Acţiune în constatare. Sentința nr. 6683/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6683/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 6683/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6683/2015
Ședința publică de la 14.04.2015
Instanta constituita din:
P. A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE M. ȘI MIJLOCII S.A. – IFN și pe pârât C. C., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 07.04.2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14.04.2015 când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2014, sub nr._, reclamanta F. N. DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE M. ȘI MIJLOCII S.A. – I.F.N. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul C. C., constatarea nulității absolute parțiale pentru cauză ilicită a clauzelor prev. de art. 6 al. 1 lit. b din contractul de administrare încheiat între părți; obligarea pârâtului la plata sumei de 85.187 lei reprezentând plăți nedatorate achitate în baza contractului; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferentă debitului principal; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 01.12.2009 părțile au încheiat contractul de administrare având ca obiect exercitarea de către pârât a atribuțiilor de administrare a reclamantei, calificat de reclamantă ca fiind un contract de mandat. În urma unui control efectuat de Curtea de Conturi a fost emisă decizia nr. 1/14.01.2013 prin care s-a constatat nerespectarea de către reclamantă a prevederilor legale privind aprobarea și acordarea drepturilor de natură salarială cuvenite membrilor Consiliului de Administrație și s-a dispus recuperarea sumelor acordate nelegal membrilor Consiliului. În concret Curtea de Conturi a stabilit că în perioada ianuarie 2009 – decembrie 2011, membrii Consiliului de Administrație al reclamantei au beneficiat de indemnizații în plus, peste nivelul indemnizației legale.
În conformitate cu clauza a cărei nulitate se solicită, pârâtul avea dreptul să încaseze o indemnizație lunară netă în valoare de 3500 lei, astfel încât clauza a fost convenită de părți cu încălcarea normelor imperative prev. de art. 3 indice 1 al. 1 lit. a din O.U.G. 79/2008, ale art. 3 indice 1 al. 2 și al. 3 modificate prin O.U.G. 27/2010. Prin urmare, s-a susținut că se impune constatarea nulității acestei clauze, pentru cauză ilicită. Fundamentul acțiunii în restituirea plăților îl constituie constatarea nulității absolute a clauzei și pe cale de consecință caracterul nedatorat al sumelor achitate în plus, potrivit art. 993 al. 1 C.civ și art. 1092 C.civ.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. 79/2008, O.U.G. 3/2011, O.G. 9/2000, art. 5, 948, 993, 994, 1092 C.civ din 1865, art. 192-455 C.proc.civ iar în probațiune au fost anexate înscrisuri și s-a solicitat administrarea probei cu expertiza în specialitatea contabilite.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 4388 lei –f. 64.
La data de 17.03.2015 pârâtul a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune privind cererea de restituire a sumelor de bani iar pe fond respingerea ca neîntemeiată. Pârâtul a arătat că actul încheiat cu reclamanta este un contract predefinit, chiar valoarea indemnizației fiind stabilită în mod unilateral de către reclamantă. Pârâtul a mai invocat principiul conform căruia nimeni nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria culpă în fața justiției.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 și urm C.proc.civ. iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
La data de 07.04.2015 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, solicitând instanței respingerea excepției prescripției iar pe fond înlăturarea apărărilor pârâtului.
Potrivit criteriului impus de dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, având în vedere caracterul acesteia de excepție de fond, peremptorie și absolută.
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, capetele de cerere referitoare la restituirea sumei încasate în baza contractului de administrare și la plata dobânzii legale, reprezintă accesorii ale capătului principal de constatare a nulității absolute parțiale a art. 6 al. 1 lit. b din contract. Pe cale de consecință, dreptul la acțiune al reclamantei în restituirea sumelor achitate presupus nedatorat se naște numai din momentul unei eventuale constatări a nulității absolute a clauzei mai sus menționate, moment de la care începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Față de aceste aspecte, instanța înlătură ca nefondată susținerea pârâtului în conformitate cu care termenul de trei ani a început să curgă de la data efectuării plăților și pentru considerentele de mai sus, va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției. De altfel, chiar în cuprinsul cererii reclamanta a arătat că acțiunea are un capăt principal de cererea reprezentat de acțiunea în constatarea nulității absolute și trei capete accesorii ce depind de soarta principalului.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 01.12.2009 părțile din prezenta cauză au încheiat contractul de administrare anexat la filele 11-15, având ca obiect exercitarea de către pârât a atribuțiilor de administrator al reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. 6 al. 1 lit. b părțile au stabilit că administratorul beneficiază de o indemnizație lunară netă de 3500 lei.
În cursul anului 2012 activitatea reclamantei a făcut obiectul unui control efectuat de Curtea de Conturi, în urma căruia a fost emisă decizia nr. 1/14.01.2013 în cuprinsul căreia s-a reținut nerespectarea de către reclamantă a prevederilor legale privind aprobarea și acordarea drepturilor de natură salarială cuvenite membrilor Consiliului de Administrație.
Fapta reținută în sarcina reclamantei a constat în aceea că în perioada ianuarie 2009 - decembrie 2011 membrii Consiliului de Administrație au beneficiat de indemnizații peste nivelul indemnizației legale prev. de O.G. 79/2008 și H.G. 1715/2008.
În drept, în conformitate cu disp. art. 966 cod civil din 1864 (în vigoare la data încheierii contractului), cauza reprezintă un element de validitate a actului juridic, lipsa cauzei, cauza falsă sau ilicită fiind sancționată cu nulitatea absolută. Potrivit art. 968 Cod civil, cauza este ilicită când este contrară legilor, bunelor moravuri sau ordinii publice. De asemenea, potrivit art. 967 Cod civil, existența și valabilitatea cauzei este prezumată în orice convenție.
Instanța apreciază că în prezenta cauză își găsește aplicarea principiul de drept conform căruia nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru protecția judiciară a unui drept. Astfel, reclamanta nu este în drept a invoca propria culpă (respectiv stabilirea indemnizației peste limita legală) pentru a obține nulitatea absolută a articolului privind indemnizația pârâtului precum și restituirea sumelor de către acesta.
Instanța apreciază că fundamentul adagiului reiese din chiar formularea sa, în sensul că principiul reprezintă o sancțiune, un refuz de acțiune pentru persoanele care urmăresc să se folosească în fața justiției de propria lor culpă, pentru a obține un avantaj. Așadar, chiar dacă acțiunea în constatarea nulității absolute poate fi formulată de orice persoană care justifică un interes, aceasta nu poate fi admisă în cazul unei persoane care deși justifică un interes își fundamentează acțiunea pe propria culpă. De altfel, prin intermediul acestei acțiuni reclamanta susține reaua-credință a pârâtului, cu toate că, astfel cum reiese din cuprinsul contractului și a celorlalte înscrisuri anexate, actul semnat este unul preformulat de către reclamantă iar indemnizația nu a fost stabilită ca urmare a negocierii între cele două părți ci urmare a voinței reclamantei. Reclamanta nu poate invoca cu succes nici dispozițiile art. 993 al. 1 C.civ referitoare la achitarea din eroare a sumelor, de vreme ce sumele au fost achitate ca urmare a încheierii unui contract în care reclamanta a stabilit o indemnizație mai mare decât cea legală. Or, aceasta nu poate invoca necunoașterea legii la stabilirea indemnizației – nemo censetur ignorare legem (adaugiu de altfel invocat chiar în cuprinsul acțiunii). Instanța subliniază în final că reclamantei nu îi este îngăduit să se folosească de propria culpă pentru a se sustrage răspunderii ce îi incumbă pentru nerespectarea dispozițiilor legale dar și pentru a obține obligarea pârâtului la plata unor sume de bani determinate de comportamentul nelegal al reclamantei.
Pe cale de consecință, instanța va da prioritate principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans raportat la nulitatea absolută invocată și în baza acestui principiu va respinge ca vădit neîntemeiat capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute și pe cale de consecință și celelalte capete de cerere accesorii, ce vizează repunerea părților în situația anterioară și se fundamentează pe declararea nulității absolute a clauzei art. 6 al. 1 lit. b din contractul de administrare.
Dând eficiență considerentelor mai sus expuse, instanța ca respinge în integralitate acțiunea formulată de F. N. DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE M. ȘI MIJLOCII S.A. – I.F.N. în contradictoriu cu pârâtul C. C., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea privind pe reclamantul F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE M. ȘI MIJLOCII S.A. – IFN cu sediul în sector 1, București, .. 38 și pe pârâtul C. C. cu domiciliul în B., ., ., ..
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 14.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red/dact A.A.P/E.A.S
4 ex 03.10.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 6614/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 6681/2015. Judecătoria... → |
|---|
