Plângere contravenţională. Sentința nr. 50/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 50/2016 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 08-01-2016 în dosarul nr. 50/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDRMV:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal:4246
SENTINȚA CIVILĂ NR.50
Ședința publică de la 08 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. L.
Grefier: B. N.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulate de petenta . P. ADMINISTRATOR JUDICIAR SP EVILEX IPURL, cu sediul în Rm.V., . S.3, ., județul V., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ..2, jud.D., având ca obiect plângere contravențională proces verbal A/2012_
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima strigare cât și la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței, obiectul dosarului, modul de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, respectiv că este primul termen de judecată după îndeplinirea procedurii prealabile.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art.411 alin.2 cod procedură civilă.
Petenta a înaintat la dosar chitanța de plată a taxei de timbru în sumă de 20 lei.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. (1) C.pr.civ., verificând din oficiu competența de soluționare a cauzei, având în vedere obiectul acesteia și prevederile O.G. nr.2/2001 constată că are competență generală, materială și teritorială să soluționeze cauza.
Deliberând, instanța apreciază că proba cu înscrisuri, solicitată de atât de societatea petentă cât și de intimată, este, potrivit art. 255 C. admisibilă și are aptitudinea de a duce la soluționarea procesului astfel că, în temeiul art. 258 C., o încuviințează.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și în baza art. 394 cod procedură civilă reține cauza spre soluționare:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. plângerea contravențională înregistrată la această instanță în data de 20.10.2015 sub nr._, petenta . a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata DGRFP C., să dispună anularea procesului verbal de contravenție ./2012 nr._/30.09.2015. În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea cererii, petenta a arătat că se afla în procedura de reorganizare în urma deschiderii insolvenței în data de 15.05.2013 și că a fost sancționată pentru motivul că înregistrează obligații fiscale reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă, reținute și nevărsate la bugetul general consolidat al statului, în sumă totală de 205.153 de lei, cu scadență de plată 25.01.2013 – 25.09.2015. Petenta a menționat că intimata a aplicat amenzi pentru fapte de care avea cunoștință din data de 19.06.2013, că raportat la data la care a fost emis procesul verbal s-a prescris aplicarea amenzii, prin raportare la dispozițiile art. 13 din OG nr. 2/2001. A mai susținut că nu are disponibilități bănești și că este înlăturat caracterul contravențional al faptei, conform art. 11 din OG nr. 2/2001, ca urmare a lipsei vinovăției în condițiile în care se află în insolvență.
În drept a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, ale OG nr. 92/2003.
Plângerea a fost legal timbrată.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. Intimata a arătat că nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii contravenționale, deoarece contravenția în litigiu este continuă, conform art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001. A mai arătat că fapta a fost cercetată mai întâi ca infracțiune, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 13 alin. 3 din OG nr. 2/2001. A susținut că procesul verbal de contravenție este legal și temeini9c, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 și că petenta nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001, care să înlăture caracterul contravențional al faptei.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
P. procesul-verbal de constatare a contravenției ./2012 nr._/30.09.2015, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 25.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. p coroborat cu art. 219 alin. 2 lit. g din OG nr. 92/2003.
Agentul constatator a reținut în sarcina petentei faptul că înregistrează obligații fiscale reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă, reținute și nevărsate la bugetul general consolidat al statului, în sumă totală de 205.153 de lei, cu scadență de plată 25.01.2013 – 25.09.2015.
În drept, conform art. 34 din O.G.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Salabiaku c. Franței, hot. Din 7 0ct. 1988, A. c. României, din 4. oct. 2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală ( cum este calificată, în unele situații, materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentei de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 din OG. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Instanța reține că susținerile petentei referitoare la prescripția răspunderii contravenționale sunt neîntemeiate. Instanța reține că fapta pentru care a fost sancționată contravențional petenta a fost urmărită mai întâi ca infracțiune, iar în urma plângerii petentei din data de 10.03.2015 a fost adoptată o soluție de clasare în cadrul dosarului nr. 1548/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V., ca urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 în care a fost încadrată fapta petentei.
Potrivit art. 13 alin. 3 din OG nr. 2/2001, „când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel”.
În speță, în condițiile în care procesul verbal a fost încheiat în septembrie 2015, cel puțin pentru sumele reținute și nevărsate de către petentă începând cu luna septembrie 2014 ( cu un an anterior încheierii procesului verbal) și evidențiate în plângerea penală formulată de petentă de la fila 31 verso, nu s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii contravenționale prevăzut de art. 13 din OG nr. 2/2001.
Instanța mai reține că petenta nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001, care să înlăture caracterul contravențional al faptei, starea de insolvență nereprezentând o atare împrejurare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că prezumția de temeinicie a actului constatator nu a fost înlăturată, ci a fost întărită implicit de susținerile petentei din cuprinsul plângerii, care a recunoscut că nu a vărsat sumele în litigiu.
Instanța mai reține că sancțiunea în litigiu este aplicată corect, corespunzător gradului de pericol social al faptei săvârșite, instanța reținând în acest sens cuantumul mare al sumei în litigiu, perioada mare de timp în care petenta nu a vărsat sumele la bugetul statului, faptul că, deși se invocă situația economică precară, este vorba de sume reținute de petentă la sursă și nevărsate la bugetul statului.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta . P. ADMINISTRATOR JUDICIAR SP EVILEX IPURL, cu sediul în Rm.V., . S.3, ., județul V. împotriva procesului verbal de contravenție ./2012 nr._/30.09.2015, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ..2, jud.D..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Rm. V..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2016.
Președinte,
L. M. A.
Grefier,
B. N.
Red ML/ 20.01.2016
tehnored BN/ 4ex
. .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 51/2016.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
