Plângere contravenţională. Sentința nr. 352/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 352/2016 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 352/2016
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA
CIVILA
Operator de date cu caracter personal 4246
SENTINȚA CIVILĂ NR.352
Ședința publică din data de 21 Ianuarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE :M. L.
Grefier .E. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei Civile privind petentul I. M. I., domiciliat în ., județul V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., cu sediul în Râmnicu V., . nr. 95, jud. V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu ocazia pronunțării au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dezbaterile cauzei a avut loc în ședința publică din data de 14.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 21 ianuarie 2016.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
La data de 25.08.2015 s-a înregistrat pe rolul instanței sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul I. M. I., domiciliat în ., județul V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., cu sediul în Râmnicu V., . nr. 95, jud. V., împotriva procesului – verbal de contravenție .. nr._ din data de 15.08.2015, prin care s-a solicitat anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii in cuantum de 945 lei si înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
În motivarea plângerii, petentul arată că, la data de 15.08.2015 prin procesul verbal . nr._, a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin 1 HG 1391/2006 (Regulament de aplicare a OUG 195/2002) si sancționată de art. 102 alin 3 din OUG 195/2002 pentru depășirea limitei de viteza, in timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .>
În conținutul procesului verbal contestat s-a reținut ca presupusa fapta contravenționala a săvârșit-o pe Bulevardul D. R., fără a se menționa exact kilometrul (locul) la care ar fi săvârșit contravenția dat fiind ca pe aceasta . drum cu limite de viteza diferite.
Lipsa mențiunii privind kilometrul la care ar fi depășit limita de viteza echivalează cu lipsa locului săvârșirii contravenției așa cum cere in mod imperativ art. 16 alin. 1 OG 2/2001, motiv pentru care procesul verbal contestat este lovit de nulitate.
Mai arată petentul că pentru a fi putut identificat exact sectorul de drum pe care a fost înregistrat si limita de viteza impusa, agentul constatator ar fi trebuit, in mod obligatoriu, sa menționeze kilometrul la care se afla la momentul in care s-a efectuat înregistrarea.
De asemenea din cuprinsul procesului verbal contestat lipsește . radar cu care s-a efectuat înregistrarea. Nu se poate retine săvârșirea contravenției de vreme ce in cuprinsul procesului verbal nu sunt menționate datele de identificare a aparatului radar nefiind suficienta mențiunea ca aparatul a fost montat pe autoturismul aparținând Politiei Rutiere, nemenționându-se in procesul verbal decât marca aparatului radar (ROM 525) lipsind ., astfel ca nu se poate verifica îndeplinirea condițiilor legale din NML 021-05 privind aparatele pentru măsurarea vitezei. Marca ROM 525 este aparat radar standard dar ceea ce individualizează flecare aparat in parte este ., . nu este menționata in procesul verbal.
De asemenea, mai arată petentul că, în mod concret raportat la situația de fapt, viteza care este reținuta in cuprinsul procesului verbal contestat este puțin probabil sa fie reala din moment ce in urma cu aproximativ câteva secunde de a fi oprit de către organele de politie, acesta a plecat cu autoturismul de pe loc. Este imposibil ca in decurs de câteva secunde de la plecarea de pe loc sa fi atins viteza de 141 km/h.
În această situație, petentul solicită ca intimata sa depună la dosarul cauzei înregistrarea video care atesta aceasta viteza dar mai ales sa facă dovada ca in sectorul de drum in care se presupune ca a săvârșit contravenția exista limita de viteza de 50 km/h. Din acestea in mod obligatoriu trebuie sa reiasă următoarele, potrivit paragrafului 3.5.1 din norma de metrologie NML 021-05: data si ora la care a fost efectuata măsurarea; valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului; faptul ca a fost efectuata autotestarea (conform. 3.2.6); imaginea autovehiculului, din care sa poată fi pus in evidenta numărul de înmatriculare al acestuia, iar cinemometrul a fost verificat metrologic, a fost marcat si sigilat in conformitate cu prevederile prezentei norme si sunt însoțite de buletine de verificare metrologica in termen de valabilitate.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, Norma de metrologie 021-05, OUG 195/2002 si regulamentul de aplicare al acesteia.
În dovedirea plângerii, au fost depuse următoarele înscrisuri:copie C.I., proces – verbal de contravenție contestat (filele 9-10 dosar).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, astfel cum rezultă din chitanța nr._ din data de 25.08.2015 (fila 8 dosar).
Intimatul Intimatul I. Județean de Poliție V., a depus la dosar întâmpinare (filele 17-29), prin care a invocat excepția netimbrării plângerii și excepția tardivității plângerii, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și, în baza prevederilor art.411 al.2 NCPC, a solicitat judecarea în lipsă.
Astfel, intimatul, a invocat, excepția tardivității formulării plângerii, având în vedre prevederile art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, potrivit cărora "instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat...." și să se dispună respingerea plângerii în cazul în care este tardiv formulată.
De asemenea, având în vedere prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a invocat excepția netimbrării plângerii, în cazul în care petentul nu face dovada achitării taxei de timbru, solicitând să se dispună anularea cererii ca netimbrată.
Pe fondul dedus judecății, intimatul a arătat că în data de 15.08.2015, petentul I. M. I. a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ și a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 141 km/h în localitatea Rm. V. pe bld D. R., jud V..
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal intimatul artă că fapta este probată cu înregistrarea video efectuată în cauză de operatorul radar. Situația invocată de petent nu este de natură a exclude caracterul contravențional al faptei, iar petentul nu poate fi exonerat de efectuarea măsurii complementare în condițiile în care a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și i se menține o sancțiune principala.
În ceea ce privește regimul de viteză practicabil pe sectorul de drum în care petentul a săvârșit fapta contravențională, intimatul arată că în conformitate cu art. 49 alin 3 din OUG 195/2002-R „ (1) Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
(2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere.
(3) Pe anumite sectoare de drum, ținând seama de împrejurări și de intensitatea circulației, administratorul drumului, cu avizul poliției rutiere, poate stabili și limite de viteză inferioare, dar nu mai puțin de 10 km/h pentru tramvaie și de 30 km/h pentru toate autovehiculele.
(4) Limitele maxime de viteză în afara localităților sunt:
a) pe autostrăzi -130 km/h;
b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) -100 km/h;
c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/H".
Conform art. 121 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002-R, „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare".
Este de reținut că locul săvârșirii faptei se poate dovedi cu cele consemnate de agentul constatator în procesul verbal/sau în anumite cazuri cu coordonatele menționate pe planșa foto. O planșă foto sau înregistrare video efectuată de un aparat radar nu poate și nu are cum să surprindă și indicatorul de intrare în localitate cât și locul unde a fost surprins autoturismul, astfel că ar fi eronat ca pentru dovedirea vinovăției să se ia în considerare doar planșa foto fără a o corobora și cu celelalte probe din dosar.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, intimatul arată că acesta este întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă și fond prevăzute în OG 2/2001 modificată și completată. Potrivit art. 17 din OG 2/2001 modificată și completată doar „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau, a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal" și se pot constata din oficiu de instanță, orice alt motiv invocat nefiind de natură a duce la anularea actului de constatare.
Toate mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă un proces verbal de contravenție au fost făcute de agentul constatator, astfel că nu exista nici un motiv pentru care actul de constatare întocmit în cauză să fie anulat. Motivele invocate de petent nu sunt de natură a atrage nulitatea procesului verbal întocmit în cauză.
De asemenea, lipsa oricăror alte mențiuni decât cele prevăzute la art. 17 din OG 2/2001 și sancționate cu nulitatea absolută, nu sunt de natură a atrage anularea procesului verbal întrucât legiuitorul a enumerat limitativ mențiunile a căror, lipsă din procesul verbal atrag nulitatea acestuia. In raport de acest caracter imperativ și limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal este prevăzută expres, în toate celelalte situații de eventuală nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act intervine nulitatea relativă care are drept consecință anularea procesului verbal de contravenție doar cu condiția ca vătămarea ce s-a produs să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea acestuia.
În ceea ce privește pericolul social al faptelor comise, agentul constatator a aplicat sancțiunile contravenționale în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, faptele sunt reale și nu există, nici un motiv care să atragă nulitatea absolută a procesului verbal în cauză.
În ceea ce privește aparatul radar folosit la efectuarea înregistrării, intimatul arată că susținerile petentului din plângere nu au nici o relevanță în ceea ce privește acuratețea înregistrării efectuate cu aparatul radar precum nici în ceea ce privește vinovăția acestuia cu privire la fapta reținută în sarcina sa.
Referitor la marja de eroare prevăzută de Norma de metrologie legală privind măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor NML021-05, din 23.11.2005, se reține că cinemometrele care funcționează în regim de deplasare al autovehiculului pe care sunt instalate (una dintre ipotezele posibile ), la viteze constatate peste valoarea de 100 km/h, pot avea o eroare maxim tolerată de +/- 4\%. Această eroare se stabilește în raport de diferite criterii și poate acționa atât în sens pozitiv cât si în sens negativ, fiind deci posibil ca viteză de deplasare reală a autoturismului petentului să fi fost mai mică. Câtă vreme marja maximă de eroare are dublă semnificație, pozitivă și negativă, nu se poate reține automat că viteza de deplasare era mai mică decât cea înregistrată și că procesul-verbal este netemeinic.
Conform adresei BRML nr. 9241 la măsurările efectuate cu un cinemometru verificat metrologic sunt legale si asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă si nu se scade nicio eroare, operatorul nefăcând altceva decât să constate valoarea măsurată de cinemometru.
În conformitate cu art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002-R prin mijloc tehnic omologat și verificat metrologic se înțelege dispozitivul destinat măsurării vitezei. Potrivit art. 109 din OUG 195/2002-R, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar acesta se poate încheia și în lipsa contravenientului, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Aparatul pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometru) tip R. AUTOVISION era și este dotat cu funcție de autotestare care să pună în evidență orice defect care ar putea avea influență asupra exactității testării. Radarul se va autotesta periodic în timpul utilizării si va emite un ton audio „test OK" dacă funcționează corect. Dacă o eroare este detectată, atunci mesajul „Err" va apărea pe afișai si radarul se va opri automat; astfel operatorul este sigur că echipamentul nu poate procesa viteze dacă o eroare este prezentă.
Referitor la măsura complementară dispusă în cauză, intimatul arată că atâta timp cât petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, iar măsura complementară a fost dispusă cu respectarea normelor legale în vigoare, nu există nici un motiv pentru anularea acesteia întrucât legislația rutieră prevede în mod expres că pentru anumite contravenții pe lângă sancțiunea principală se aplică și măsură complementară. Măsura complementară este strict prevăzută de lege ca aplicabilă pentru săvârșirea faptei respective, astfel că instanța de judecată nu poate anula o măsură prevăzută în mod expres de legiuitor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării plângerii, invocată prin întâmpinare de intimat, instanța reține următoarele:
Potrivit art.31 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.”
Instanța constată că procesul – verbal de contravenție .. nr._ din data de 15.08.2015, a fost înmânat petentului la aceeași dată (18.08.2015), iar plângerea împotriva acestuia a fost înregistrată la Judecătoria Rm. V., la data de 25.08.2015, astfel că plângerea a fost depusă în termenul legal, motiv pentru care va respinge excepția tardivității formulării plângerii, invocată prin întâmpinare de intimat.
Referitor la excepția netimbrării plângerii, invocată de intimat prin întâmpinare, având în vedere că la fila 8 dosar se află dovada plății taxei de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței nr._ din data de 25.08.2015, instanța urmează a respinge această excepție.
Pe fondul cauzei dedus judecății, instanța reține că prin procesul-verbal .. nr._ din data de 15.08.2015 petentul a fost sancționat pentru că la data de 15.08.2015 a condus auto marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ pe . direcția nord spre sud și a fost înregistrat de aparatul radar ROM 525, montat pe auto speciala MAI_, cu viteza de 141 km/h (+91 km/h).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține faptul că petentul nu a invocat motive de anulare a procesului verbal contestat din cele prev. de art.16 din OG nr.2/2001.
Referitor la faptul că petentul a invocat că în procesul verbal de contravenție nu s-a indicat exact kilometrul (locul) la care ar fi săvârșit contravenția, dat fiind ca pe aceasta . drum cu limite de viteza diferite, instanța reține că este indicat în actul contestat . pe acel sector de drum este cunoscut faptul că există mai multe limitări de viteză (lucru recunoscut chiar de către petent), dintre care cea mai mare este cea de 50 km/h.
Astfel, indicarea sectorului de drum de către agentul constatator, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, conduce la concluzia că nu există motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Referitor la sarcina probei, instanța a avut în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de C.E.D.O. în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții C. României. Curtea a reamintit cu această ocazie că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, că ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Pe temeiul jurisprudenței menționate, instanța a apreciat că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În acest sens, din analizarea mijlocului material de probă, reprezentat de proba video DVD-ul depus la dosarul cauzei de către intimată (f.25), instanța reține ca dovedită fapta contravențională săvârșită de către petent și descrisă în actul de constatare, petentul condus auto marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ pe . direcția nord spre sud și a fost înregistrat de aparatul radar ROM 525, montat pe auto speciala MAI_, cu viteza de 141 km/h (+91 km/h).
Mai mult, instanța urmează a respinge apărarea petentului, în sensul că din imaginea video nu se poate constata că a fost săvârșită fapta reținută în procesul – verbal de contravenție, atât timp cât se observă cu claritate că autoturismul condus de acesta este surprins de aparatul radar cu viteza de 141 km/h.
De asemenea, instanța constată că din imaginile video se poate observa clar numărul autoturismului petentului, ceea ce conduce la concluzia că respectiva contravenție a fost săvârșită de petent, cu atât mai mult cât acesta a semnat procesul verbal de contravenție.
Mai mult, petentul a formulat obiecțiuni, în momentul întocmirii procesului – verbal de contravenție, în sensul că nu a circulat cu viteza indicată de agentul constatator, aspect infirmat de celelalte probe ale dosarului.
Susținerile petentului referitoare la faptul că nu avea viteza de 141 km/h și că eroarea de înregistrare este prea mare (reiterate în concluziile scrise formulate) sunt contrazise de probele depuse la dosar de intimat și singura modalitate legală de stabilire a vitezei cu care a circulat este înregistrarea acesteia de către aparatul radar verificat metrologic, neavând valoare probatorie „aprecierea” petentului.
În conformitate cu dispozițiile pct. 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Aceste dispoziții legale sunt respectate în cauza de față, înregistrarea efectuată pe suport DVD depuse de intimat cuprind data și ora la care înregistrarea a fost efectuată, respectiv 15.08.2015, ora 00,13, valoarea vitezei măsurate, respectiv 141 km/h și imaginea autoturismului, precum și numărul de înmatriculare al acestuia, respectiv „_ ”.
Referitor la susținerile privitoare la eroarea de înregistrare, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit art. 3.1.1 lit. c din Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005, aprobate prin Ordinul 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei, in condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, este de +/- 4 km/h pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Instanța constată că, în urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatelor obținute conform procedurii de verificare metrologică, se eliberează un buletin de verificare cu mențiunea „admis". Aceasta înseamnă că eroarea de măsurare a respectivului cinemometru s-a încadrat în limitele admise de Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005 și funcționează corect. Prin urmare, măsurătorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale și nu se mai poate interveni asupra lor în sensul în care agentul constatator va scădea sau adăuga valoarea de 4 km/h, acesta neavând decât obligația de a constata valoarea indicată de cinemometru.
În aceste împrejurări, instanța reține că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv din buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susține că a înregistrat viteza de deplasare a intimatului-petent la momentul constatării contravenției și de înregistrarea aparatului, din care rezultă că autoturismul condus de petent a circulat cu o viteză de 141 km/h.
În ceea ce privește susținerile petentului arătate prin concluziile scrise, instanța reține din probele administrate în cauză că explicația pentru care sunt afișate două viteze, una „F” și alta „T”, constă în faptul că fiecare din ele are o semnificație diferită. Astfel, funcția „T” reprezintă viteza autovehiculului ținta (adică vehiculul în mișcare identificat de aparatul radar) și afișează viteza de deplasare a vehiculului selectat, iar funcția „F” specifică faptul că viteza măsurată de cinemometru este viteza de deplasare a unui vehicul, altul decât autovehiculul țintă care se deplasează cel mai repede dintr-un grup de autovehicule aflate în raza de acțiune a cinemometrului.
Din înregistrarea video se observă că la ora 00:13:48 apare T:44 km/h, iar F: 141 km/h, iar la ora 00:13:49 apar T: 44 km/h și F:136km/h. Ulterior, spre sfârșitul înregistrării apare L:141 km/h, toate aceste aspecte relevând faptul că viteza reală maximă cu care a fost înregistrat autoturismul petentului este cea indicată de mențiunea L, adică cea de 141 km/h. Când un autovehicul frânează brusc la vederea echipajului de poliție, există posibilitatea ca viteza înregistrată să fie una mai mică decât cea avută în momentul intrării în raza de acțiune a aparatului radar, din acest motiv, pe înregistrarea video apărând două viteze. În consecință, funcția L:141 km/h reprezintă viteza maximă cu care autoturismul petentului a fost surprins de aparatul radar.
În condițiile în care petentul nu a reușit să dovedească, printr-un probatoriu adecvat o altă stare de fapt decât cea reținută în actul de constatare, instanța urmează a reține că procesul verbal contestat este întrutotul întemeiat.
Referitor la măsura complementară dispusă în cauză, instanța reține că atâta timp cât petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, iar măsura complementară a fost dispusă cu respectarea normelor legale în vigoare, nu există nici un motiv pentru anularea acesteia, întrucât legislația rutieră prevede în mod expres că pentru anumite contravenții pe lângă sancțiunea principală se aplică și o măsură complementară. Măsura complementară este strict prevăzută de lege ca aplicabilă pentru săvârșirea faptei respective, astfel că instanța de judecată nu poate anula o măsură prevăzută în mod expres de legiuitor.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind sporit, ținând seama de împrejurarea că fapta petentului a pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, creând premise favorabile producerii unor accidente de circulație, instanța conchide că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petentul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor săvârșirea unor fapte similare.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția netimbrării plângerii, invocată de intimat prin întâmpinare.
Respinge excepția tardivității plângerii, invocată de intimat prin întâmpinare.
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. M. I.( CNP_) domiciliat în ., județul V., împotriva procesului – verbal de contravenție .. nr._ din data de 15.08.2015, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., cu sediul în Râmnicu V., . nr. 95, jud. V., ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
În caz de exercitare a căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Rm. V..
Pronunțată în ședință publică azi 21 ianuarie 2016, la sediul Judecătoriei Rm. V., județul V..
Președinte, M. L. | ||
Grefier, E. S. |
Red.L.M.
Tehnored. S.E.
22.01.2016/ex.4
| ← Pretenţii. Sentința nr. 449/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
