.2014 reclamanta a avizat evenimentul rutier sub aspectul solicitării unor despăgubiri ca urmare a lipsei de folosința a bunului avariat, iar societatea de asigurări pârâtă, deschizându-se dosarul de dauna CK367455, estimând conform celor arătate in cererea de despăgubire, durata nefolosinței bunului la un număr de 11 zile lucrătoare, calculând în acest sens despăgubirea la o valoare de 3749,25 euro plătibilă si in lei la cursul din ziua producerii evenimentului rutier respectiv _,28 lei { 3749,25 Euro x 4,4503 ) potrivit cererii de despăgubire depusă la societatea de asigurări.
In data de 04.11.2014, observând o neimplicare în soluționarea dosarului de despăgubire a societății de asigurări pârâte, în sensul că nu a solicitat vreun document suplimentar în afara celor depuse la dosarul de daună, respectiv că nu a manifestat intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data avizării daunei asa cum prevăd dispozițiile art. 36 alin. 4 din Ordinul CSA 14/2011, reclamanta a formulat cerere de despăgubire (pe modelul de tipizat aflat in uzul . SA) solicitând plata daunelor materiale produse ca urmare a lipsei de folosința cuantificate la suma de_.28 lei, adică 3749.49 euro.
De la data avizării dosarului de daună si până in prezent societatea de asigurări pârâtă nu a transmis societății reclamante vreo variantă de despăgubire si nici nu a motivat în scris motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire solicitate de societatea reclamantă, ori să solicite vreun document in acest sens.
În ceea ce privește aspectele legate de stabilirea vinovăției, se arată că prin referatul de clasare emis de IPJ C. se opinează că evenimentul rutier s-a produs din vina ambilor conducători auto, respectiv că șoferul firmei reclamante, M. C. nu a respectat art. 45 alin. 5 din OUG 195/2002, respectiv regulile referitoare la depășirea vehiculelor, si că numitul G. R. nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers, fiind nerespectate dispozițiile art. 54 din OUG 195/2002.
Cu toate că se opinează în sensul culpei comune, organele de politie nu au luat nici o măsură civilă, administrativă sau penală de sancționare a conducătorului auto M. C., care in ipoteza in care s-ar fi luat acesta era decis sa conteste procesul verbal in instanță întrucât temeiurile reținute de organele de poliție n-au nici o legătură cu realitatea, iar acesta nu se consideră vinovat de producerea accidentului rutier.
Potrivit art. 45 alin. 5 din OUG 195/2002 depășirea vehiculelor „seefectuează numai pe partea stânga a vehiculului depășit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția si s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreaptă".
Sub un prim aspect, DN 11 la Km. 37 nu are o banda specială pentru părăsirea sensului de mers spre stânga pentru a permite vehiculelor să fie depășite pe partea dreaptă, iar apoi din declarațiile șoferului si din urmele de frânare a autocamionului_ rezultă că in momentul semnalizării schimbării direcției de mers de către autovehiculul_, camionul se afla deja în depășire, iar in momentul in care a observat că cetățeanul german semnalizează schimbarea direcției de mers, camionul a frânat si a claxonat pe toată durata frânării, rezultând urma de frânare măsurată si constatată de organele de politie.
Din cele relatate de conducătorul auto M. C., urma de frânare a autocamionului_ începe de la 40 m de la locul impactului si ținând cont ca autocamionul are o lungime de aproximativ 18 m rezulta o urma de frânare de aprox. 22 m. Autoturismul marca MERCEDES înmatriculat sub nr._ nu a avut urme de frânare pe carosabil, iar conducătorul auto a declarat la organele de politie ca nu l-a observat si nici a auzit semnalele acustice ale camionului_ .
Distanta dintre locul de unde a ieșit autoturismul marca MERCEDES înmatriculat sub nr._ (pensiunea unde a servit masa intervenientul forțat) si locul producerii accidentului este de aprox. 50 m, deci rezultă, dacă se au în vedere urmele de frânare ale autocamionului si declarațiile conducătorilor auto, că acesta a parcurs aproximativ 38 m pe drumul național după care a semnalizat schimbarea direcției de mers, fără să observe că era depășit de un autocamion.
Din punct de vedere al vinovatei conducătorului auto al autoturismului_ respectiv dl. G. R. în mod corect organele de politie au reținut încălcarea prevederilor art. 54 din OUG 195/2002 în sensul că conducătorul auto G. R., care executa o manevra de schimbare a direcției de mers, respectiv de virare spre stânga, nu a semnalizat din timp și nu s-a asigurat că poate face manevra, intrând in coliziune cu autocamionul Mercedes înmatriculat sub nr._ si semiremorca_ .
Fată de cele mai sus, rezultă că prevederile art. 45 alin. 5 din OUG 195/2002, contrar celor reținute de organele de politie, nu sunt incidente în cauză asupra vinovăției conducătorului auto angajat al societății reclamante, respectiv M. C., întrucât, pe de o parte calea rutiera nu avea o bandă specială pentru schimbarea direcției de mers, iar pe de altă parte în momentul în care cetățeanul german a semnalizat schimbarea direcției de mers, camionul se afla deja in depășire.
În concluzie, sub aspectul vinovăției conducătorilor auto implicați, reclamanta arată că conducătorului auto al vehiculului marca MERCEDES înmatriculat sub nr._ ii revine culpa exclusivă a producerii evenimentului rutier.
În ceea ce privește suma solicitată drept despăgubire pentru lipsa de folosința, se arată că, potrivit art. 26 din Ordinul CSA nr. 14/2011 „Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acorda despăgubiri în formă bănească pentru:vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; pagube materiale; pagube reprezentând consecința lipsei de folosința a vehiculului avariat:d)cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciata."
Sub acest aspect, în conformitate cu dispozițiile art. 1381 alin. 1, art. 1385. art. 1388 din Codul civil, respectiv Ordinul CSA nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, reclamanta consideră că are dreptul să beneficieze de repararea prejudiciului pentru cele 11 zile de nefolosința a autocamionului marca Mercedes înmatriculat sub nr._ avariat din vina vehiculului asigurat RCA la societatea de asigurări pârâtă înmatriculat sub nr. de înmatriculare_ /1 condus de intervenientul forțat G. R..
Fără a mai relua modalitatea de calcul a despăgubirii calculate conform cererii de despăgubire ce a constituit formarea dosarului de dauna nr. CK_ a societății de asigurări pârâte, solicită repararea prejudiciului cauzat pentru 11 zile de nefolosință din care 7 zile perioada de indisponibilitate dispusa de organele de politie respectiv 4 zile perioada de reparație efectivă conform deviz AUDATEX întocmit de AUTOPORTAL SRL, pentru această perioada calculând si solicitând o suma de 3749,25 Euro adică_,28 lei (1 euro la data producerii accidentului = 4._ lei).
În ceea ce privește sumele solicitate drept penalități de întârziere, potrivit art. 36 din Ordinul CSA 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;
fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum si motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.
Asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice.
Asigurătorul RCA are obligația să comunice în scris asiguratului si păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data avizării daunei.
Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii si cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
În situația în care dosarul de daună conține toate elementele necesare stabilirii dreptului la despăgubire si cuantificării daunei, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la completarea dosarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat.
Totodată potrivit art. 37 „Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau si le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere".
Societatea de asigurări pârâtă avea posibilitatea, chiar obligația legală să comunice conform art. 36 alin. 4 din Ordin CSA 14/2011 în termen de 5 zile intenția de a desfășura investigații proprii privind producerea evenimentului rutier într-un termen rezonabil de 3 luni. Cum însă acest lucru nu s-a întâmplat, pârâta . SA nefăcând nici o comunicare de la avizarea dosarului de daună si până n prezent, apreciază reclamanta că ultima zi de plată a sumei solicitate (in condițiile în care nu a respins motivat cererea de despăgubire așa cum cere art. 36 alin. 1 ), era data de 17 noiembrie 2014 (a 10-a zi de la data depunerii ultimului document respectiv cererea de despăgubire pe modelul tipizat depusă si înregistrata la societatea de asigurări parata sub nr. 442/04.11.2014).
F. de cele de mai sus, având in vedere dispozițiile art. 37 din Ordinul CSA 14/2011 pentru perioada de 17.11._15 (data introducerii prezentei cereri), vor fi calculate penalități de întârziere in cuantum de 3270,31 lei pentru un număr de 98 zile întârziere după formula:Penalități întârziere = suma datorata x nr. zile întârziere x 0.2 % pe zi întârziere adică: Penalități întârziere =_,28 lei x 98 zile x 0.2 % = 3270,31 lei.
În drept cererea se întemeiază pe dispozițiile Legii 136/1995, Ordinul CSA 14/2011, art. 1381 si urm, art. 2223 si următoarele din Codul Civil, Codul de procedura civila.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâta . SA, s- a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei.
În motivarea întâmpinării pârâta arată că la data de 07.01.2014 a încheiat, în calitate de asigurător și dl Dimeny I., în calitate de asigurat, contractul de asigurare obligatorie RCA cu valabilitate în perioada 09.01._15, materializat prin Polița de asigurare nr._, având ca obiect autoturismul marca Mercedes.cu nr. de înmatriculare_ .
La data de 01.05.2014,.autoturismul sus menționat (condus de Dl. G. R.) a fost implicat într-un eveniment rutier, împreună cu autotractorul înmatriculat sub nr._, condus de Dl. M. C., care tracta semiremorca cu nr._, ambele aparținând societății reclamante, in calitate de utilizator.
In urma acestui eveniment, a rezultat avarierea autovehiculului marca Mercedes cu nr._ . In temeiul poliței de asigurare facultative tip CASCO încheiata la Groupama, reclamanta a fost despăgubită de aceasta societate cu suma de 26.289,55 lei pentru dauna suferită.
Ulterior plății indemnizației de asigurare, în temeiul art. 2210 NCC, Groupama a formulat cerere de despăgubire către subscrisa, în calitate de asigurător RCA, pentru recuperarea prejudiciului. La data de 11.03.2015, a fost achitată despăgubirea cuvenită, in cuantum de 13.144,78 lei, proporțional cu vinovăția asiguratului pârâtei în producerea accidentului.
Urmare a aceluiași eveniment rutier din 01.05.2014, societatea reclamanta pretinde, prin acțiunea din prezentul dosar, plata sumei de 3749,25 euro (16.685,28 lei) reprezentând daune materiale ca urmare a lipsei de folosința a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ pentru o perioada de 11 zile.
Modalitatea de stabilire a despăgubirilor pentru prejudicii decurgând din lipsa de folosința a autovehiculului este reglementata de art. 45, pct. 1 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, conform căruia: "Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătoreasca în cazul in care: 1. se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosința a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectiva de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate și pentru care deține licență și autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare."
Având in vedere aceste dispoziții legale, rezulta următoarele: referitor la perioada de timp pentru care pot fi acordate despăgubiri decurgând din lipsa de folosința, aceasta este egală cu timpul necesar efectuării reparațiilor; în cazul de față, așa cum învederează însăși reclamanta, acesta este de 29,08 ore, respectiv 4 zile. Prin urmare, asigurătorul RCA nu poate fi ținut la despăgubiri pentru o perioada de timp mai mare decât cea necesară efectuării reparațiilor, astfel încât pretențiile reclamantei de reparare a prejudiciului produs în cele 7 zile cât autovehiculul a fost indisponibilizat de organele de politie nu intră in sfera despăgubirilor acordate in temeiul asigurării obligatorii de răspundere civila auto.
In ce privește modalitatea de calcul a despăgubirii, art. 45 din Ordinul CSA nr. 14/2011 prevede că la stabilirea despăgubirilor pentru lipsa de folosință se iau in calcul tarifele pentru transportul de mărfuri practicate la data producerii pagubei, sarcina probei revenindu-i păgubitului si urmând a se face cu înscrisuri doveditoare. Precizează pârâta că reclamanta nu a făcut o astfel de dovadă, aceasta depunând la dosar două contracte de transport, care nu sunt de natură a proba pretențiile formulate. Astfel, atât timp cât reclamanta deține o flotă de autocamioane cu care efectuează transport intern si internațional de mărfuri, din înscrisurile depuse nu rezultă că executarea contractelor la care se face referire urma a fi realizata cu autovehiculul avariat. In plus, reclamanta trebuia sa facă dovada ca deține licența si autorizare de transport.
In ce privește vinovăția in producerea accidentului, aceasta rezultă in mod neîndoielnic din actele emise de organele de cercetare, astfel: prin Referatul de clasare emis de IPJ C. in dosarul penal nr. 732/P/2013 s-a constatat ca ambii conducători auto au încălcat norme referitoare la circulația pe drumurile publice, făcându-se răspunzători de producerea accidentului.
Prin Ordonanța emisă de P. de pe lângă Judecătoria Targu S. in dosar nr. 467/P/2014 s-a dispus clasarea cauzei privindu-i pe M. C. si G. R., fiind reținută motivarea organelor de cercetare penală.
În ce privește susținerile reclamantei în sensul ca prepusului acesteia - M. C. nu i-a fost aplicată nicio sancțiune cu caracter administrativ sau penal, de unde rezultă concluzia ca acesta nu are vreo culpă in producerea accidentului, se arată că nici intervenientul G. R. nu a fost sancționat, astfel incat, in temeiul aceluiași raționament, nici acestuia nu i s-ar putea imputa vreo culpă.
Având in vedere contribuția incontestabila a prepusului reclamantei la producerea accidentului, devin incidente dispozițiile art. 28, alin. 1 din Ordin, conform căruia "în situația în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună" Rezulta ca, in situația in care instanța va constata ca reclamanta a suferit un prejudiciu decurgând din lipsa de folosința, despăgubirea la care poate fi ținut asigurătorul trebuie redusa proporțional cu contribuția persoanei asigurate la producerea accidentului.
Având in vedere aspectele învederate mai sus, urmează ca, la stabilirea întinderii prejudiciului, sa se tina cont de perioada pentru care pot fi acordate despăgubiri, precum si de modalitatea de stabilirea a acestora prevăzuta in Ordinul CSA si de culpa fiecăruia din cei doi conducători auto.
F. de cele menționate, rezulta ca reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit, astfel încât despăgubirea urmează a fi stabilita prin hotărâre judecătoreasca. conform art. 45 din Ordinul CSA nr. 14/2011. Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 36 din Ordin, motivat de faptul ca reclamanta nu a depus documentele necesare stabilirii dreptului la despăgubire si cuantificării daunei, rezulta ca nu sunt aplicabile dispozițiile art. 37 referitoare la plata penalităților de întârziere.
F. de împrejurarea ca cuantumul despăgubirii urmează a fi stabilit de instanța de judecata, obligarea la eventuale penalități poate fi acordata numai începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 74, alin. 1 din Ordin: "în cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA va acorda despăgubiri în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă."
Prin întâmpinarea depusă de către intervenientul forțat G. R., cetățean german cu domiciliul in . nr. 18, Ortsteil Untergrombach, Ioc. Bruchsal, Germania, cu reședința in Elveția, Acherwies 11, 8852 Altendorf, cu domiciliul ales în România la Cabinetul de avocat Gyerd Jozsef cu sediul in Or. C.. ., nr. 2/B, jud, C., a solicitat respingerea acțiunii ca neintemeiată.
In fapt arată că prin acțiunea introductiva reclamanta solicita a se constata in contradictoriu cu pârâta . SA si intervenientul forțat, culpa exclusiva a acestuia din urmă, conducător auto al autovehiculului cu nr de înmatriculare_, asigurat pentru RCA la societatea pârâtă, în producerea accidentului rutier la data de 01.05.2014, ora 16:45, pe DN 11 - Km. 37, loc. Moacșa, jud. C..
Se mai solicită obligarea paratei . SA la plata sumei de_,28 lei ( 3749.25 euro) reprezentând despăgubire pentru lipsa de folosința a bunului ca urmare a producerii evenimentului din data de 01.05.2014, in care au fost implicate autocamionul marca Mercedes înmatriculat sub. nr,_, aflat in utilizarea reclamantei, si autovehiculul condus de intervenient, respectiv obligarea aceleiași parate la plata sumei de 3270,31 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform art. 37 din Ordinul CSA 14/2011 pentru perioada 17.11._15, iar după aceasta dată actualizarea sumei reprezentând penalități de întârziere de 0,2 % pe zi întârziere pana la data achitării efective.
In motivarea cererii, reclamanta susține ca singurul vinovat de producerea accidentului rutier as fi intervenientul forțat.
Precizează intervenientul forțat că culpa exclusiva in producerea evenimentului rutier si in cauzarea tuturor prejudiciilor, este a numitului M. C., angajat al societății reclamante, conducător al autocamionului marca MERCEDES cu nr. de înmatriculare_ si a remorcii marca SCHMITZ înmatriculată sub nr._, deținute de reclamanta.
In fapt, în data de 01.05.2015, in jurul orei 16:45, intervenientul forțat se afla în . restaurantului "Benko Kuria", împreuna cu soția si copiii, respectiv cu o persoana cunoscuta, numitul Szigethy Kalman. Aveau intenția sa se deplasam pana la "pista hipo" din localitate, situată in vârful unui deal din apropiere.
S-am urcat la volanul autoturismului marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, proprietate a socrului său, numitul Dimeny luliu. In autovehicul se mai aflau soția sa, Georgens K. M. (nasc. Dimeny) si copiii lor. S-au înțeles cu numitul Szigethy ca dansul sa plece primul, la volanul unei alte mașini, iar intervenientul să îl urmeze.
A ieșit din curtea pensiunii, s-a asigurat ca poate ieși in siguranța pe DN si a virat dreapta, către Mun. Tg. S., intrând pe drumul național. In acel moment am văzut ca la o distanta de peste 200 m de locul in care se afla, din direcția B. circula în același sens un autocamion. Insa, cum se afla in localitate, sub incidența indicatorului de limitare a vitezei maxime la 50 km/h, a fost convins că poate efectua manevra de ieșire din curte, fără nici un pericol.
Imediat după ce a ieșit din curtea pensiunii, a pus in funcțiune semnalul luminos de schimbare a direcției de mers către stânga, deoarece a văzut că prietenul său a virat si el stânga, după parcurgerea unei distante de cea 50 de m si a părăsit drumul național.
A parcurs distanta de cca 50 m pana la intersecția drumului național cu drumul comunal menținând in funcțiune tot timpul semnalizarea de schimbare a direcției de mers, s-a încadrat lângă axul drumului, a redus viteza, s-a asigurat ca nici din sens opus nu circula alte vehicule, nici din urma sa nu se află vehicule in depășire,după care, cu o viteza foarte redusa, a început să execute manevra de schimbare a direcției de mers către stânga, cu intenția de a vira pe drumul comunal. Nu a observat ca alte vehicule să fi fost angajate în depășirea lui pe partea dreaptă, cu atât mai mult cu cât știa că a semnalizat in mod regulamentar intenția de a vira stânga. După ce a executat jumătatea virajului, a fost lovit puternic în partea lateral stânga de autocamionul firmei reclamante, care a intrat in mare viteză în autovehiculul său. În urma impactului s-a produs avarierea ambelor mașini.
Nu corespunde adevărului susținerea reclamantei si a șoferului angajat la dansa -interesat si el in mod direct de modul de soluționare a acțiunii - cum ca in momentul semnalizării schimbării direcției de mers de către autovehiculul meu, camionul se afla deja in depășire si ca in momentul in care șoferul camionului a observat ca eu semnalizez schimbarea direcției de mers, acesta a claxonat pe toata durata frânării.
Repet, ca eu am menținut in funcțiune semnalizarea schimbării direcției pe toata perioada de timp in care am parcurs cei 50 m înainte de începerea manevrei de virare!!!
Ulterior s-au prezentat la fata locului organele de politie, care au concluzionat ca ambii șoferi au culpa concurenta in cauzarea accidentului, insa nici un șofer nu a fost sancționat contravențional.
S-a întocmit dosarul penal nr. 467/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpa, care a fost ulterior clasat pe motivul ca nici o persoană nu a formulat plângere penală. În cuprinsul referatului de clasare întocmit de IPJ C. se menționează că evenimentul rutier s-a produs din vina ambilor conducători auto, astfel; M. C. nu a respectat art. 45 alin. 5 din OUG 195/2002 respectiv regulile referitoare la depășirea vehiculelor, iar intervenientul nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers, fiind nerespectate dispozițiile art. 54 din OUG 195/2002.
În lumina stării de fapt susdescrise, rezultă fără echivoc, ca vinovăția in producerea evenimentului nu îi este imputabila în mod exclusiv. Mai mult, opinează că nu are nici o culpa si că nu a încălcat nici o obligație stipulată în OUG 195/2002.
A respectat prevederile art.54 ale OUG 195/2002 conform cu care "Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, ... .sau de virare spre dreapta ori spre stânga ... este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fara să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
(2)Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei. "
De asemenea, a respectat si dispozițiile incidente din Regulamentul de aplicare a OUG: Art.116- (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să semnalizeze schimbarea direcției de deplasare, depășirea, oprirea și punerea în mișcare.(2) Intenția conducătorilor de autovehicule și tramvaie de a schimba direcția de mers,... sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să efectueze întoarcere, depășire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcțiune a luminilor indicatoare de direcție cu cel puțin 50 m în localități și 100 m în afara localităților înainte de începerea efectuării manevrelor. (3) Reducerea vitezei de deplasare sau oprirea autovehiculelor și tramvaielor pe partea carosabilă se semnalizează cu lumina roșie din spate. Art. 107 -(2) La intersecțiile fără marcaje de delimitare a benzilor, conducătorii vehiculelor ocupă în mers, cu cel puțin 50 m înainte de intersecție, următoarele poziții:a) rândul de lângă bordură sau acostament cei care vor să schimbe direcția de mers spre dreapta; b). rândul de lângă axa drumului sau de lângă marcajul de separare a sensurilor, ei care vor să schimbe direcția de mers spre stânga.”
Or, intervenientul forțat a semnalizat intenția de virare înainte cu 50 m de efectuarea virajului, a menținut semnalizarea tot timpul, a redus viteza, a-a încadrat lângă axul drumului, s-a asigurat si doar după aceea a început executarea manevrei; împrejurarea că nu a observat vehiculul care circula din spate se datorează în mod exclusiv faptului ca acesta nu si-a semnalizat intenția de depășire pe stânga si s-a apropiat cu o viteza deosebit de mare.
Dimpotrivă, șoferul vehiculului reclamantei, numitul M. C., angajat al reclamantei, nu a respectat nici obligațiile statuate prin art. 45 alin.5 OUG. 195/2002. conform cu care " vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreaptă", nici pe cele ale art. 118 din Regulament "Conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat să se asigure că acela care ... îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare,.. " si nici pe cele stipulate prin art. 48 din OUG 195/2002 "Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. "
Bunăoară, șoferul a ignorat semnalizarea schimbării direcției de mers către stânga a vehiculului condus de intervenientul forțat, si in loc să depășească pe partea dreapta, ori sa reducă viteza, eventual chiar să oprească in spatele intervenientului forțat, a efectuat o manevra neregulamentară către stânga. Șoferul reclamantei nu a respectat nici regimul legal de viteză valabil pe sectorul de drum, ceea ce explica atât împrejurarea că a parcurs o distanta mare de drum . timp foarte scurt, surprinzându-l pe intervenient prin prezenta lui, cat si faptul ca nu a mai putut stăpâni camionul, nu l-a putut opri pentru a evita impactul si nici nu a putut efectua o manevra de depășire pe dreapta!!!
Așa cum rezulta din P-v de cercetare la fata locului întocmit de organele de politie, porțiunea de drum situată între . dinspre Mun. B. si reperul borna nr. 37, - interval spațial în care se situează si locul impactului - se afla sub incidența limitării de viteza la 50 km/h. D. după o distanta de 2,2 m după reper, in direcția Tg. S., este instalat un indicator rutier care ridica limita vitezei legale admise pana la 70 km/h. Astfel, dacă șoferul camionului respecta limita de viteza legal admisă, nu avea cum să-l ajungă din urmă pe intervenient, respectiv avea posibilitatea de a evita impactul prin frânare si oprire in spatele său.
Urmează ca expertiza dinamicii accidentului propusă de reclamanta să stabilească viteza de deplasare a vehiculului reclamantei, atât înainte de impact, cât si în momentul acestuia, sens în care solicită a se avea în vedere atât urmele de frânare măsurate la fata locului de către angajații politiei, forțele cinetice care au deformat caroseriile vehiculelor cat si consemnările tehnice ale aparatului tahograf montat la bordul camionului.
Susține intervenientul că sub aspectul vinei in producerea accidentului - si implicit in cauzarea afirmatelor prejudicii in patrimoniul reclamantei ~ singurul vinovat este chiar angajatul acesteia.
Cu privire la celelalte elemente ale angajării răspunderii civile delictuale/contractuale ale paratei . SA, ca asigurător pentru răspundere civila auto, achiesează în tot la apărările formulate de către aceasta si susține aceste apărări, fără a le relua in cuprinsul prezentei.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că în data de 01.05.2015, ora 16:45 pe raza localității Moacșa, jud. C., respectiv DN 11, km. 37 autocamionul firmei reclamante format din autocamionul marca MERCEDES înmatriculat sub nr._ si remorca marca SCHMITZ înmatriculată sub nr._ a fost implicat . circulație cu un autoturism marca MERCEDES înmatriculat sub nr._, proprietatea domnului Dimeny I., ce era condus de intervenientul forțat dl. G. R., asigurat la societatea de asigurări parata prin polița RCA ./07/R7/YD nr._ cu valabilitate de la data de 09.01.2014 pana la 08.01.2015.
În urma evenimentului rutier la fața locului s-au deplasat organe de cercetare penală și s-a întocmit dosarul penal nr. 467/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpa, care a fost ulterior clasat pe motivul ca nici o persoană nu a formulat plângere penală. În cuprinsul referatului de clasare întocmit de IPJ C. se menționează că evenimentul rutier s-a produs din vina ambilor conducători auto, astfel; M. C. nu a respectat art. 45 alin. 5 din OUG 195/2002 respectiv regulile referitoare la depășirea vehiculelor, iar intervenientul nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers, fiind nerespectate dispozițiile art. 54 din OUG 195/2002.
Din diagrama trasata de tahometru, care înregistrează automat viteza de mers, rezulta grafic valoarea vitezei din momentul procesului de frânare, precum si ora la care s-a efectuat aceasta ultimă manevră în data de 01.05.2014.
Prin citirea mărită a zonei terminale, înregistrată pe diagrama tahograf, rezultă că viteza cu care a circulat autoutilitara cu număr de înmatriculare_, în momentul apariției stării de pericol (ora 16:42:30) a fost V¡= 86,5 km/h.
Pentru determinarea vitezei de deplasare a autoturismului Mercedes, pe cale analitică, nu rezultă probe în dosarul cauzei care să permită astfel de calcule si de aceea viteza de deplasare a acestui autoturism a fost apreciată în raport de distanta parcursă de la punerea in mișcare până la locul efectuării manevrei de viraj stânga fără asigurare corespunzătoare, cât si de dispunerea drumului lateral din partea stânga pe care urma sa pătrundă autoturismul, conform fig. 3, fig. 5 si fig. 6.
Având in vedere condițiile de circulație de la ora producerii accidentului, fără circulație din sensul opus, coroborat cu dispunerea drumului lateral, s-a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului condus de catre Georges R., în momentul efectuării virajului spre stânga si in momentul impactului a fost cuprinsă în plaja de valori de 40-50 km/h.
Concluzionând, expertiza arată că producerea accidentului a fost determinată de neatenția in conducere a conducătorului autoturismului Mercedes, Georges R., la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de deplasare, care nu a respectat prevederile O.U.G. 195/2002 art. 54, al. 1., iar starea de pericol iminent a fost declanșata în momentul imprimării urmelor de frânare de către roțile ultimei punți a autoutilitarei, dispuse pe banda sensului opus de deplasare inițiala a celor doua autovehicule, care au o lungime de cca. 21 m până în momentul stabilirii impactului fronto-lateral dintre acestea.
Conducătorului autoutilitarei marca Mercedes Benz cu nr._, care tracta remorca Schmitz cu nr. de înmatriculare_, M. C., i se poate retine ca a incalcat prevederile O.U.G. 195/2002 art. 49, al. 1, dar în condițiile concrete de producere, accidentul de circulație putea fi evitat daca autoutilitara marca Mercedes Benz cu nr._, in agregat cu remorca Schmitz cu nr. de înmatriculare_, conduse de M. C., ar fi circulat in momentul declanșării stării de pericol cu o viteza mai mica de 44 km/h, limita legala maxim admisa de circulație in localitate fiind de 50 km/h. Viteza cu care a circulat autoutilitara, cu număr de înmatriculare_, în momentul apariției stării de pericol (ora 16:42:30) a fost V¡= 86,5 km/h. Viteza de deplasare a autoturismului condus de catre Georges R., in momentul efectuării virajului spre stânga si in momentul impactului, a fost cuprinsa in plaja de valori de 40-50 km/h.
Rezultă astfel că ambii conducători auto se fac vinovați de producerea accidentului, unul că nu a respectat viteza legală de deplasare și nici nu a adaptat viteza la condițiile de drum (carosabil umed la momentul accidentului, așa cum rezultă din materialul probator administrat în faza de cercetare penală), iar celălalt că nu s-a asigurat suficient în vederea efectuării virajului la stânga.
Împrejurarea că niciunul dintre cei doi conducători auto nu au fost sancționați contravenționali nu poate duce la concluzia că nu au avut nicio vină în producerea evenimentului rutier.
Prin urmare nu poate fi reținută culpa exclusivă a intervenientului forțat Georges R. în producerea accidentului.
Din susținerile reclamantei rezultă că aceasta a solicitat . despăgubire pentru pagubele materiale produse prin avarierea autocamionului_, întrucât acesta era asigurat facultativ CASCO prin polița nr._-_ emisă de GROUPAMA ASIGURĂRI SA suc. V., deschizându-se dosarul de dauna nr. DDI -_ / 05.05.2014 la aceasta societate, fiind despăgubiți pentru acest tip de prejudiciu cu suma de 26.289,55 lei, conform cererii de despăgubire înregistrata sub nr. 2958/10.10.2014. Cu asigurarea CASCO nu include și riscul constând în prejudiciul suferit prin lipsa de folosința vehiculului implicat în accident pentru perioada cât a fost indisponibilizat, reclamanta a solicitat societății de asigurare pârâte, acoperirea acestui prejudiciu în baza politei de asigurare obligatorie a celuilalt vehicul implicat în accident.
Pârâta . SA a refuzat despăgubirea fără însă a comunica reclamantei motivul refuzului de despăgubire.
Reclamanta solicită despăgubiri egale cu lipsa de folosință a vehiculului său implicat în accident pentru perioada cât vehiculul a fost reținut de organele de cercetare penală, dar și pentru perioada necesară reparațiilor avariilor produse la acesta în urma accidentului rutier.
Art. 45 din Ordinul CSA nr. 14/2011 prevede că la stabilirea despăgubirilor pentru lipsa de folosință se iau in calcul tarifele pentru transportul de mărfuri practicate la data producerii pagubei, sarcina probei revenindu-i păgubitului si urmând a se face cu înscrisuri doveditoare. Reclamanta nu a făcut o astfel de dovadă, aceasta depunând la dosar două contracte de transport, care nu sunt de natură a proba pretențiile formulate. Astfel, atât timp cât reclamanta deține o flotă de autocamioane cu care efectuează transport intern si internațional de mărfuri, din înscrisurile depuse nu rezultă că executarea contractelor la care se face referire urma a fi realizata cu autovehiculul avariat. In plus, reclamanta trebuia sa facă dovada ca deține licența si autorizare de transport.
În cauză reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit ca urmare a indisponibilizării mijlocului de transport autoutilitară marca Mercedes Benz cu nr._, și remorcă Schmitz cu nr. de înmatriculare_, în sensul că nu a dovedit că respectivul ansamblu de vehicule urma să efectueze transport internațional de mărfuri în perioada indisponibilizării. Faptul că a derulat contracte folosind alte ansambluri rutiere nu dă naștere prezumției că vehiculul utilizat fusese necesar transportului. Nu rezultă că reclamanta a fost nevoită să anuleze vreun contract ori să închirieze vreun vehicul în vederea onorării contractelor cu scadență în perioada inutilizării ansamblului imobilizat.
Art. 45, pct. 1 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, conform căruia: "Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătoreasca în cazul in care: 1. se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosința a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectiva de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate și pentru care deține licență și autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare."
Cât timp reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit în perioada de indisponibilizare a ansamblului rutier implicat în accident, asiguratorul RCA nu poate fi obligat la despăgubiri.
Având în vedere probatoriul administrat, instanța apreciază neîntemeiată acțiunea reclamantei, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ., CUI RO_, cu sediul în comuna Dăești, ., județul V. în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în București, .. 80-84, sector 1 și intervenientul G. R. cu domiciliul in . nr. 18, Ortsteil Untergrombach, loc. Bruchsal, Germania, cu reședința in Elveția, Acherwies 11, 8852 Altendorf și cu domiciliul ales in România ia Cabinetul de avocat Gyerd Jozsef cu sediul in Or. C.. ., nr. 2/B, jud, C..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 04 februarie 2016 la sediul Judecătoriei Rm. V..
Președinte, M. D. | ||
Grefier, M. M. |
04.02. 2016/ red. tehnored. M.D/ ex. 5
..
astăzi, 04. 02. 2016
Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 580/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 269/2016.... → |
|---|
