Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 6017/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentința nr. 6017/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 6017/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6017/2015

Ședința publică de la 03.04.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: L. I. E.

GREFIER: E. A.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditorul C. GT "S SRL și pe debitorul P. E. SRL, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 03.04.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.10.2015, sub nr._ /2015, creditoarea S.C. C. GT’S S.R.L, prin reprezentant legal, a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei S.C. POWERTWK EQUIPMENT S.R.L. prin care să fie obligată la plata sumei de 23.189,67 lei reprezentând debit principal provenind din contravaloarea facturilor aferente contractului de mandat comercial nr. 02/01.02.2013.

În motivare, societatea reclamantă a arătat, în esență, că între subscrisa și debitoare a fost încheiat în data de 01.02.2013 contractul de mandat comercial nr. 02 având ca obiect distribuirea ofertei privind produsele mandantului în numele acestuia, către clienții din zona confrom condițiilor specifice aplicabile fiecărui produs și contribuie în mod efectiv la realizarea vânzării de către mandant a bunurilor către client, conform art. II din contract.

Conform prevederilor contractuale stabilite și asumate prin semnarea contractului de mandat, creditoarea susține că mandantul trebuia să achite comisionul convenit prin contract,în termen de maxim 30 de zile de la data emiterii facturii de către mandatar. În acest sens precizează că pentru serviciile prestate au fost emise următoarele facturi: factura nr. 308/28.01.2014, în valoare de 4.518,60 lei, scadentă la data de 28.02.2014; factura nr. 311/30.04.2014, în valoare de 4.674,06 lei, scadentă la data de 30.05.2014 și factura nr. 345/18.08.2014, în valoare de 13.997,01 lei, scadentă la data de 18.08.2014, în cuantum total de 23.189,67 lei.

Mai arată creditoarea că la data de 28.08.2014 a transmis către debitoare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și conținut declarat, somația de plată nr. 257/28.08.2014 prin care i s-a pus în vedere debitoarei să dea curs acesteia și să achite în termenul de 15 zile debitul în cuantum de 23.189,67 lei.

În drept, creditoarea își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 1013 și următoarele din Codul de procedură civilă.

În dovedirea cererii, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri, cererii fiindu-i atașate copii certificate pentru conformitate cu originalul ale următoarelor înscrisuri: contractului de mandat comercial nr. 02/01.02.2013 și anexe (f. 6-9, f. 11, f. 13, f. 15), factura nr. 308/28.01.2014 (f. 10), factura nr. 311/30.04.2014 (f. 12) și factura nr. 345/18.08.2014 (f. 14), somație și confirmare primire (f. 16-19).

Cererea de emitere a unei ordonanțe de plată a fost legal timbrată, conform chitanței nr._ din 27.11.2014, cu suma de 200 lei drept taxă judiciară de timbru, potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. 80/2013 (f. 5).

La data de 17.03.2015, debitoarea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoare ca inadmisibilă, întrucât creanța pretinsă împotriva sa nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, debitoarea a arătat că în contractul încheiat între părți s-a precizat prin art. IX că mandantul va calcula mandatarului un comision brut ce se va stabili de comun acord pentru fiecare vânzare în parte, iar valoarea comisionului se va menționa în anexe la respectivul contract. În acest sens, debitoarea susține că niciuna dintre Anexele contractului nu a fost semnată de către aceasta și nicio factură fiscală emisă de creditoare nu a fost însușită sau macar recunoscută parțial de debitoare, motiv pentru care consideră că acestei creanțe solicitate de creditoare îi lipsește caracterul cert.

Sub aspectul probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, între creditoarea S.C. C. GT’S S.R.L. și debitoarea S.C. POWERTWK EQUIPMENT S.R.L. a fost încheiat în data de 01.02.2013 contractul de mandat comercial nr. 02, în temeiul căruia creditoarei îi incumba obligația de distribuire a ofertei privind produsele mandantului în numele acestuia, către clienții din zona conform condițiilor specifice aplicabile fiecărui produs și contribuirea în mod efectiv la realizarea vânzării de către mandant a bunurilor către client, conform art. II din contract (f. 6-9), debitoarei revenindu-i obligația de a achita comisionul convenit prin contract, în termen de maxim 30 de zile de la data emiterii facturii de către mandatar.

Instanța reține că, în executarea acestui contract, creditoarea și-a îndeplinit obligațiile asumate, la data de 28.01.2014 emițând factura nr. 308/28.01.2014, în valoare de 4.518,60 lei, scadentă la data de 28.02.2014; la data de 30.04.2014, factura nr. 311/30.04.2014, în valoare de 4.674,06 lei, scadentă la data de 30.05.2014 și la data de 18.08.2014, factura nr. 345/18.08.2014, în valoare de 13.997,01 lei, scadentă la data de 18.08.2014 (f. 10, 12, 14), însă debitoarea nu a făcut dovada serviciilor facturate. Facturile au fost emise în baza anexelor 5, 6 și 7 la contractul de mandat (f. 11, 13, 15), debitorul având obligația sa achite comisionul convenit prin contract, în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii.

În acest sens, creditoarea a somat debitoarea la data de 28.08.2014 (f. 16-19) și i-a pus în vedere, în temeiul art. 1014 C.proc.civ., ca, în termen de 15 zile de la data primirii somației de plată, să achite suma de 23.189,67 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor neachitate.

Apărarea formulată de debitoare prin întâmpinare cum că niciuna dintre Anexele contractului nu a fost semnată de către aceasta și nicio factură fiscală emisă de creditoare nu a fost însușită sau măcar recunoscută parțial de debitoare, motiv pentru care acestei creanțe solicitate de creditoare îi lipsește caracterul cert, nu poate fi reținută de instanță. Aceasta întrucât debitoarea a semnat contractul de mandat prin care s-a stipulat că mandantul va calcula mandatarului un comision brut stabilit de comun acord pentru fiecare vânzare în parte, valoarea comisionului fiind menționată prin anexe la contract.

Prin urmare, instanța reține că, în urma derulării acestor relații comerciale între părți, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din contractul de mandat comercial nr. 02/01.02.2013 și anexe (f. 6-9, f. 11, f. 13, f. 15), factura nr. 308/28.01.2014, în valoare de 4.518,60 lei, scadentă la data de 28.02.2014, factura nr. 311/30.04.2014, în valoare de 4.674,06 lei, scadentă la data de 30.05.2014 și factura nr. 345/18.08.2014, în valoare de 13.997,01 lei, scadentă la data de 18.08.2014 (f. 10, 12, 14), reiese că debitoarea a acumulat un debit față de creditoare în cuantum total de 23.189,67 lei.

În drept, în analiza temeiniciei cererii formulate de creditoarea S.C. C. GT’S S.R.L., instanța va verifica îndeplinirea condițiilor ce rezultă din dispozițiile art. 1013 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora, „prezentul titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată, a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnatură ori în alt mod admis de lege.”

Legiuitorul pune la dispoziția părților procedura specială a ordonanței de plată în vederea recuperării cu celeritate a debitului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să se pretindă o sumă de bani, temeiul (causa petendi) să fie un contract, contractul să fie constatat prin înscris, însușit de părți prin semnătură sau într-un alt mod prevăzut de lege, creanța pretinsă să fie certă, lichidă și exigibilă.

Condițiile certă, lichidă și exigibilă se vor analiza prin asemănare cu prev. art. 662 alin. (1) C.proc.civ, creanța fiind certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din titlul de creanță, lichidă atunci când obiectul ei este determinat de titlul de creanță sau acesta conține elemente care permit stabilirea ei și exigibilă atunci când obligația debitorului este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Instanța reține că prezenta cauză are loc între profesioniști, în sensul art. 3 C.civ., având în vedere că părțile sunt societăți comerciale înființate potrivit dispozițiilor legii societăților comerciale.

Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1014 C. proc. civ., anterior introducerii unei cereri de ordonanță de plată, creditorul îi va comunica debitorului, prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată, în 15 zile de la primirea acesteia, sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 1016 alin. (2) C. proc. civ. La filele 16-19 din dosar, creditoarea a depus somația de plată transmisă debitoarei, prin care aceasta a fost notificată să achite suma de 23.189,67 lei, reprezentând debitul pe care îl datorează, în termen de 15 zile.

Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită plata sumei de 23.189,67 lei, instanța constată că se solicită plata unei sume de bani, astfel încât este îndeplinită cerința de la art. 1013 C. proc. civ., motiv pentru care se constată că acest capăt de cerere se circumscrie domeniului de aplicare al ordonanței de plată.

Pentru ca cererea introdusă să fie admisibilă, obligația debitoarei de plată a unei sume de bani trebuie să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Instanța reține că între societatea creditoare și debitoare s-a încheiat contractul de mandat comercial nr. 02 din 01.02.2013, acesta constituind un contract civil în sensul prevăzut de art. 1013 C.proc.civ, respectiv un contract constatat printr-un înscris, însușit de părți prin semnătură (f. 6-9)

De asemenea, instanța mai reține că art. 1270 din C.civ. prevede: “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. Față de împrejurarea că, în materia obligațiilor de rezultat - cum este și cazul obligatiei de a plati o sumă de bani - sarcina probei se împarte între creditor și debitor (astfel încât primul probează existența obligației, debitorului incumbându-i sarcina dovedirii îndeplinirii acestuia - iar debitorul nu a facut nicio probă în acest sens, astfel cum prevede art. 10 C.proc.civ.), instanța reține că acesta, deși a beneficiat de bunurile în litigiu, nu a achitat la scadență contravaloarea integrală a facturilor fiscale emise de creditor, încălcând astfel obligația contractuală, respectiv dispozițiile art. 1270 C.civ.

Creditorul, prin actele depuse la dosarul cauzei, respectiv contract cu anexe și facturi fiscale, a dovedit că este titularul unei creanțe a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorilor de a plăti o sumă de bani, creanța fiind certă (existența ei rezultând din chiar înscrisul constatator al creanței), lichidă (cuantumul ei fiind determinat prin înscrisul ce o constată, respectiv de 23.189,67 lei reprezentand debit principal) și exigibilă (scadența obligației de plată fiind prevăzută în contract, respectiv 30 de zile de la emiterea facturilor fiscale).

Față de cele reținute, instanța apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a ordonanței de plată. Astfel, având în vedere facturile depuse la dosar, instanța va obliga debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 23.189,67 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate.

În scopul executării obligației de plată, instanța, în temeiul art. 1021 alin. (3) din C.proc.civ., va fixa un termen de plata de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Fiind în culpă procesuală, instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 5).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de creditorul C. GT "S SRL cu sediul in Timisoara, . Plaza, nr. 24, ., J. T. in contradictoriu cu debitorul P. E. SRL cu sediul in sector 1, București, .. 49A, astfel cum a fost precizata.

Ordona paratei - debitoare sa plătească reclamantei - creditoare următoarele sume:

-_,67 lei cu titlu de debit restant.

Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Stabileste termen de plata a sumelor mai sus menționate in sarcina paratei debitoare de 30 de zile de la data comunicarii prezentei ordonante.

Definitiva pentru creditoare.

Cu drept de cerere de anulare pentru parata - debitoare in termen de 10 zile de la data comunicarii ordonantei.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 03.04.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Pentru Președintele completului

demisionat, semnează,

în baza disp. art. 426 alin. 4 N.C.P.C.,

Președintele Judecătoriei Sectorului 1 București Pentru grefier transferat, semnează,

în baza disp. art. 426 alin. 4 N.C.P.C.,

Grefierul șef secție civilă din cadrul

Judecătoriei Sectorului 1 București

Red./16.12.2015/4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 6017/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI