Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 12439/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. G.
GREFIER: E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. M. și pe pârâta O. B. ROMANIA S.A., pârâta O. F. SOLUTIONS B.V. PRIN O. B. ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 23.06.2015, cand, deliberand, a hotarat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.03.2015 sub nr._, reclamantul C. M. a chemat în judecată pe pârâta O. B. ROMANIA SA, solicitând constatarea caracterului abuziv al mai multor clauze inserate în Contractul de credit nr. C_ din 17.04.2007 încheiat între părți, să se constate existența clauzei abuzive prevăzute la art. 6.2., privind variația dobânzii în funcție de politica băncii, fără a obține acordul clientului, în funcție de evoluția indicatorului de referință pentru fiecare valută, existența clauzelor abuzive prevăzute de art. 8.1 și să se constate nulitatea absolută a acestora, obligarea pârâtei la modificarea prevederilor art. 6. din Contract – în sensul stabilirii unei dobânzi variabile în funcție de LIBOR CHF 3 luni + marja de dobândă în momentul încheierii contractului, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în baza dobânzilor care nu corespund formulei de calcul menționate, constatarea clauzei abuzive privitoare la comisionul de acordare, obligarea băncii la emiterea unui nou grafic de rambursare după eliminarea clauzelor abuzive, stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF – leu, denominarea în moneda națională a plăților în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfului sau al serviciilor între rezidențiu se plătește în moenda națională, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat, în esență, că este abuzivă clauza prevăzută la art 6, privind variația dobânzii în funcție de politica băncii, fără a obține acordul clientului.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, ale C.proc.civ. și ale C.civ.
În susținerea cererii, au fost depuse la dosar înscrisuri.
În apărare, debitoarea a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Având în vedere că excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, conform art. 130 alin. (2) rap. la art. 129 alin. (2) pct. 2 C.proc.civ., constituie o excepție de procedură, absolută și dilatorie, de natură a face de prisos cercetarea fondului de către instanța ce ar urma să se dezînvestească, instanța, în temeiul art. 248 alin. (1) C.proc.civ., o va cerceta cu prioritate.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocat de reclamant, instanța reține că acesta a formulat o acțiune cu mai multe capete de cerere principale constând în constatarea nulității mai multor clauze din contractul de credit, precum și capătul de cerere nr. 1 prin care se solicită anulării unei clauze prevăzute la art. 6 pct. 6.1-6.2 din Contractul de credit, privind variația dobânzii în funcție de POLITICA BĂNCII, ca modalitate de stabilire și modificare a dobânzii în mod unilateral de către pârâtă, fără a exista consimțământul clientului, banca rezervându-și dreptul să revizuiască periodic rata dobânzii.
Mai mult decât atât, reclamantul a solicitat denominarea în moneda națională a plăților, precum și stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu.
Or instanța constată că respectivele capete de cerere nu sunt unele patrimoniale, ci nepatrimoniale întrucât se solicită tranșarea aptitudinii băncii de a modifica în mod unilateral dobânda din contract, în funcție de propriile sale politici și interese alături de un indicator fix, precum și eventuala modificare a prevederilor contractuale în sensul denominării generale a plăților și stabilizarea cursului de schimb.
De asemenea, instanța constată incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ. potrivit căruia ,,În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt’’.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, așa cum s-a reținut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamanți se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 C.p.c., întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Concluzionând, capătul de cerere privind anularea modalității de distribuire este neevaluabile în bani, iar capetele de cerere ale acțiunii sunt întemeiate pe un titlu comun.
Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
În consecință, în temeiul art. 132 alin. (3) C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul C. M. cu domiciliul ales in sector 5, București, Calea Rahovei, ELECTROMAGNAETICA Business Park, nr. 266-268, .. 2, . contradictoriu cu pârâta O. B. ROMANIA S.A. cu sediul in sector 1, București, .-68, pârâta O. F. SOLUTIONS B.V. PRIN O. B. ROMANIA S.A. cu sediul in Amsterdam, Fred.Roeskestraat 123 Olympic Plz., nr. 1076, Olanda, în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact.Jud. DAG /tehnored. E.A./
JUDECĂTORIA SECTOR 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
CATRE,
TRIBUNALULUI BUCUREȘTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr._/2015 din data de 23.06.2015 a Judecătoriei sectorului 1, București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamantul C. M. și pe pârâta O. B. ROMANIA S.A., pârâta O. F. SOLUTIONS B.V. PRIN O. B. ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE în favoarea dvs., sens în care vă înaintăm alăturat dosarul nostru cusut și numerotat, conținând file, compus din 1 volum.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
