Plângere contravenţională. Sentința nr. 981/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 981/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 981
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR.981
Ședința publică din data de 16.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C.-M.
GREFIER: N. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională la Lg.53/_ ,formulată de petenta .,în contradictoriu cu intimata I.T.M. N. .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta, prin avocat O. B., lipsind intimata, prezentându-se și martorul.
Procedura de citare: este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată:
Obiectul cauzei: plângere contravențională la Lg. 53/2003.
Stadiul procesual:- fond, cauza se află la al treilea termen de judecată.
Alte aspecte procedurale –
Instanța procedează la verificarea identității martorului,B. M. T., după care, la audierea acestuia, depoziție care a fost luată sub prestare de jurământ, consemnată separat în proces verbal și atașată la dosar.
Întrebat fiind apărătorul petentei, av. O. B., acesta arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul la fond.
Apărătorul petentei, av. B. O., solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, învederând că cele reținute în procesul verbal nu se confirmă și că amenda aplicată petentei este mult prea mare față de contravenția reținută în sarcina sa.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 04.11.2014, petentul . SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul ITM N., constatarea nelegalității și netemeiniciei și anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 27.10.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 23.10.2014, ora 12,00, în punctul acestora de lucru situat în R., ., parter, jud. N., s-a efectuat un control, iar în urma acestuia s-a încheiat procesul-verbal, a cărui anulare o cere. A arătat că inspectorii ITM N. au ajuns la concluzia că o persoană ar fi lucrat la restaurantul petentei fără a avea forme legale.
Petenta a menționat faptul că, numita F. E. A., nu lucra efectiv pentru petentă, ci ținea locul timp de 15-30 min. la o angajată de a petentei, care era plecată la spital, în tot acest timp, numita F. E. A., neservind clienți, neîncasând bani, ci doar a anunțat clienții de faptul, că ospătarul-barman lipsește câteva minute.
A mai învederat instanței că, în acele câteva minute, la restaurant au sosit inspectorii ITM și au găsit-o acolo pe F. E. A., încheind astfel procesul-verbal de control, prin care petenta a fost amendată contravențional cu suma de 10.000 de lei. A arătat că, consideră că în raport de ceea ce a fost în realitate la fața locului, această amendă este aplicată în mod nejustificat, F. E. A. neprestând vreo activitate pentru petentă, nefiind plătita pentru vreo activitate, nu a stat la restaurant decât vreo 20 de minute până a venit ospătarul, care era adevăratul angajator al petentei.
În drept, petentul și-a motivat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile OG 2/200.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, în copie procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.10.2014.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată și depusă prin serviciul registratură la data de 29.12.2014, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că petenta a fost sancționată contravențional cu amendă pentru încălcarea dispozițiilor art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată - Codul Muncii, așa cum reiese din procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.10.2014.
A mai arătat că, în fapt, urmare Campaniei Naționale “o zi pe săptămână” privind identificarea și combaterea cazurilor de muncă nedeclarată și verificarea respectării dispozițiilor legale în vigoare referitoare la sănătatea și securitatea în muncă potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, ale HG nr. 500/2011, actualizată, ale Legii nr. 319/2006, actualizată, s-a efectuat un control, la locul de muncă organizat de contravenientă, unde s-au constatat următoarele: F. E. A. presta activitate, în funcția de ospătar, 4 ore/zi, împreună cu D. P. și R. R. N., fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă, anterior derulării raporturilor de muncă, contrar disp. art. 260 alin.1 lit. e coroborat cu art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003.
A menționat că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost legal întocmit, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
A precizat, că susținerea contravenientei potrivit căreia procesul verbal de sancționare este netemeinic, nu poate fi primită pentru următoarele considerente: la data de 23.10.2014, s-a constatat ca F. E. A. presta activitate în funcția de ospătar, câte 4 ore/zi, împreuna cu D. P. și R. R. N., fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă încheiat, anterior derulării raporturilor de muncă, contrar disp. art.16 alin. 1 coroborat cu art. 260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, republicată; Constatarea inspectorilor de muncă este dovedită și de nota de relații a administratorului unității; fișa de identificare a fost completată de către o persoană cu capacitate de exercițiu deplină și este susținută fără echivoc prin semnătura, atestă situația reală la data controlului, cele menționate în aceasta fiind adevărate, nefiind silită sau intimidată în cele declarate.
A mai arătat că, persoana presta activitate fără ordin de repartiție de la AJOFM R., fără contract individual de muncă, încheiat anterior derulării raporturilor de muncă, nu figura în pontaje, nu figura pe statele de plată, nebeneficiind de nici o asigurare în cazul producerii unui accident de muncă cu invaliditate sau îmbolnăviri.
A arătat că, contravenienta încearcă în mod jenant și pueril, să inducă instanței o situație cu totul diferită de cele constate de către inspectorii de muncă, făcând afirmația că această persoană nu lucra efectiv pentru angajator ci ținea locul unei alte angajate care chipurile era plecată la spital.
Intimata a mai învederat instanței că, persoana mai sus menționată a mai fost salariata unității în anul 2013 și luna iulie 2014, așa cum reiese din extrasul din registrul general de evidență a salariaților, și deci cunoștea modul de desfășurare a activității ca și salariații unității.
A mai precizat că, contractul individual de muncă, fund încheiat între societatea și salariat, data înscrisurilor nu poate face credința prin ea însăși față de terți, cărora le este opozabilă numai data certă, persoana mai sus menționată în perioada 23.10._14, prestând activitate fără a avea încheiat contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă, așa cum prevede dispozițiile imperative ale codului muncii.
Intimata a precizat că legiuitorul a menționat fără echivoc în Codul muncii: Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în forma scrisă revine angajatorului, forma scrisa fiind obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului, iar anterior începerii activității, angajatorul are obligația să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
A mai arătat că, faptul că, s-ar fi încheiat contract individual de muncă ulterior controlului (după aproximativ 1 lună de zile), nu are relevanță juridică, gradul de pericol social al faptei săvârșite nu poate fi anihilat de întocmirea ulterioară în forma scrisă a contractului de muncă.
In concluzie, intimata a arătat că, F. E. A. – pentru perioada 23.10._14, presta activitate fără certificat medical, fără ordin de repartiție de la AJOFM R., fără fișă de securitate și sănătate în muncă, fără contract individuale de muncă, încheiate anterior derulării raporturilor de muncă, nu figura în pontaje, nebeneficiind de nici o asigurare în cazul producerii unui accident de muncă cu invaliditate sau mortal, petenta sustrăgându-se de la plata obligațiilor datorate către bugetul asigurărilor sociale de stat, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 241/2005.
În drept, intimata și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 115, și următoarele din C.Pr.Civ., pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 și ale O.G. nr.2/2001.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: proces verbal de contravenție . nr._/27.10.2014, proces verbal de control nr._/27.10.2014 cu anexele de constatare, fișa de identificare completată de către F. E. A., notă de relații, fișa activitate angajator . SRL.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 17.03.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, iar pentru petent și proba și proba testimonială cu un martor, fiind audiat în cauză martorul B. M.-T., declarația acestuia fiind consemnată la f. 45 dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 27.10.2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amenda in cuantum de 10.000 lei conform art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin 1 din același act normativ.
In sarcina petentei s-a reținut că în urma verificărilor efectuate la locul de muncă al . SRL din R., ., ., în data de 23.10.2014, orele 12.00, la locul de muncă organizat de angajator BISTRO TIC TAC din R., ., parter, jud. N. și în data de 27.10.2014, ora 14.00 la sediul ITM N., s-a constatat că angajatorul a primit la muncă pe numita F. E. A., care presta activitate la data controlului, respectiv 23.10.2014, ca ospătară făă a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, contrar prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003, astfel cum rezultă din fișa de identificare completată de numita F. E. A., la locul organizat de angajator BISTRO TIC TAC, din datele transmise de angajator, din registrul general de evidență a salariaților și din procesul verbal de control nr._/27.10.2014, împreună cu anexa 1, astfel cum rezultă din procesul verbal NT nr._ din 27.10.2014.
În drept, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 “Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”; iar potrivit art. 260 alin. 1 lit. c din același act normative, “Constituie contravenție și se sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța investita cu soluționarea plângerii analizează legalitatea si temeinicia procesului verbal si hotărăște asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 27.10.2014, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția – art. 260 alin.1 lit. e din Legea 53/2003, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată și prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
De altfel, instanța reține că contestatorul nu a invocat motive de nulitate absolută sau relativă a procesului verbal, motivele invocate prin plângere vizând netemeinicia actului astfel întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 27.10.2014, reprezintă un mijloc de probă ce conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult de atât, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, respectiv că persoana verificată de către inspectorii ITM la punctul de lucru al societății petente avea încheiat contracte individual de muncă cu societatea petentă. De asemenea, actul de sancționare este susținut de documentația ce a stat la baza întocmirii sale, respectiv procesul-verbal de control nr._ din data de 27.10.2014, anexele la acest proces verbal de control, fișele de identificare completate de către numita F. E. A., nota de relații a numitului R. R. N., fișa activitate angajator . SRL.
În aceste condiții, procesul-verbal de contravenție beneficiază în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Apărarea societății petente că numita F. E. A. nu desfășura activitate pentru societatea contravenientă, respectiv era venită doar să țină locul timp de 10-15 minute la o angajată a societății, nu pot fi reținute întrucât aceste afirmații sunt contrazise de probele administrate la dosarul cauzei astfel cum au fost ele menționate mai sus, din fișa de identificare completată de numita F. E. A. rezultând că aceasta presta activitate în funcția de ospătar, începând cu data de 23.10.2014, nu avea un salariu negociat, cu un program de activitate de 2-3 ore/zi, de la 09.00 la 13.00 perioadă în care ținea locul colegii sale D. P. și că lucrează împreună cu D. P. și R. R. N., aspecte ce se coroborează cu fișa activitate angajator . SRL din care rezultă că mai sus numita a mai fost angajată în două rânduri anterior la aceeași societate tot în calitatea de ospătar, fiind din nou angajată începând cu data de 18.11.2014, dar și cu declarația numitului R. R. N., administratorul societății petente care a afirmat că: „F. E. A. în data de 23.10.2014, o înlocuia pe D. P. angajata noastră în funcția de chelner(ospătar), fără a-i întocmi contract de muncă...pentru cele patru persoane (printre care și F. E. A.) au fost introduse și transmise în Revisal în mod eronat,... trebuiau să presteze activitate la un punct de lucru...locația a fost câștigată (la licitație) de o altă societate...urmare a acestui fapt, nu s-au mai efectuat transmiterea în Revisal...:, societatea petentă nefăcând o asemenea dovadă a unor erori în Revisal.
În ceea ce privește declarația martorului B. M. T., aceasta nu poate fi reținută, întrucât pe de o parte aceasta nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, iar pe de altă parte din declarația martorului rezultă că acesta face referire la un eveniment petrecut în luna noiembrie, în condițiile în care fapta contravențională reținută prin procesul verbal privește luna octombrie, și nici rezultă că ar fi vorba de persoana numitei F. A. E. sau despre o altă persoană.
De altfel această declarație, este contrazisă de întreg probatoriul administrat la dosarul cauzei, astfel cum s-a arătat mai sus, în condițiile în care, din fișa de identificare completată de către mai sus numita, reiese în mod clar că aceasta prestat activitate în funcția de ospătar, începând cu data de 23.10.2014, lucrând alături de colega sa D. P., iar eventualele susțineri precum că declarația dată în fața organelor de control a fost scrisă la inițiativa inspectorii ITM, instanța retine că din analiza fișei de identificare, rezultă că inspectorii ITM au solicitat acesteia informații cu privire la aspectele uzuale ale unui raport de muncă, precum timpul de muncă, repartizarea programului de lucru, veniturile obținute, fiind greu de crezut că mai sus numita ar fi putut fi influențată de inspectorii de muncă sau că ar fi putut fi copleșită de complexitatea informațiilor solicitate sau a termenilor utilizați.
Astfel, nefiind dovedite, susținerile petentei nu pot fi primite, și în consecință, instanța reține că temeinicia actului de sancționare nu a fost infirmată în cursul dezbaterilor, acesta beneficiind în continuare de prezumția de autenticitate și veridicitate.
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere prevederile art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, “Constituie contravenție și se sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind raporturile de muncă. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc protejarea angajaților în față abuzurilor angajatorilor.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petentul a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii și a punctelor de penalizare în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petenta . SRL cu sediul în R., ./12, Județul N. în contradictoriu cu intimata I.T.M. N., cu sediul în Piatra N., ., nr. 8, Județul N. având ca obiect plângerea contravențională privind procesul-verbal . nr._/27.10.2014.
Menține valabil procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.10.2014.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria N..
Pronunțată în ședință publică la 16.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. C..MANOLEFILOFTEIA N.
Red./MCM/06.07.2015
Tehnored./NF/29. 07. 2015
4 ex
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 932/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1039/2015. Judecătoria ROMAN → |
|---|
