Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 15151/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr._/2015
Ședința publică de la 04 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții P. L. si P. E. și pe pârât R. B. S.A., având ca obiect obligație de a face constatare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții prin avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanta invocă din oficiu excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Apărătorul reclamantilor solicită respingerea exceptiei invocate, arata ca este vorba despre drepturi patrimoniale, competenta sa judece cauza fiind Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti.
Instanta ramane in pronuntarea asupra exceptiei necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.04.2015 sub nr._, reclamanții P. L. și P. L. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta R. B. SA, să dispună: stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului; denominarea în moneda națională a plăților, în sensul obligării pârâtei să convertească în RON creditul acordat la cursul de schimb CHF/RON la data acordării creditului; obligarea pârâtei să recalculeze dobânda percepută în temeiul Contractului de credit nr. RFI_/20.06.2006 conform dobânzii inițiale de 5,9%/an pentru perioada 20.12.2006 la zi; obligarea pârâtei la restituirea sumelor reprezentând diferența dintre valoarea ratei inițiale și cea efectiv plătită de reclamanți pentru perioada 20.12.2006 la zi; să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarelor clauze, prevăzute în contractul de credit RFI_/20.06.2006, prevăzute la art. 3.3.și art. 3.5; să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei referitoare la dreptul băncii de a modifica oricând nivelul dobânzilor, spezelor și comisioanelor pentru serviciile prestate în funcție de costurile băncii și de evoluția ratelor de dobândă pe piață financiară bancară; înlăturarea tuturor clauzelor sau părților de clauze constatate ca abuzive din contractul de credit și din Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că la data de 20.06.2006, între reclamanți, în calitate de împrumutați și R. B. SA, în calitate de creditor, pe de altă parte, s-a încheiat Contractul de credit nr. RFI_ pentru suma de 29.070 CHF, credit ce urma să fie rambursat în termen de 240 de luni.
Prin contractul inițial, s-a prevăzut o dobândă fixă de 5,9%, însă banca menționează că poate modifica rata dobânzii în funcție de evoluția pieței financiare. Această clauză creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților deoarece prin introducerea în contract a unei clauze care face referire la o dobândă revizuibilă, complet nedefinită, consumatorul este introdus într-o relație comercială în care întinderea obligațiilor sale este la dispoziția băncii. În plus noțiunile de evoluție a pieței financiare și politica de creditare a băncii folosite în legătură dobânda revizuibilă sunt total nedefinite, lăsând clientul la discreția totală a băncii.
Plecând de la premisele cerinței de previzibilitate a actelor normative și de la regula de drept civil potrivit căreia actul juridic se impune părților întocmai ca și legea, având forță obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 969 alin. 1 C.pr.civ, se desprinde concluzia că și actul juridic trebuie caracterizat prin previzibilitate, clauzele contractuale fiind necesar a fi formulate astfel încât consumatorul să poată anticipa producerea consecinței în situația expresă din contract.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.193/2000.
La data de 26.05.2015, pârâta R. B. SA a formulat întâmpinare, prin care a invocate excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei de interes, excepția lipsei de obiect, excepția inadmisibilității capetelor 1 și 2 de cerere, excepția netimbrării, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 04.09.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța constată următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal anterior menționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamanții au sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
Capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al art. 3.3 din Contractul de credit nr. RFI_/20.06.2006 conform căreia „banca poate modifica Rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare” este neevaluabil în bani, întrucât ceea ce contestă reclamanții este caracterul revizuibil al dobânzii.
Instanța reține că clauza menționată, care permit modificarea unilaterală a ratei dobânzii nu are o componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândește un conținut economic pentru simplul motiv că a fost inserată într-un contract de credit, care în sine are, desigur, natură patrimonială.
Totodată, această clauză contractuală nu este evaluabilă prin ea însăși, ci tot prin raportare la valoarea totală a contractului, având în vedere că aceasta nu cuprinde o valoare pecuniară în sine, ci doar prevede reguli aplicabile, fără însă a putea fi evaluată în bani, cel puțin anterior aplicării sale.
În continuare, instanța reține că, în urma constatării caracterului abuziv al prevederilor contractului de credit, reclamanții solicită prin capetele accesorii: anularea clauzelor și repunerea părților în situația anterioară, prin înlăturarea prevederilor despre care se susține că sunt abuzive, precum și restituirea sumelor achitate în baza presupuselor clauze abuzive.
Pe cale de consecință, analiza competentei materiale trebuie efectuată prin raportare la capătul principal al cererii de chemare în judecată, prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al prevederilor contractuale care permit băncii modificarea unilaterală a ratei dobânzii fără a fi indicate criteriile avute în vedere și fără a acorda posibilitatea negocierii acestei noi dobânzi, stabilirea în sarcina împrumutatului a obligației de a-și asuma riscul politic, de forță majoră, posibilitatea băncii de a modifica unilateral data scadenței, clauze care în esență nu sunt evaluabile din punct de vedere pecuniar.
În ceea ce privește capetele de cerere prin care se solicită anularea clauzelor și repunerea părților în situația anterioară, prin înlăturarea prevederilor despre care se susține că sunt abuzive, precum și restituirea sumelor achitate în baza presupuselor clauze abuzive, instanța reține că, acestea sunt capete accesorii constatării caracterului abuziv, astfel încât vor urma soarta capetelor principale de cerere.
Conform art.99 alin. 2 C.p.c., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Reclamanții au sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze diferite din același contract respectiv Contractul de credit nr. RFI_/20.06.2006.
Conform art. 95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-k. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art.94 pct.1 lit. a-k și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, așa cum s-a reținut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria. Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., cu referire la art.99 alin.2, art.129 alin.2 pct. 2 și art.130 alin.2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art.132 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiune în constatare privind pe reclamantii P. L. si P. E. cu domiciliul ales în sector 3, București, .. 7, . în contradictoriu cu pârât R. B. S.A. cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA - CLADIREA SKY TOWER, nr. 246 C, .,5,6, în favoarea Tribunalului București.
F. cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.09.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. AndrescuMarius T.
Red.TehRed.A.A.
09.09.2015/5Ex
ROMÂNIA JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI |
Operator de date cu caracter personal nr. 4904 |
București, .. 2 - 4, sector 4, Tel. :_,
Fax :_, e-mail: _
DOSAR NR._
CATRE,
TRIBUNALUL BUCURESTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. _ din data de 04.09.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamantii P. L. si P. E. cu domiciliul ales în sector 3, București, .. 7, ., . în contradictoriu cu pârât R. B. S.A. cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA - CLADIREA SKY TOWER, nr. 246 C, .,5,6, in favoarea dvs, sens in care va inaintam dosarul nostru cusut si numerotat.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. AndrescuMarius T.
| ← Succesiune. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Actiune in regres. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
