Plângere contravenţională. Sentința nr. 1090/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1090/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1090
Dosar nr._ pl. contrav. HG 69/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1090
Ședința publică din data de 23.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEMANUEL C.-M.
GREFIERFILOFTEIA N.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională la HG 69/2012 formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN N..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea corespunzătoare care face parte integrantă din prezenta, când pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru data de azi, data de mai sus.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub numărul_ din data de 21.11.2014, petentul . a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ N., constatarea nelegalității și netemeiniciei și anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 11.11.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul verbal sus-menționat a fost sancționat contravențional în baza art. 4, pct. 57 din HG 69/2012, contravenție constând în aceea că a efectuat transport rutier de persoane regulat pe traseul Adjudeni - R. cu autobuzul înmatriculat sub nr._ condus de către P. G. și nu a asigurat la bordul vehiculului legitimația de serviciu a acestuia din care sa rezulte ca este angajat al ..
Pe cale de excepție, petentul a invocat nulitatea absoluta a procesului verbal de contravenție dedus judecații motivat de faptul ca acesta nu a fost semnat atât de reprezentantul societarii sau contravenient și nici de un martor, astfel cum prevede art. 17, art. 19 din OG 2/2001. A arătat că, legiuitorul a avut în vedere evitarea eventualelor abuzuri de către virtualii agenți constatatori ocrotind în acest sens interesele persoanelor supuse controalelor cât și datorită interpretării sintagmei „prezumție de nevinovatei”, prezumție care este stipulata in Constituția României, cât mai cu seama in prevederile art. 6 din CEDO.
Pe fondul cauzei, petenta a arătat că, sunt nereale susținerile agentului constatator și, deși s-a încercat a-i fi adus la cunoștința agentului constatator împrejurarea că șoferul angajat al ., efectuează transport pe un autovehicul ce figurează înscris la ., din considerentul ca între cele două societăți exista un contract de comodat încheiat pentru autoturismul cu care, de altfel, se circula, respectiv_, totuși agentul constatator nu a dat curs expunerii situației faptice reale trecând astfel la sancționarea petentului.
A mai arătat că, între cele doua societăți - . și . există relații de colaborare mai vechi, nefiind singura data când între acestea se mai încheiase și contracte de comodat asupra unor autovehicule, obiectul contractului fiind reprezentat tocmai de folosința acestora, pe perioade determinate sau nedeterminate, obiectul contractului vizând doar folosința autovehiculului urmând ca acesta să fie exploatat de către angajații societății comodatarului, acesta fiind motivul pentru care la efectuarea controlului de către agenții constatatori, conducătorul auto al autobuzului înmatriculat sub nr._ proprietatea . nu avea cum sa aibă legitimație de serviciu valabila din care sa reiasă că este angajat al acestei societăți, el fiind angajatul ., efectuarea transportului fiind făcuta în mod exclusiv ca urmare a existentei contractului de comodat încheiat între cele doua firme.
In subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea cu avertisment.
În drept, petentul și-a motivat cererea de chemare în judecată pe prevederile, OG nr. 2/2001.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 11.11.2014, legitimație de serviciu conducător auto nr. 2/15.12.2012, contract individual de muncă nr. 28/15.10.2012, contract de comodat din 01.11.2014.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată și depusă prin serviciul registratură la data de 12.02.2015, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că, în data de 11.11.2014, orele 07.12, agentul constatator, aflându-se pe DJ 201C, in localitatea Tămășeni, a procedat la oprirea in trafic a autobuzului cu nr. de înmatriculare_, condus de P. G., CNP-_, iar cu ocazia controlului efectuat, s-a constatat ca societatea petentă a dispus efectuarea unui transport regulat de persoane, fără ca persoana ce conducea autovehiculul să dețină legitimate de serviciu valabilă din care sa reiasă că este angajat al societății care efectua transportul in cauza, abaterea fiind înregistrată video, faptă prev. de art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012 și sancționată de art. 7 alin.1 din HG nr. 69/2012. Împotriva petentului s-a luat măsura principală de sancționare cu amendă în cuantum de 4000 de lei, cu posibilitatea achitării jumătății minimului prevăzut. în termen de 48 de ore în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.
Intimata a mai arătat că, procesul verbal de constatare contravențională a fost întocmit in lipsa contravenientului, acesta fiind expediat prin corespondent in termenul legal. Intimata a mai arătat ca încadrarea faptei a fost realizată corespunzător, sancțiunea aplicată fiind în limitele actului normativ, procesul verbal fiind legal întocmit.
În drept, intimata și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 15 din OG 2/2001, art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: raport agent constatator din data de 08.02.2015, planșe foto f. 33, 34 ds. proces verbal de contravenție . nr._/11.11.2014.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 17.03.2015, instanța a încuviințat pentru petent, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, și proba testimonială cu un martor, fiind audiat în cauză martorul P. G., declarația acestuia fiind consemnată la f. 49 dosar, iar din oficiu, în temeiul art. 254 alin. 4 proba cu înscrisuri și planșe foto depuse de intimată la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 11.11.2014 de către agentul constatator al intimatului I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE N., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 4000 de lei pentru fapta prevăzută de art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012 și sancționată de art. 7 alin.1 din HG nr. 69/2012.
S-a reținut că în data de 11.11.2014, ora 07.12, petenta ., în localitatea Tămășeni, pe DJ 201C, în calitate de operator de transport rutier, a dispus efectuarea unui transport rutier de persoane de tip cursă regulată pe ruta Tămășeni-R. cu autobuzul cu nr. de înmatriculare_, condus de P. G., CNP-_, iar cu ocazia controlului efectuat, s-a constatat că, nu a asigurat la bordul autovehiculului legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto din care să reiasă că este angajat la .. de art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012 și sancționată de art. 7 alin.1 din HG nr. 69/2012, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 11.11.2014.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 11.11.2014 nu a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că „contravenientul nu este de față la întocmirea procesului verbal”.
În drept, potrivit art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012, Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: 57.2. legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport; iar potrivit art.7 alin.1 din HG nr. 69/2012, contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 1 – 12, 14, 19 – 22, 25 – 61 și 77 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 11.11.2014, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția – art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012 și sancționată de art. 7 alin. 1 din HG 69/2012, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de contestatar, instanța urmează să le respingă având în vedere că, acestea pot atrage cel mult nulitatea relativă a procesului verbal, nefiind dintre acele nulități absolute declarate expres de art.17 din OG nr.2/2001, ori în acord cu Decizia XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii, motivele de nelegalitate ce pot atrage nulitatea relativă, sunt condiționate de producerea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului potrivit art.175 din Cod procedură civilă, vătămare pe care petenta avea obligația să o probeze. Ori, motivele de nelegalitate invocate de contestator au un caracter pur formal în opinia instanței, petenta neindicând în cuprinsul motivelor plângerii care ar fi fost vătămarea ce i-a fost adusă prin lipsa martorului asistent, vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Instanța constată că contestatoarea nu a mai invocat și alte motive de nulitate absolută sau relativă a procesului verbal, celelalte motive ale plângerii vizând netemeinicia actului astfel întocmit
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 11.11.2014 reprezintă un mijloc de probă ce conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult de atât, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
Cele reținute prin procesul verbal sunt susținute și de documentația ce a stat la baza întocmirii sale: planșe foto depuse la f. 33,34 ds, certificatul de înmatriculare al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ f. 47, din care rezultă că la momentul controlului aparținea societății petente, în condițiile în care cele consemnate de către agentul constatator în procesul verbal contestat nu au fost pe deplin negate de către petent, susținerile acestuia vizând faptul că autoturismul condus de către conducătorul auto Petrișot G. era folosit în baza unui mandat de către o altă societate, respectiv societatea la care era angajat și șoferul mai sus menționat.
In ceea ce privește susținerile petentului, respectiv că șoferul era angajat al ., și efectua transport pe un autovehicul ce figurează înscris la ., din considerentul că între cele două societăți exista un contract de comodat încheiat pentru autoturismul cu care, de altfel, se circula, respectiv_, nu pot fi reținute de instanță, întrucât din analiza înscrisului intitulat contract de comodat aflat la f. 12 ds, instanța constată că acesta nu poartă dată certă în condițiile art. 278 C.pr.civ., neavând valoare de înscris justificativ pentru transferul dreptului de folosință asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ în raport cu terții, cu atât mai mult cu cât petenta nu a făcut dovada existenței unui asemenea document la bordul autovehiculului la momentul controlului, declarațiile martorului P. G., în sensul că avea asupra sa un asemenea document dar nu au fost avute în vedere de către agenții constatatori ai intimatei, urmând a fi înlăturate ca nesincere, întrucât pe de o parte acestea nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, iar pe de altă parte instanța apreciază declarațiile martorului ca fiind subiective având în vedere că deși nu se află în raporturi directe de colaborarea cu societatea petentă, este angajatul unei societăți care este administrat de către aceeași persoană, respectiv L. I., astfel cum rezultă din chiar declarația acestuia.
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere prevederile art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, “Constituie contravenție și se sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în temeiul art.34 și 38 din O.G. nr.2/2001, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra comportamentului pe care trebuie să îl aibă în calitate de operator de transport.
Aprecierea instanței are ca bază, pe de o parte, dispozițiile art.5, alin.5 din O.G. nr.2/2001 potrivit căruia sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și art.21, alin.3 conform căruia, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”, precum și art.7, alin.3, prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că rolul sancțiunilor contravenționale este în primul rând preventiv, și doar în subsidiar represiv, iar limitele fixate de legiuitor pentru contravenția reținută (de la 4..000 lei - 8.000 lei) sunt ridicate.
Chiar dacă astfel legiuitorul a înțeles să confere acestor fapte un grad de pericol social abstract ridicat, limitele stabilite nu permit o individualizare corespunzătoare în diversitatea cazurilor ce pot apărea în viața socială, care să respecte principiul fundamental de drept al proporționalității.
De altfel instanța reține că în urma controlului efectuat de către agenții intimatului nu s-au constat și alte nereguli din partea operatorului de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, plângerea formulată de către petenta . cu sediul în Comuna Tămășeni, . în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N., cu sediul în Piatra N., ., Județul N., având ca obiect plângere contravențională privind procesul – verbal . nr._/11.11.2014.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei stabilită prin procesul – verbal . nr._/11.11.2014 cu sancțiunea avertismentului.
Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale stabilite prin procesul verbal de constatare a contravenției mai sus menționat.
Menține restul dispozițiilor procesului verbal menționat mai sus.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. C.-MANOLEFILOFTEIA N.
Red./MCM/15.07.2015
Tehnored./NF/30. 07. 2015
4 ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1043/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 902/2015. Judecătoria... → |
|---|
