Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 15148/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr._/2015
Ședința publică de la 04 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant N. C. și pe pârât S.C. P. B. S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin avocat, lipsa fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul reclamantului arată că numele corect al reclamantului este N. si nu N. asa cum gresit s-a mentionat în sistemul Ecris.
Instanta dispune rectificarea citativului în sensul de a retine numele corect al reclamantului conform sustinerilor apărătorului reclamantului.
Instanta invoca din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Apărătorul reclamantului lasă la aprecierea insantei asupra solutionarii exceptiei.
Instanta ramane in pronuntarea asupra exceptiei necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 21.04.2015 sub nr._, reclamantul N. CATĂLIN a chemat în judecată pe pârâta P. B. ROMANIA S.A., solicitând constatarea caracterului abuziv al mai multor clauze inserate în Contractul de credit nr. 420702D_ din data de 24.06.2008 încheiat între părți, respectiv: clauzele prevăzute la art. 3.2, art. 3.3, art. 3.4., art. 4, art. 5, art. 6, art. 8.2, art. 8.6, art. 10.5, art. 12.1 alin. ultim, art. 12.2, art. 13.07, art. 13.15. Prin aceeași cerere, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor indicate anterior din contract, să se constate abuzivă obligarea sa la plata contravalorii ratelor și comisioanelor lunare la o valoare mai mare decât rata de schimb a valutei în care creditul a fost acordat la momentul acordării acestuia, obligarea pârâtei să modifice contractul de creditare astfel încât contravaloarea ratelor lunare să fie raportată la rata de schimb, eliminarea tuturor clauzelor abuzive, obligarea pârâtei la emiterea unor noi grafice de rambursare ca urmare a denominării valutare, obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani încasate în baza clauzelor menționate, precum și a dobânzii legale calculate pentru aceste sume, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat, în esență, că în contractul de credit încheiat cu pârâta au fost inserate mai multe clauze abuzive, care stabilesc dreptul băncii de a denunța unilateral contractul, de a debita conturile reclamantului, de a declara scadența anticipată și de a stabili care sunt situațiile în care capacitatea debitorului de a își îndeplini obligațiile asumate este afectată.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010, art. 194, art. 453 C.proc.civ.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 26.05.2015, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept, a indicat dispozițiile art. 201 C.proc.civ. și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul din data de 04.09.2015, primul termen cu părțile legal citate, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.
Având în vedere că excepția necompetenței materiale invocată de către instanță, conform art. 130 alin. (2) rap. la art. 129 alin. (2) pct. 2 C.proc.civ., constituie o excepție de procedură, absolută și dilatorie, de natură a face de prisos cercetarea fondului de către instanța ce ar urma să se dezînvestească, instanța, în temeiul art. 248 alin. (1) C.proc.civ., o va cerceta cu prioritate.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocat de reclamant, instanța reține că acesta a formulat o acțiune cu mai multe capete de cerere principale constând în constatarea nulității mai multor clauze din contractul de credit, acestea având ca obiect de reglementare dreptul băncii de a modifica sau rezilia în mod unilateral contractul.
Or, instanța constată că aceste capete de cerere nu au caracter patrimonial, ci nepatrimonial întrucât se solicită tranșarea caracterului abuziv al unei clauze care permite băncii, în funcție de propria sa politică de a stabili în mod arbitrar și unilateral cauze de reziliere sau de modificare a obiectului contractului, precum și de a declara scadent anticipat creditul contractat.
De asemenea, instanța constată incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ. potrivit căruia ,,În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt’’.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, așa cum s-a reținut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 C.proc.civ., întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
În consecință, în temeiul art. 132 alin. (3) C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiune în constatare privind pe reclamant N. C. cu domiciliul ales in sector 4, București, ., . contradictoriu cu pârât S.C. P. B. S.A cu sediul în sector 1, București, .. 29 - 31, în favoarea Tribunalului București.
F. cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.09.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. AndrescuMarius T.
Red.TehRedA.A.
14.09.2015/4Ex
ROMÂNIA JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI |
Operator de date cu caracter personal nr. 4904 |
București, .. 2 - 4, sector 4, Tel. :_,
Fax :_, e-mail: _
DOSAR NR._
CATRE,
TRIBUNALUL BUCURESTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. _ din data de 04.09.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamant N. C. cu domiciliul ales in sector 4, București, ., .. 1, . contradictoriu cu pârât S.C. P. B. S.A cu sediul în sector 1, București, .. 29 - 31, in favoarea dvs, sens in care va inaintam dosarul nostru cusut si numerotat.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. AndrescuMarius T.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
