Contestaţie la executare. Sentința nr. 6591/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6591/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 6591/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 6591
Ședința publică din data de 10 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: A. I. M.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe contestatoarea V. E. A. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 23.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea până astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.01.2015, sub numărul de mai sus, contestatoarea V. E. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., prin D.R.P. București, contestație la executare împotriva executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011, precum și cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare în dosarul de executare nr._ al B. S. I. C.. A solicitat contestatoarea și suspendarea executării silite, restituirea taxei de timbru și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că odată cu somația a primit și copia procesului-verbal, proces-verbal de care nu a avut cunoștință până la data de 28.01.2015. Întrucât executarea silită a fost încuviințată la data de 28.05.2014, iar somația i-a fost comunicată la data de 28.01.2015, contestatoarea a apreciat că a intervenit perimarea executării silite, potrivit art. 696 C.proc.civ.
A apreciat contestatoarea că executarea silită este abuzivă întrucât în anul 2012 s-a abrogat tariful de despăgubire și este evident că acest tarif de despăgubire nu se mai poate pune în executare la 2 ani după desființare și după 4 ani de la constatarea contravenției, potrivit art. 13 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal a fost întocmit la data de 16.08.2011, pentru o faptă contravențională săvârșită la data de 26.02.2011, depășindu-se termenul legal de 30 zile în care trebuia întocmit și comunicat contravenientului. Mai mult decât atât, în aceeași zi, petentului i s-a întocmit un alt proces-verbal de constatare a contravenției, . nr._ pentru o contravenție constatată la data de 20.02.2011.
Prin Legea nr. 144/23.07.2012 a fost abrogat art. 8 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirii de 28 euro. Potrivit art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii se anulează. Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Legea nr. 144/23.07.2012 este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului.
A mai invocat contestatoarea art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Constituția României, hotărârea pronunțată în cauza CEDO D. P. contra României din 26.04.2007 și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a solicitat instanței să constate o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile și să înlăture de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
CNADNR în mod abuziv percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă contravenție pe care o constată. CNADNR percepe în cazul faptei de a circula fără rovinietă valabilă atât amenda contravențională, cât și tariful de despăgubire. Suma percepută contravenientului, care trebuie să plătească tot atâtea amenzi și tarife de despăgubire câte fapte contravenționale se presupune că a săvârșit este excesivă, în sensul că se ajunge la plata unor sume disproporționate în raport cu pericolul social al faptei. CNADNR tratează tariful de despăgubire ca o culpă delictuală, considerând că li s-a cauzat un prejudiciu, dar nu dovedește prejudiciul concret, faptul că s-a circulat fără rovinietă neînsemnând că s-a creat o pagubă.
În privința cheltuielilor de executare, contestatoarea a arătat că acestea cuprind două sume cu o valoare exagerată, respectiv taxe poștale de 124 lei și onorariu consultanță executare de 248 lei. Această ultimă sumă nu se justifică deoarece se prezumă că CNADNR are angajați juriști, care pot oferi consultanță de specialitate, iar această sumă ar fi trebuit inclusă în onorariul maximal perceput. Nu se justifică un onorariu în limitele maxime admise de lege. Se impune, în opinia contestatoarei, reducerea cheltuielilor de executare în raport de dispozițiile art. 669 alin. (4) C.proc.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 696, art. 711 și urm. și art. 718 C.proc.civ.
Contestatoarea a alăturat cererii sale înscrisuri (filele 6-13).
La data de 10.03.2015, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A arătat intimata că agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ în interiorul termenului de 6 luni. Comunicarea procesului-verbal a fost realizată conform dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, fiind la latitudinea expeditorului (emitentului documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară. În speță, comunicarea procesului-verbal a fost consemnată în procesul-verbal de afișare, semnat de reprezentantul CNADNR și un martor. Pe de altă parte, procesul-verbal de afișare îndeplinește cerințele art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 coroborate cu art. 164 C.proc.civ., în sensul că are în conținutul său informații atât suficiente, cât și concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar și cu celelalte dispoziții ale acestora.
Având în vedere principiul neretroactivității legii, a arătat intimata că întrucât proces verbal comunicat în timp util și neatacat în termen legal prin plângere contravențională a devenit titlu executoriu, în contextul art. 37 din O.G. nr. 2/2001, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 144/2012, întrucât, conform art. II din această normă, se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acesteia, adică până la data de 27 iulie 2012. Tariful de despăgubire reglementat expres de O.G. nr. 15/2002 este în mod principal supus prevederilor acestei norme speciale și doar în subsidiar dispozițiilor O.G. nr. 2/2001.
În cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției este identificată creanța supusă executării silite și această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă. Obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR S.A. în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile O.U.G. nr. 84/2003.
Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amenda. Momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenirii unei autorități, respectiv CNADNR S.A. prin agenții constatatori. Datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că în speță este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale. Actul sancționator cu sancțiunile aferente a fost încheiat pentru o faptă considerată contravenție și la momentul întocmirii acestuia și la data intrării în vigoare a legii contravenționale mai favorabile. Având în vedere că prevederile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 se referă la situația în care printr-un act normativ o faptă nu mai este considerată contravenție, ceea ce nu se raportează la speța de față, aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză. Deoarece procesul-verbal respectiv și implicit tariful de despăgubire conținut de acesta nu a fost contestat în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, intimata a apreciat că procesul-verbal are valoare de titlu executoriu în întreg cuprinsul său, tariful de despăgubire conținut fiind susceptibil de executare silită.
Prevalarea de propria turpitudine nu poate constitui motiv de anulare a actului sancționator, atâta vreme cât acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale și nu prezintă lipsa niciunuia din elementele cerute de art. 17 din O.G. nr. 2 /2001, care să atragă nulitatea acestuia.
Cheltuielile de executare se încadrează în limitele legale admise de O.M.J. nr. 2550/2006.
În drept, au fost invocate și dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
Contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare la data de 16.03.2015.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În prealabil, instanța va da eficiență juridică soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. S. I. C. și, în consecință, va respinge cererea îndreptată împotriva acestuia ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin cererea de executare silită formulată la data de 03.03.2014 (fila 64), intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc S. I. C. punerea în executare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.08.2011 împotriva debitoarei V. E. A., pentru recuperarea sumei de 28 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
Prin încheierea din data de 29.04.2014 (fila 63), Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. a dispus înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare nr. 1893/B/2014.
Demararea procedurii de executare silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 1 București prin încheierea din data de 28.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/299/2014 (fila 61).
Prin încheierea din data de 01.08.2014 (fila 60), Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. a stabilit cheltuieli de executare de 387,87 lei.
Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. a emis la data de 03.09.2014 o adresă de înființare a popririi către BRD- Groupe Societe Generale (fila 59).
Prin încheierea din data de 14.01.2015 (fila 57), Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. a stabilit cheltuieli de executare suplimentare de 20 lei.
Contestatoarea debitoare a fost somată, la data de 14.01.2015 să achite suma de 515,87 lei, compusă din 128 lei debit și 387,87 lei cheltuieli de executare (fila 55) și suma de 20 lei, reprezentând cheltuieli de executare (fila 56).
Instanța reține că potrivit art. 711 alin. (1) C.proc.civ. „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. […]” și că potrivit art. 712 alin. (2) C.proc.civ. „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
În speță, executarea silită se desfășoară în temeiul unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pentru care art. 31 din O.G. nr. 2/2001 prevede o cale specială de atac, respectiv plângerea contravențională, astfel încât motivele invocate de către contestator cu privire la fondul titlului, respectiv netemeinicia acestui proces-verbal, nu vor fi analizate de către instanță.
În continuare, instanța va reține că potrivit art. 632 C.proc.civ. „(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.”.
În privința proceselor-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, art. 37 din O.G. nr. 2/2001 stabilește că „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.”
Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, termenul de formulare a plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii este de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Potrivit art. 25 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal trebuie înmânat sau comunicat, în copie, contravenientului în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii, iar potrivit art. 27 din același act normativ comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, operațiunea de afișare consemnându-se într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia interpretativă nr. 1/2013 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, potrivit intimatei și procesului-verbal depus la fila 66, procesul verbal a fost comunicat contestatoarei doar prin afișare, în prezența unui martor, fără a se proceda la comunicarea procesului-verbal prin poștă cu aviz de primire.
În această ipoteză, instanța constată nelegală comunicarea procesului-verbal și, pe cale de consecință, nelegalitatea procedurii de executare silită prin raportare la dispozițiile anterior arătate, având în vedere lipsa caracterului de titlu executoriu al procesului-verbal la data începerii executării silite împotriva debitoarei.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 719 C.proc.civ., instanța va admite contestația la executare și va anula toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1893/B/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc S. I. C. și încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București la data de 28.05.2014 în dosarul nr._/299/2014.
Instanța apreciază de prisos cercetarea celorlalte motive de contestație invocate de contestatoare.
De asemenea, față de dispozițiile art. 718 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea [...]” și față de soluționarea contestației la executare prin prezenta sentință, instanța va respinge petitul privind suspendarea executării silite ca rămas fără obiect, apreciind că prezenta instanță poate dispune suspendarea executării doar până la soluționarea contestației în primă instanță.
În temeiul art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, instanța va dispune restituirea către contestatoare a sumei de 41,11 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată pentru contestația la executare, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. S. I. C., cu sediul în București, . nr.7A, Complex Alia Apartments, Corp B, ., sector 1 și, în consecință, respinge cererea îndreptată împotriva acestuia, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea V. E. A., domiciliată în București, ., ., ., sect6or 4,.împotriva intimatei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, ..401A, sector 6
Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1893/B/2014 al B. S. I. C. și încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București la data de 28.05.2014 în dosarul nr._/299/2014.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Dispune restituirea către contestatoare a sumei de 41,11 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată pentru contestația la executare, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. AnchidinAlexandra I. M.
Red. Jud. A.A./ Gref. A.I.M./ 02 octombrie 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 138/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 6506/2015. Judecătoria... → |
|---|
