Plângere contravenţională. Sentința nr. 99/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 99/2016 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 99/2016
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.4246
SENTINȚA CIVILA Nr. 99
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte :I. C. C.
Grefier:M. M. A.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petentul A. I., domiciliat în O. S., ., ., cnp._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., cu sediul în Rm. V., ., nr.95, județ V., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.10.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că petentul a depus răspuns la întâmpinare.
Instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial exclusiv cu judecarea prezentei cauzei, în temeiul art. 32 alin 1 din OG nr. 2/2001, după care socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei civile constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.10.2015 sub număr unic_, petentul A. I. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ din data de 16.10.2015, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat, cu consecința exonerării de plata amenzii aplicate .
Motivând plângerea, petentul arată că prin procesul verbal contestat, a fost amendat contravențional și i s-a reținut permisul de conducere reținându-se în sarcina sa că ar fi condus autoturismul marca Mercedes cu nr de înmatriculare_ în localitate cu viteza de 101km/h depășind cu 50 de km/ h viteza maximă admisă.
În continuare petentul susține că fapta nu a fost constatată cu mijloace tehnice omologate deoarece aparatul nu a fost pus în funcțiune de personal calificat, nu era însoțit de un certificat care atestă omologarea de către Biroul de metrologie, respectivul aparat nu a fost sigilat și marcat și nu era însoțit de buletin de verificare, nu are un registru care să menționeze marjele de eroare pe care le înregistrează la momentul punerii în funcțiune agentul constatator nu este agent calificat. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate prin actul sancționator cu avertisment.
În dovedirea plângerii s-au depus acte la dosar și s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 205 C.pr.civ. intimatul a formulat întâmpinare, depusă la filele 15-18 dosar, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
A arătat intimatul că, în data de 16.10.2015 petentul a condus autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_ și a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 101 km./h în localitatea Bujoreni pe DN 7 județul V., faptă pentru care a fost sancționat contravențional, iar susținerile petentului referitoare la faptul că nu avea respectiva viteză de rulare sunt contrazise de înregistrarea efectuată cu aparatul radar verificat metrologic, fiind constatată de o persoană calificată.
Intimatul susține că procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, astfel că nu există nici un motiv de nulitate absolută a acestuia.
Referitor la temeinicia procesului verbal intimatul arată că situația de fapt expusă în cuprinsul procesului verbal corespunde realității, nefiind combătută de nicio probă, și că înregistrarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de petent s-a realizat cu un mijloc tehnic certificat și verificat metrologic, care nu prezintă nici o marjă de eroare.
În acest context intimatul arată că petentul are sarcina probei unei împrejurări contrare celei menționate în actul sancționator atacat deoarece fapta a fost constatată personal de agentul funcției publice, astfel că actul întocmit de acesta se bucură, prin urmare, de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate.
Totodată intimatul arată că există înregistrare video/planșe foto care constituie o probă pertinentă și conformă Normelor de Metrologie Legală nr. 021/2005 și care dovedesc în mod evident că acesta a săvârșit contravenția menționată în procesul verbal.
Intimatul mai arată că sancțiunea contravențională a fost aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, fiind direct proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise, astfel că se impune menținerea acesteia întrucât acest gen de faptă pune în pericol grav siguranța celorlalți participanți la trafic.
În dovedirea susținerilor sale intimatul a depus acte la dosar, respectiv materialul probator ce a stat la baza întocmirii procesului verbal.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Analizând actele aflate la dosar instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimat în data de 16.10.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 945lei (echivalentul a 9 puncte – amendă), pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, corob. cu art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, reținându-se că la data de 16.10.2015, orele 12.23, în timp ce conducea autovehiculul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_ pe raza localității Bujoreni, a fost înregistrat de aparatul radar . 3883, circulând cu viteza de 101 km/h în localitate, depășind cu 51 km/h limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum respectiv.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, consemnând la rubrica alte ”mențiuni” – „mențiunile le voi formula în instanță”.
La dosarul cauzei s-a înaintat de intimat înregistrarea radar efectuată cu aparatul radar TRUCAM 3883care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
Conform Buletinului de verificare metrologică nr._/16.09.2015, depus la fila 26 dosar, rezultă că aparatul radar menționat a fost certificat și verificat metrologic, rezultatul verificării fiind admis cu termen de valabilitate 1 an.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție întocmit de agentul constatator instanța reține că elementele ce atrag nulitatea absolută a actului sancționator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ – limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Referitor la susținerea petentului conform căreia constatarea contravenției în cauza nu a fost efectuată de către operatorul radar ci de un alt agent, instanța retine ca la fila 25 dosar s-a depus atestatul de operator radar al agentului constatator U. G. A. emis la data de 24.09.2013.
În ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție se reține de instanță că petentul a contestat starea de fapt consemnată în cuprinsul acestuia și contravenția reținută în sarcina sa, arătând, în esență, că norma metodologică ce reglementează constatarea contravențiilor cu ajutorul aparatelor tehnice omologate nu a fost corect aplicată. În acest sens petentul susține că, dacă s-ar aplica marja de eroare de +/- 4% din Norma legală nr. 021-05/23-001-05/2005 modificată prin Ordinul 187/2009 încadrarea juridică a faptei și sancțiunea ar fi cu totul altele iar sancțiunea nu a fost aplicată de către operatorul radar ci de un alt agent.
Actul sancționator a fost întocmit în baza constatărilor personale ale agentului de poliție și a înregistrării radar efectuată cu aparatul radar TRUCAM 3883 aparat care a fost certificat și verificat metrologic, rezultatul verificării fiind admis cu termen de valabilitate 1 an potrivit buletinului de verificare metrologică nr._/21.08.2013 (fila 33).
Viteza de deplasare a vehiculului condus de către petent rezultă din înregistrarea pe suport CD depusă la dosarul cauzei.
În ceea ce privește legalitatea probei constând în înregistrările efectuate cu aparatul radar, instanța constată ca mijlocul tehnic folosit de operatorii radar corespunde cerințelor art.4.3 din Normă în sensul ca respectivul cinemometru – individualizat prin . număr în cuprinsul procesului-verbal – este verificat metrologic, conform buletinului nr._/16.09.2015 (fila 26 din dosar), care atesta indirect si omologarea mijlocului tehnic, atât omologarea, cât si verificarea metrologica fiind atribuții exclusive ale Biroului Român de Metrologie Legala.
Cu privire la legalitatea înregistrărilor efectuate si a admisibilității acestora ca probe în prezenta cauza, instanța retine că potrivit art.3.2.6 din Norma de metrologie legala NML 021-05, cinemometrul trebuie sa fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care sa poată pune în evidenta orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influenta asupra exactității de măsurare, testarea putându-se face si manual daca se considera necesar. Aceasta funcție a cinemometrului de a se autotesta este activata la fiecare punere în funcțiune. Verificarea metrologica privește inclusiv existenta si eficacitatea acestei funcții. Mențiunea „T” de pe fotografiile efectuate nu reflecta efectuarea autotestării ci marchează autoturismul „ținta” („target” -T).
În urma analizării actelor din dosar, instanța constată că în speță intimatul a făcut dovada veridicității constatărilor din procesul verbal de contravenție .
Astfel, intimatul a depus la dosar înregistrarea radar din care rezultă cu certitudine faptul că la data de 16.10.2015 orele 12:23 autovehiculul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_ a circulat pe DN 7, în localitatea Bujoreni cu viteza de 101 km/h. De asemenea, intimatul a făcut dovada faptului că aparatul radar cu care a fost înregistrată fotografia radar funcționa în parametri firești, astfel cum reiese din buletinul de verificare metrologică nr._/16.09.2015 valabilitatea verificării acestuia fiind de 1 an. De asemenea, din Atestatul nr. 108 depus la dosar ( fila 25) rezultă că agentul U. G. A., din cadrul IPJ V. care a operat aparatul radar la momentul constatării contravenției, este autorizat să desfășoare activități cu echipament video de supraveghere a traficului rutier și măsurarea vitezei de deplasare a autovehiculelor. Măsurările efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni.
Operatorul cinemometrului nu face decât să constate valoarea măsurată de acesta.
Aceasta este rațiunea oricărei norme metrologice instituite pentru verificarea și omologarea oricărui mijloc de măsurare. În urma verificării acestuia, dacă se constată că acestea funcționează în limitele erorilor admise, înseamnă că sunt apte să fie puse în funcțiune și nimeni nu adaugă și nu scade nimic atunci când sunt utilizate.
Cu privire la aspectul invocat de către petent potrivit căruia norma legală prevede o eroare maximă admisă de +/- 4%, se observă că aceste erori tolerate la care face referire Norma metrologică prevăd o marjă atât în minus, cât și în plus, realitatea fiind că aceste aparate nu pot înregistra întotdeauna cu precizie viteza de deplasare, existând posibilitatea ca în anumite cazuri viteza reală cu care a circulat un autovehicul să fie mai mică, iar în alte cazuri să fie mai mare decât cea afișată, iar a face aplicarea principiului că dubiul profita întotdeauna contestatorului ar însemna a se aduce atingere chiar legii, prin aceea că ar deveni inaplicabilă o dispoziție a acesteia, aceea care prevede eroarea cu plus de viteză. Instanța apreciază că din moment ce legea prevede o eroare tolerată atât cu + cat si cu -, aplicarea în acest caz a principiului in dubio pro reo ar avea ca efect o atingere adusă atât realității, cât și legii, întrucât s-ar face inaplicabile o parte din dispozițiile acesteia. Interpretarea Normei de metrologie legală privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor întotdeauna în favoarea contravenientului ar fi o interpretare pe care legiuitorul nu a urmărit-o a se da. Scopul prevederii marjei de eroare în această Normă este cu totul altul decât acela la care se ajunge prin aplicarea in materie a principiului potrivit căruia dubiul profită întotdeauna contravenientului.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce, se reține că, potrivit art. 96 alin.1 din OG nr. 195/2002, ,,Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.”,iar potrivit art. 213 din H.G. nr. 1391 ,, Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și în cazul în care titularul permisului de conducere eliberat de către autoritatea competentă din România a săvârșit o faptă pe teritoriul altui stat, iar autoritatea statului respectiv a dispus, prin hotărâre, o astfel de măsură.”
De asemenea, art. 115 din OUG nr. 195/2002 întărește concluzia că sancțiunea complementară în discuție poate fi dispusă numai de poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române prin hotărâre separată de procesul-verbal de contravenție, care se comunică titularului de către poliția rutieră care a dispus măsura.
Nici OUG nr. 195/2002 și nici H.G. nr. 1391/2006 nu cuprind vreo dispoziție prin care să se pună în sarcina agentului constatator să dispună suspendarea exercițiului dreptului de a conduce ci numai să o aplice, în sensul menționării ei ca sancțiune complementară prin indicarea textului de lege care o prevede (pentru că sancțiunea operează ope legis) și prin luarea măsurii tehnico administrative a reținerii permisului de conducere.
În speță, în procesul-verbal atacat, agentul constatator a indicat luarea măsurii complementare și a menționat că a luat măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere prin bifarea acesteia (lit. f din procesul-verbal)
Avându-se în vedere cele reținute mai sus, se constată că prin procesul-verbal de contravenție s-a făcut o corectă descriere a faptei și s-a aplicat o sancțiune în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, astfel că plângerea de față urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. I., domiciliat în O. S., ., ., cnp._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., cu sediul în Rm. V., ., nr.95, județ V..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 11 ianuarie 2016 la sediul Judecătoriei Rm. V..
Președinte, C. C. I. | ||
Grefier, A. M. M. |
Red.ICC/Tehn. MMA/5ex/02.03.2016
Comunicat părților 2 ex.
astăzi, .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1080/2016.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1152/2016.... → |
|---|
