Plângere contravenţională. Sentința nr. 620/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 620/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 620
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 620
Ședința publică din data de 10. 03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C.-M.
GREFIER: N. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională – HG nr.1173/2003, formulată de petenta .,în contradictoriu cu intimatele I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER–I. TERITORIAL ICJ N. și I.S.C.T.R. – I. TERITORIAL NR.3 SUCEAVA .
La apelul nominal făcut în ședință lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată:
Procedura de citare: este legal îndeplinită.
Obiectul cauzei:- plângere contravențională – HG nr.1173/2003.
Stadiul procesual:- fond, cauza se află la al patrulea termen de judecată.
Alte aspecte procedurale –
Instanța dispune lăsarea cauzei la cea de-a doua strigare.
La cea de-a doua strigare, părțile lipsesc.
În baza art. 255 rap. la art. 258 Cod proc. civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din data de 07.08.2014, petenta . a solicita, în contradictoriu cu ISCRT înlocuirea amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.07.2014.
În motivare, petenta a arătat că, prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 25.07.2014, agentul constatator I. O.. a dispus sancționarea subscrisei prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 12.000 lei pentru fapta de a nu returna un număr de trei autorizații de transport în termenul prescris de lege, fiind vorba despre autorizația nr._ și_ din 24.01.2014 și autorizația nr._ din 28.02.2014, autorizații ce trebuiau utilizate în termenul de 45 zile de la eliberare. Ulterior utilizării aceste autorizații trebuiau predate către CNMSI- SAET în termen de 5 zile. Toate cele trei autorizații au fost eliberate pentru țara terță - Turcia.
A precizat că, amenda aplicată este excesivă raportat la situația de fapt și la situația economică a societății, cu atât mai mult cu cât a explicat organului de constatare faptul că termenul de 5 zile nu a putut fi respectat din motive obiective, fiind insuficient pentru îndeplinirea obligației de predare. A menționat că, autorizațiile în cauză au fost eliberate pentru statul terț Turcia. legea menționând doar că predarea autorizațiilor se efectuează în termen de 5 zile de la utilizare. Din interpretarea organelor de control rezultă că data maximă până la care pot fi restituite aceste autorizații este ziua 50 de la eliberarea lor (45 zile pentru utilizare și 5 zile pentru predare), însă, această interpretare este una excesivă având în vedere că legea utilizează expresia „în termen de 5 zile de la utilizare”, expresie ce a fost aplicată în mod strict și fără a se lua în calcul situația de fapt reală.
A precizat că, un transport în Turcia făcut în baza autorizației poate îndeplini condiția ca în termen de 45 zile să fie efectuată cursa - adică să plece transportul din țară, însă nu poate îndeplini condiția ca în 50 zile să se întoarcă și să se facă predarea autorizațiilor. Mai mult decât atât, niciodată un transport nu ajunge în Turcia și se întoarce imediat în România, în mod normal mijlocul de transport este încărcat cu altă marfă (această nouă încărcare poate însemna un termen de la câteva zile la câteva săptămâni) și trimis într-o alta cursă care nu este obligatoriu să fie returul în România. In aceste condiții, returnarea mijlocului de transport în țară, la sediul firmei poate dura chiar și câteva luni de zile, astfel încât predarea acestor autorizații se poate face, în mod obiectiv, abia în momentul în care mijlocul de transport revine în parcul auto.
A mai arătat că, a interpreta legea în sensul expus de către organul de control și a o aplica în același mod, ar semna producerea unor pierderi majore în activitatea de transport, deoarece cursa retur s-ar face în pierdere doar în scopul de a fi predate autorizațiile în timpul prescris; ori acest lucru ar putea duce în timp la crearea unei afaceri neprofitabile și eventual retragerea din piață.
Totodată, a precizat că, în ceea ce privește cuantumul amenzii aplicate, deși este cuantumul minim prevăzut de lege, valoarea acestuia este mult prea mare raportat la situația financiară a societății petente, având în vedere că este o societate înființată în anul 2013, având abia un an de funcționare și fără a avea venituri majore. Mai mult decât atât, este pentru prima oară când petentei îi este aplicată o astfel de sancțiune, iar culpa acesteia lipsește în mod evident; astfel încât aplicarea unui avertisment reprezintă o sancțiune suficientă pentru a înțelege repercusiunile faptei contravenționale.
In drept, petenta a invocat prevederile O.G. nr.2/2001 și HG 1173/2003.
În dovedire, petenta a depus următoarele înscrisuri: procesul verbal . nr._/25.07.2014.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată în termen legal și depusă prin serviciul de registratură al instanței, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că la controlul efectuat de către inspectorii I., în data de 16.07.2014 în intervalul orar 14:00 -16:00, la sediul ., ca urmare a unei adrese venite din partea Agenției pentru Agenda Digitală a României, cu nr. 945/28.05.2014. în care se solicita să efectueze controale la sediul operatorilor de transport în vederea verificării situației autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă și aplicarea măsurilor legale ce se impun, s-a constatat, nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut la art. 27 alin 1 din HGR 1173/2003 cu modificările si completările ulterioare (autorizațiile de transport rutier internațional de marfă Turcia cu nr._ și_ eliberate la data de 24.01.2014. respectiv nr._ emisă la data de 28.02.2014) nu au fost returnate către operatorul SIAE în termenul legal prevăzut de legislația în vigoare. respectiv 45 zile + 5 /zile de la eliberare.
A arătat că, perioada de utilizare a autorizațiilor este de 45 zile calendaristice de la eliberarea acestora. iar în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației. operatorii de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE prin delegat sau scrisoare recomandată eu confirmare de primire a autorizațiilor de transport utilizate. operatorul de transport ., nu s-a conformat acestor cerințe, încălcând astfel dispozițiile art. 30 alin 1 lit. d din HGR 1173/2003, fiind întocmită și nota de constatare nr 387/NT/20.06.2014 în care administratorul societății controlate, N. G. menționează faptul că, autorizațiile au fost returnate la AADR și că nu deține dovada predării la momentul controlului.
A mai precizat că, fapta săvârșită conține toate elementele constitutive ale unei contravenții, iar procesul verbal de contravenție a fost legal întocmit de către agentul constatator care a respectat prevederile exprese ale art. 16 alin. 5) și 6), art. 17, art. 19 și art. 25-27 din OG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu privire la întocmirea, modul de încheiere și comunicare al procesului verbal de contravenție, procesul verbal fiind încheiat în prezența administratorului societății, care la rubrica obiecțiuni menționează faptul că, autorizațiile au fost returnate la AADR și că nu deține dovada predării la momentul controlului. De asemenea, procesul verbal are consemnata mențiunea cu privire la lipsa martorului asistent, contravenientul nefiind de față, actul sancționator fiind comunicat prin poștă.
In ceea ce privește încheierea procesului verbal cu încălcarea și ignorarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001. privind regimul juridic al contravențiilor, nu constituie motiv de nulitate a acestuia deoarece procesul verbal se poate întocmi atât în prezența cât și în lipsa făptuitorului. pe baza constatărilor personale și a probelor administrate de agentul constatator. Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 3. menționând la pct. 10. din acesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal, al contravenientului și al martorului. Rolul martorului asistent este de a atesta faptul că la momentul încheierii procesului verbal, reprezentantul legal al persoanei juridice sancționate nu se află de față și nu i-a fost îngrădit în acest mod, dreptul de a formula obiecțiuni; în condițiile în care contravenientul este o persoană juridică, ce in mod obiectiv și de necontestat nu se poate afla de față la încheierea unui proces verbal de contravenție pe ruta de transport, confirmarea acestui aspect de către martorul la care face referire art. 19 alin. l din OG 2/2001. este lipsit de relevanță.
A mai precizat că, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin 7 din OG 2/2001, atrage o nulitate relativă a procesului verbal, ceea ce presupune că petenta trebuie să sufere o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. Insă petenta are posibilitatea de a formula apărări tocmai prin promovarea unei plângeri contravenționale, astfel încât nu îi este afectat în nici un fel dreptul la apărare. Învederam Onoratei instanțe că în practica constanta a Curții Constituționale s-a statuat faptul ca art. 19 alin 1 si 3 nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (I) din
A precizat că, petenta a fost sancționată pentru nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut de art. 27 alin (1), respectiv în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatori de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, autorizațiile de transport utilizate, obligații care revin persoanei juridice angajatoare, care în consecință răspunde contravențional conform art. 3 alin. 2 din OG 2/2001, coroborat cu art. 30 alin.1 din HGR 1173/2003. Așadar, unde legea nu distinge, nu se poate adăuga cu atât mai mult cu cât unde a considerat necesar, legiuitorul a prevăzut obligativitatea deținerii unor documente la sediul firmei cum este cazul art. 30 alin 1 lit d din HGR 1173/2003, deci legiuitorul a instituit o obligație pozitivă în sarcina. transportatorului și a înțeles să sancționeze lipsa documentelor specifice acestei activități de transport.
A arătat că, fapta reținută în sarcina petentei constitute contravenție pentru că elementul constitutiv al contravenției este reprezentat tocmai de lipsa de la sediul firmei a înscrisurilor solicitate, independent de existența sau inexistența lor la momentul controlului în orice alt loc, ca efect al demersurilor întreprinse de societatea petentă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., OG 2/2001, OG 37/2007, HGR 1173/2003, HGR 1373/2008, Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al consiliului din 21 octombrie 2009, Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al consiliului din 21 octombrie 2009, Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al consiliului din 21 octombrie 2009, Ordinul MTI nr. 980/2011, Ordinul MTI nr. 955/2011.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Au fost depuse de către intimată procesul verbal . nr._ încheiat la data de 25.07.2014, notă de constatare din 20.06.2014, formular predare autorizații, PO-CNMSI – SAET – F2,adresa nr._/07.07.2014, .
La termenul din data de 10.03.2015 instanța a încuviințat, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.07.2014 de către agenții constatator al intimatului I. – I. nr. 3, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 12.000 lei pentru fapta prevăzută și sancționată de art. 30 alin.1 lit. d din HG 1173/2003.
S-a reținut că în data de 16.07.2014, orele 14.00-16.00, a fost efectuat un control la sediul B. T. SRL ocazie cu care s-a întocmit Nota de constatare nr. 452/16.07.2014, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat că petenta nu a returnat autorizațiile în termenul prev. de art. 27 alin. 1. Astfel, s-a reținut că în data de 16.07.2014, ora 16.0 .a fost finalizat controlul tematic desfășurat între 20.06._14 conform adresei I. nr._/10.06.2014 la . cu privire la respectarea prevederilor HG1173/2003 privind atribuirea electronică și distribuirea autorizațiilor de transport internațional de marfă. In urma adresei 945/28.05.2014 emisa de AGENTIA PENTRU AGENDA DIGITALA A ROMANIEI au fost verificate autorizațiile de transport marfă eliberate pentru . - TURCIA TERTA nr._,_ emise în data de 24.01.2014 și autorizația nr._ emisă în data de 28.02.2014 în urma controalelor din data de 20.06.2014 (nota constatare nr 387/20.06.2014 semnată de administratorul societății domnul N. G. cu termen de prezentare în 30 de zile a dovezii predării autorizațiilor care nu exista la sediul societății în momentul controlului conform mențiunilor administratorului) și 16.07.2014 (nota de constatare nr. 452/16.07.2014 în care s-a prezentat prin e-mail dovada de predare autorizații - procedura la sediu) s-a constatat că operatorul de transport . nu a respectat obligația prevăzuta la art. 27 alin. 1 din HG 1173/2003, respectiv autorizațiile de transport nr._,_ eliberate către operatorul de transport în data de 24.01.2014 și_/28.02.2014 au fost predate după expirarea termenului de 45 zile (drept de utilizare) și 5 zile (termen de returnare) deci 50 de zile, conform formularului - predare autorizații procedura la sediu prezentat prin care A. I. M. delegat al . a predat către CNMSI - SAET autorizațiile, faptă prevăzută și sancționată de art. 30 alin.1 lit. d din HG 1173/2003, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.07.2014.
În drept, potrivit 27 din HG 1173/2003 privind atribuirea electronică și distribuirea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă, în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatorii de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, autorizațiile de transport utilizate; nerespectarea obligației prevăzute la alin. (1) atrage modificarea indicelui de comportament al operatorului de transport rutier internațional de marfă, anularea autorizației și reducerea, în mod proporțional, a numărului de rezervări din SIAE ale respectivului operator; iar potrivit art. 30 alin.1 lit. d din HG 1173/2003 constituie contravenție si se sancționează cu amenda de la 12.000 lei la 40.000 lei următoarele fapte: d) nereturnarea autorizațiilor in termenul prevăzut la art. 27 alin. (1).
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 25.07.2014, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravențiile – art. 30 alin. 1 lit. d din HG nr. 1173/2003, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează faptele drept contravenții, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Instanța reține că contestatorul nu a invocat motive de nulitate absolută sau relativă a procesului verbal, motivele invocate prin plângere vizând netemeinicia sancțiunii aplicate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.07.2014, reprezintă un mijloc de probă ce conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult de atât, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
Cele reținute prin procesul verbal sunt susținute și de documentația ce a stat la baza întocmirii sale: nota de constatare nr. 387/20.06.2014, nota de constatare 405/NT/16.07.2014, formular predare autorizații PO-CNMSI-SAET-F2, adresa nr._ din 07.07.2014 cu anexa la aceasta. De altfel, instanța reține că prin plângerea formulată petentul nu a dus critici sub aspectul temeiniciei procesului verbal în ceea ce privește fapta contravențională reținută în sarcina acesteia.
Instanța nu poate reține motivele petentei în sensul că un transport în Turcia făcut în baza autorizației poate îndeplini condiția ca în termen de 45 zile să fie efectuată cursa - adică să plece transportul din țară, însă nu poate îndeplini condiția ca în 50 zile să se întoarcă și să se facă predarea autorizațiilor și faptul că legea utilizează expresia „în termen de 5 zile de la utilizare”, expresie ce a fost aplicată în mod strict și fără a se lua în calcul situația de fapt reală, deoarece potrivit art. 27 alin (1), operatori de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, autorizațiile de transport utilizate, obligații care revin persoanei juridice angajatoare, respectiv în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației.
Prin urmare, întrucât petenta nu a probat o altă situație de fapt decât cea reținută de către agentul constatator și nu există alte elemente care să formeze convingerea instanței că procesul verbal atacat ar fi netemeinic sau nelegal, urmează să mențină procesul-verbal ca legal și temeinic.
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere prevederile art. 30 alin.1 lit. d din HG 1173/2003 constituie contravenție si se sancționează cu amenda de la 12.000 lei la 14.000 lei următoarele fapte: d) nereturnarea autorizațiilor in termenul prevăzut la art. 27 alin. (1).
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
În speță, instanța reține că pentru fapta contravențională prevăzută de art. 30 alin. 1 lit. d din H.G. nr. 1173/2003 este stabilită sancțiunea amenzii între 12.000 și 40.000 lei. Așadar, observând sancțiunile stabilite (amendă fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 12.000 RON, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 30 alin.1 lit. d din H.G. nr. 1173/2003 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind obligația operatorilor de transport rutier internațional de marfă să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, autorizațiile de transport utilizate.
Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunilor aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de faptele reținute și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptelor, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, reținând că petenta a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
De altfel, instanța reține că petenta nu a făcut nicio dovadă privind imposibilitatea returnării autorizațiilor emise către aceasta, în termenul legal de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, simplele susțineri ale acesteia în sensul că un transport în Turcia făcut în baza autorizației poate îndeplini condiția ca în termen de 45 zile să fie efectuată cursa- adică să plece transportul din țară, însă nu poate îndeplini condiția ca în 50 zile să se întoarcă și să se facă predarea autorizațiilor, nefiind suficiente pentru a se dispune înlocuirea amenzii cu avertisment.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petenta ., cu sediul în sat H., ., jud. N. și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat R. M. cu sediul în Iași, .. 33, jud. Iași in contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. nr. 3 cu sediul în Suceava, ., nr. 16, Jud. Suceava, I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL I.C.J. N. cu sediul în Piatra N., .. Dascalescu nr. 209. jud. N., având ca obiect plângerea contravențională privind procesul-verbal . nr._/25.07.2014.
Menține valabil procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.07.2014.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecatoria R..
Pronunțată în ședință publică la 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. C.-MANOLEFILOFTEIA N.
Red./MCM/10.04.2015
Tehnored./NF/11.05.2015
6 ex.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria ROMAN | Contestaţie la executare. Sentința nr. 739/2015. Judecătoria... → |
|---|
