Acţiune în constatare. Sentința nr. 6181/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6181/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 6181/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
Sentința civila nr. 6181/2015
Ședința publică din data de 06.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ELENA ANDREEA NEŢOIU
Grefier: L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. A. și pe pârâta O. F. SOLUTION BV PRIN OPT BANK ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 30.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 06.04.2015, când a hotărât:
Dupa deliberare,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 05.12.2014, sub nr._, astfel cum a fost precizata si modificata ulterior, reclamanta P. A., domiciliata in București, sector 2, ..71, .. 2, ap. 5, CNP_, cu domicililu procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedura la Cabinet de Avocat M. P., din București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta O. F. SOLUTION BV PRIN OPT BANK ROMANIA S.A., cu sediul in București, .-68, sector 1, înregistrata la ORC sub nr.J40/_/1995, CUI_, a solicitat ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța sa:
- 1.constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art.6 pct.6.1 din contractul de credit ipotecar nr.C_ /01.11.2007 in vigoare pana la modificarea prin actul adițional nr.2 din 16.08.2012, respectiv "Pentru creditul acordat, clientul datoreaza si va plati Băncii o rata de dobanda revizuibila in conformitate cu politica Băncii’’;
- 2.ca o consecinta a capatului 1 de cerere, sa compenseze sumele plătite in plus in mod nelegal cu suma de bani reprezentând diferența ramasa neachitata de catre reclamanta din acelasi credit, suma evaluata provizoriu de reclamanta la 22.428 CHF.
- 3.constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art.1 alin.1 din actul adițional nr.1 din data de 01.08.2011, respectiv: ’’pe o perioada de 6 luni incepand cu data de 01.08.2011, se modifica nivelul marjei de dobanda de 6,27% aferent creditului acordat, prin diminuarea cu 1 p.p.”, si constatarea ca fiind abuzive a dispozițiilor art.2 din același act adițional la contractul de credit prin care se stipuleaza „la expirarea celor 6 luni, rata dobânzii se va calcula conform formulei de calcul indicata in cadrul art.6 cu o valoare a marjei de 6,27%, iar rambursarea creditului se va face conform noului grafic generat la acea data”.
-4.sa constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art.8 punctul 8.5 cu privire la plata unui comision de rambursare anticipata de 2,5%: „In cazul in care clientul face rambursari anticipate parțiale sau rambursare totala, Clientul va datora băncii comision de rambursare aniticipata de 2,5% din suma rambursata”
- 5.sa constate caracterul abuziv al caluzei prevăzute la art.8 punctul 8.8, respectiv:„pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica unilateral nivelul comisioanelor si taxelor, fara consimtamantul clientului...”
- 6. sa constate caracterul abuziv al clauzei prevazute la art.8 pct.8.3. din contract cu privire la comisionul de acordare a creditului in procent de 2% din valoarea creditului;
- 7. restituirea comisionului de acordare a creditului in suma de 1.751,8 CHF;
- 8. sa constate caracterul abuziv al dispozițiilor art.1 din actul adițional nr.2/16.08.2012 privind rescrierea integrala a art.6 din contractul de credit inițial ca fiind clauze standard nenegociate, impuse de către parata, fiind stabilita prin noile clauze o rata de dobanda de 6,38% ce nu a fost niciodata negociata si acceptata.
- 9. sa constate caracterul abuziv al dispozițiilor art.3 din actul adițional nr.2/16.08.2012, fiind stabilita prin noile clauze o valoare a marjei de 6,27% ce nu a fost negociata si acceptata.
- 10. sa fie obligata parata la redefinirea clauzelor privind stabilirea clara a modului de calcul al dobanzii compusa din marja bancii la valoarea pe care o avea la momentul intrarii in vigoare a O.U.G. 50/2010 plus indicele Libor la 3 luni.
- 11. obligarea paratei la înlăturarea clauzelor abuzive inserate în contractul de credit inclusiv din actele adiționale aferente.
La termenul de judecata din data de 30.03.2015, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, asupra careia a ramas in pronuntare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța constată următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamantul a sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
În acest sens, capetele de cerere 1,3,4,5,6,8,9 au ca obiect constatarea nulității absolute a unor clauze contractuale considerate ca fiind abuzive, fiecare clauză având însă specificul ei.
Capetele 2 si 7 au ca obiect „pretenții”, în mod evident evaluabile în bani. Capetele 10 si 11 de cerere au ca obiect obligatie de a face.
In ceea ce priveste clauzele prevazute la art.8 punctul 8.8, respectiv:„pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica unilateral nivelul comisioanelor si taxelor, fara consimtamantul clientului...” si la art.6 pct.6.1 respectiv "Pentru creditul acordat, clientul datoreaza si va plati Băncii o rata de dobanda revizuibila in conformitate cu politica Băncii’’, instanta retine ca acestea au în mod evident un caracter neevaluabil în bani.
Astfel, clauzele prevăzute preved modul in care poate actiona parata cu privire la nivelul comisioanelor si modul in care variaza rata dobanzii, acestea nefiind evaluabile în sine.
Astfel, instanta retine ca aceste clauze nu au nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândesc un conținut economic pentru simplul motiv că au fost inserate într-un contract de împrumut, iar împrumutul în sine are, desigur, natură patrimonială, asa cum eronat sustine reclamanta.
Totodată, aceste clauze contractuale nu sunt evaluabile prin ele însele, ci tot prin raportare la valoarea totală a contractului, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
Conform art.99 alin. 2 C.p.c., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Conform art.95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art.94 pct.1 lit. a-j și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art.99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Prin art.94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., cu referire la art.99 alin.2, art.129 alin.2 pct. 2 și art.130 alin.2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art.132 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, caruia i se va inainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P. A., domiciliata in București, sector 2, ..71, .. 2, ap. 5, CNP_, cu domicililu procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedura la Cabinet de Avocat M. P., din București, ., .. 1, ., sector 4, în contradictoriu cu pârâta O. F. SOLUTION BV PRIN OPT BANK ROMANIA S.A., cu sediul in București, .-68, sector 1, înregistrata la ORC sub nr.J40/_/1995, CUI_, în favoarea Tribunalului București, caruia i se va inainta dosarul.
F. cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. A. N. L. B.
RED/DACT/E.A.N./14.04.2015/02 EX
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6489/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6051/2015. Judecătoria... → |
|---|
