Pretenţii. Sentința nr. 2666/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2666/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 2666
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2666
Ședința publică din data de 15.10. 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEManuel C.-M.
GREFIERNecșoiu F.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanții I. M. C. și . - B. în contradictoriu cu pârâta .>
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta, prin cons.jur. P. V. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că:
Obiectul cauzei este: pretenții.
Stadiul procesual – fond, al doilea termen de judecată.
Alte aspecte procedurale - --
Instanța acordă cuvântul pe competență.
Cons.jur. P. V. D., pentru pârâtă, apreciază că Judecătoria R. este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, din oficiu, invocă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei R., excepție pe care o pune în discuție.
Reprezentantul pârâtei, cons.jur. P. V. D., lasă la aprecierea instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța reține cauza spre soluționare asupra excepției de necompetență.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Dohoroi la data de 14.11.2014, sub numărul de dosar_, reclamanții I. M. C. și . au chemat în judecată pe pârâtul . ca instanța să oblige pe acesta la plata către reclamanți a sumei de 190.000 lei reprezentând daune interese, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că, în calitate de proprietară a suprafeței de 151.700 m.p., teren arabil situat în Vârfu Câmpului, jud. B., în. p.c. 562/9 (10.130 m.p.), respectiv în p.c. 563 (43.400 m.p.), conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 481/2006 încheiat la BNPA ”C. A.-S. A.”, societatea . a arendat terenul ce face obiectul litigiului către I. M. C.. După identificarea terenului și preluarea lui în arendă, acesta a înscris potrivit dispozițiilor legale documentele la APIA.
A mai arătat, că în anul 2012, când arendașul s-a dus să execute lucrările agricole propuse, terenul fusese deja arat și cultivat cu porumb, iar pentru că nu a reușit să identifice persoana fizică sau juridică ce deține terenul, s-a adresat în acest sens organele de drept, în speță APIA, pentru a afla posesorul.
A mai menționat că, în primăvara anului 2013, a aflat din nou ca terenul era cultivat, iar cu ocazia deplasării la fața locului, a aflat ca uzurpatorul dreptului de folosința era persoana juridica . astfel sesizat arendatorul, adică ., pentru imposibilitatea exploatării terenului. Societatea-proprietara a terenului in litigiu, acuzata de neonorarea obligațiilor asumate in baza contractului de arenda, a demarat procedurile prealabile in vederea intentării unei acțiuni in daune, primind promisiunea scrisa din partea paratei ca va înceta orice tulburare asupra suprafeței și, în consecința, a amânat inițierea litigiului, mizând pe buna-credința a ..
A mai precizat că, în toamna anului 2013, dupa ce parata și-a cules întreaga recolta de sfecla de zahar, I. M.-arendaș in continuare, a arat in vederea cultivării de soia, în primăvara anului 2014, cu stupoare constatându-se ca parata și-a încălcat promisiunea, cultivând terenul cu porumb, fara niciun fel de rezerve și fara vreo înștiințare prealabila. In urma acestei atitudini de rea-credința, ce reiese in mod neîndoielnic din faptul ca terenul era intabulat pe numele ., a mai notificat o data parata la data de 29.05.2014, dar fara a mai primi vreun răspuns de aceasta data.
În concluzie, reclamanții au arătat că, pentru încălcarea evidenta a dreptului de folosința asupra terenului arabil de 151.000 mp de catre . condițiile in care contractul invocat nu este înregistrat nici la Primăria Varfu Câmpului, și nici la APIA, solicita obligarea pârâtei la plata de daune in cuantum de 190.000 lei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357 si urm. din C. civil.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată și depusă prin serviciul registratură la data de 23.01.2015, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Dohoroi, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale, sediul social al societății M. SA (parata in cauza de fata) este in mun. R., . nr. 268. jud. N., iar cererile de chemare in judecata, conf. art. 107 C.p.c., se introduc la instanța in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul paratul, instanța competenta fiind Judecatoria R.. In cauza de fata nu pot fi aplicabile prevederile art. 113, alin. 1, pct. 9 C.Proc. civila, întrucât in cauza nu s-a savarsit nici o fapta ilicita de către societatea M..
A mai arătat că, nu există nici un debit către reclamanți, nu exista nici un contract care sa stipuleze instanța competenta si nu exista nici o fapta ilicita extracontractuala, conf. art. 1523 alin.2 lit. e NCC, deci nu s-a născut nici o obligație, motiv pentru care solicita declinarea de competenta spre instanța competenta, respectiv Judecatoria R..
Sub aspectul excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că, netimbrarea acțiunii in totalitate este motiv de respingere a acțiunii, respective a anularii cererii.
Pe fondul cauzei a arătat că, în anul 2013 a exploatat suprafața de aproximativ 15 ha teren arabil, terenuri situate in . B., in zona ”Peste Siret”, conform contractelor de arenda încheiate cu mai mulți arendatori: C. A., M. G., Adomnicai E., D. V., A. Claudel, Potinga P., Netbai V., C. D., C. G., Cintiuc D.. Contractele semnate de către părți au fost înregistrate legal la Primărie, iar cei care au arendat terenul au avut anexat si sentința civila nr. 274/07.03.2008 prin care s-a respins cererea de revendicare a domnului A. A., cel care a vândut aceasta suprafața la ..
A mai arătat că, în anul 2013 a cultivat pe aceasta suprafața de teren sfecla de zahar.
Având in vedere faptul ca S.C. M. S.A. R. nu a putut incasa subvenția pe suprafata de la APIA, deoarece pe baza contractului de arenda încheiat de llincariu M.-C. cu ., si datorita faptului ca nici la acea data nu se radiase contractul de vânzare cumpărare dintre A. A. si ., subvenția a fost încasată fara a executa lucrări de domnul llincariu M. C..
A mai menționat că, în anul 2013, societatea . a lucrat terenul si a plătit arenda conform contractelor încheiate cu arendașii. Primind notificarea de conciliere din 13.09.2013. a hotărât sa renunțe la contractele de arenda încheiate si nu a mai lucrat terenul respectiv, pana la clarificarea in mod real a proprietarilor pe acest teren.
A mai învederat instanței că, în anul 2014 nu a mai cultivat nimic pe aceasta suprafața, numitul llincariu M. mulțumindu-se sa-si încaseze subvenția, fara a executa si urmări in clar ceea ce s-a întâmplat cu acest teren. De altfel si pretențiile la plata de daune sunt exagerate, in condițiile in care acesta, respectiv reclamantul, a încasat in fiecare an subvenția de circa 150 Euro/ha si avea drept obligație de a plăti contravaloarea impozitului pe teren de 50 lei/ha, rezultând pentru acesta un profit de peste 600 lei/ha, fara a executa vreo lucrare. In condițiile in care contravaloarea arendei de 500 kg grâu/ha este de 300 lei, se vede clar ca ., a arendat aceasta suprafața fara nici o pretenție financiara, știind probabil ca vânzarea este nelegala si pentru a evita eventualele imputatii asupra subvenției care se încasează de la APIA, a interpus o persoana fizica, respectiv pe I. M. C..A mai arătat că, prin Sentința civila nr. 274/07.03.2008, pronunțată în dosar nr. dosar nr._ a Judecătoriei D., definitiva si irevocabila, instanța le-a dat dreptate proprietarilor de drept, care dețineau dintotdeauna in fapt, terenul in discuție, respectiv, cei care au încheiat contractele de arenda cu societatea M. SA R..
A arătat că, conform Hotărârii Judecătorești nr.274/07.03.2008, a crezut că proprietarii de drept pe aceasta suprafață sunt cei menționați in hotărâre, cei care i-au arendat terenul, dar aceștia nu au finalizat revendicarea si anularea titlului de proprietate, si ulterior a contractului de vânzare-cumpărare dintre A. A. si . precum si intabularea suprafeței pe numele adevăraților proprietari.
Pârâta a mai arătat că, a lucrat legal terenurile, având contracte de arenda legal înregistrate la Primăria Vârfu. Câmpului.
În drept, pârâta și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 205 Cod procedura civilei, art. 1357 C., 1358 C..
În dovedirea întâmpinării, pârâta a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 717/02.04.2015, pronunțată de Judecătoria Dohoroi în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței sale teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei R., dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07.05.2015, sub numărul_ .
La termenul din data de 15.10.2015, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei R. și a rămas în pronunțare pe această excepție.
Având în vedere prevederile art. 248 alin. 1 C.p.civ. în conformitate cu care „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, instanța urmează să analizeze cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei R., pe care o va admite, din următoarele considerente:
Instanța retine că obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâtului la plata sumei de 190.000 lei reprezentând daune interese, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată în drept pe prevederile art. 1357 și urm. din C. Civil, privind instituția răspunderii delictuale, fiind o acțiune personală.
Potrivit art. 113 alin. 1pct. 9 C.pr.civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
Instanța reține că prin cererea de chemare în judecată, dar și prin răspunsul la întâmpinare depus prin registratura instanței de judecată la data de 06.02.2015, reclamanții au precizat în mod clar că temeiul de drept în baza căruia au înțeles să-și întemeieze prezenta cerere sunt cele ce reglementează instituția răspunderii civile delictuale.
Prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința părților, obiectului și cauzei, precum și a etapelor pe care l-ar putea parcurge.
Nu constituie o derogare de la această componentă a principiului disponibilității dreptul instanței de a da calificarea corectă unei cereri de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac, a cărei denumire a fost stabilită greșit de către părți, în temeiul art. 152 Cod procedură civilă, întrucât instanța nu procedează la schimbarea obiectul sau a cauzei juridice a acțiunii, ci îi fixează numai denumirea procedurală legală. în acest context, art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă dispune faptul că judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, fiind obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă, această dispoziție extinzând dreptul de calificare al instanței și la alte acte procedurale, în afara cererii de chemare în judecată și a căii de atac, cum ar fi, spre exemplu, o cerere de intervenție voluntară accesorie intitulată greșit cerere de intervenție voluntară principală sau la o excepție procesuală denumită greșit.
Dreptul instanței de a califica o cerere nu este echivalent cu dreptul său de a pune în discuție posibilitatea modificării acesteia. A califica înseamnă a da denumirea legală din punct de vedere procedural unei cereri fundamentate corect în raport de situația de fapt, chiar dacă textele legale sunt eronat indicate, instanța având acest drept independent de poziția procesuală a părților. A pune în discuție modificarea acțiunii înseamnă a refundamenta o cerere întemeiată greșit, aspect ce nu poate fi realizat decât cu concursul părții.
Instanța are dreptul să pună în discuția părților fundamentul juridic corect al cererii, însă, în măsura în care partea insistă în soluționarea cererii astfel cum a fost inițial formulată, instanța nu poate proceda la modificarea cererii, întrucât aceasta ar avea drept consecință încălcarea principiului disponibilității părților în procesul civil.
Instanța reține că, potrivit art. 107 Cod procedură civilă raportat la art. 113 alin.1 pct. 9 Cod procedură civilă, în cazul acțiunilor având ca obiect atragerea răspunderii civile delictuale, legiuitorul a prevăzut în favoarea reclamantului, a posibilității alegerii alternative de competențe, fiind legal competentă atât instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, cât și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. Posibilitatea alegerii instanței competente revine reclamantului, acesta fiind cel care investește instanța cu cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, față de cele de mai sus arătate, având în vedere că în speță este vorba de o competență alternativă, alegerea instanței dintre cele competente aparținând reclamantului, precum și calificarea cererii de chemare în judecată, formulată de către reclamanți, în lipsa punerii în discuție și a modificării cererii de chemare în judecată din partea acestora, Judecătoria Dohoroi este competentă potrivit dispozițiilor art. 113 alin. 1 pct. 9 C.pr.civ., să judece prezenta cerere de chemare în judecată, aceasta fiind investită cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, locul săvârșirii faptei ilicite, astfel cum a fost indicat de către reclamanți, situându-se în circumscripția Judecătoriei Dohoroi.
Față de considerentele anterior prezentate, având în vedere că acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale de drept comun și alternativă, alegea instanței de judecată fiind un avantaj acordat în favoarea reclamantului, și că prin investirea Judecătoriei Dohoroi de către reclamant, aceasta a rămas singura instanță investită legal și competentă teritorial în soluționarea prezentei acțiuni, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei R., și va declina competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Dohoroi.
Având în vedere dispozițiile art.133 pct.2 NCPC, instanța reține că atât Judecătoria Dohoroi, cât și Judecătoria R., s-au declarat necompetente de a judeca această pricină, motiv pentru care va constata ivit conflictul negativ de competență și, pe cale de consecință, va dispune ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Date fiind dispozițiile art.134 NCPC, instanța va suspenda judecata acțiunii până la soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei R., invocată din oficiu.
Declina competenta de soluționare a acțiunii privind pe reclamanții I. M. C. cu domiciliul în ., jud. B. și domiciliul ales la procurator A. S. din ., jud. B. și . cu sediul ales la C.. Av. S. I. în B., ., jud. B. și pe pârâta . sediul în R., ., jud. N., în favoarea Judecătoriei D..
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria R. și Judecătoria D. și, pe cale de consecință, dispune ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
Suspendă judecata acțiunii până la soluționarea conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică la 15.10.2015.
Președinte, Grefier,
M. C.-ManoleFilofteia N.
Red./MCM/09.11.2015
Tehnored./NF/17.11.2015
2 ex.
JUDECĂTORIA R.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Din data de 17.11.2015
CATRE,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. 2666 din data de 15. 10. 2015 a Judecătoriei R., s-a dispus declinarea cauzei privind pe reclamanții I. M. C. și . și pe pârâtul . ca obiect pretenții, în favoarea Judecătoriei Dohoroi și înaintarea prezentului dosar către dvs. în vederea soluționării conflictului negativ de competență, sens în care vă înaintăm alăturat dosarul nostru cusut și numerotat, conținând 21 file, la care este atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Dohoroi, ce conține 114 file, precum și dosarul nr._ /a1 ce conține un număr de 23 file.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C.-ManoleFilofteia N.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3224/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2946/2015.... → |
|---|
