Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 22568/2015

Acesta este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentinta civila Nr._/2015

Ședința publică de la 25.11.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: P. R.

Grefier: B. C. M.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantii R. C. C., R. F. și pe pârâtii O. B. ROMÂNIA SA, O. B. ROMÂNIA SA - SUCURSALA IAȘI, având ca obiect - acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE.

La apelul nominal făcut în ședința publică au raspuns pârâtii O. B. ROMÂNIA SA, O. B. ROMÂNIA SA - SUCURSALA IAȘI, prin consilier juridic V. A. S., ce depune la dosar delegatie, lipsind reclamantii R. C. C., R. F..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta care învederează instantei ca reclamantii au depus la dosar in data de 13.11.2015 – Cerere de judecare in lipsa, dupa care,

În temeiul art. 131 C. proc. civ. instanța pune în discuție competența.

Paratii, prin aparator arata ca Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, este competenta sa solutioneze prezenta cauza.

Instanta, invoca din oficiu exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sector 1 Bucuresti si acorda cuvantul, cu privire la aceasta exceptie.

Paratii, prin aparator arata ca Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, este competenta sa solutioneze prezenta cauza.

Instanta retine cauza spre solutionare, cu privire la exceptia invocata.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.03.2015 sub nr de dosar_ reclamanții R. C. C. și R. F. în contradictoriu cu pârâtul O. B. România și O. B. Sucursala Iași și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate caracterul abuziv și în consecință a nulității absolute a acestor clauze și eliminarea acestora din contract, precum și restituirea sumelor percepute de pârâta în baza acestor sume.

La data de 22.09.2015 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând în esență că în convenția părților este inserată o clauză legală atributivă de competență

Cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2015 iar la termenul din data de 25.11.2015 instanța a reținut cauza spre soluționare asupra excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de către reclamant, sens în care constată următoarele:

În conformitate cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, precum și art. 3 și art. 4 din Codul de procedură civilă, judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului) și, pe de altă parte, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitară. Așadar, judecătorul național este chemat să asigure din oficiu atât aplicarea tratatelor referitoare la drepturile fundamentale, cât și a reglementărilor și jurisprudenței comunitare.

În această privință, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în Cauzele conexate C383/06-C385/06 că „Este de competența instanței naționale să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsură necesară, un act normativ național care i se depune”. În Cauzele reunite Océano Grupo Editorial SA contra Roció Murciano Quintero (C-240/98), Salvat Editores SA contra José M. Sánchez Alcón Prades (C-241/98), José L. Copano Badillo (C-242/98), Mohammed Berroane (C-243/98) și Emilio Viñas Feliú (C-244/98), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „Revine judecătorului învestit cu un litigiu ce ține de domeniul de aplicare al Directivei 93/13/CEE, ca atunci când aplică dispozițiile dreptului națională în vigoare la data faptelor, să le interpreteze, pe cât posibil, conform Directivei, în așa fel încât să fie aplicate din oficiu”.

În egală măsură, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că judecătorul național are obligația de a asigura efectul deplin al normelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, asigurându-i preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor, și că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor să înlăture – din oficiu sau la cererea părților – prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale (paragrafele 103 și 104 din Hotărârea pronunțată în cauza D. P. împotriva României).

În concluzie, având în vedere obiectul cererii formulate de reclamant, instanța națională nu numai că se poate sesiza din oficiu, ci are obligația de a se sesiza pentru a înlătura normele interne sau modalitățile de interpretare a acestora care sunt contrare dispozițiilor comunicate sau drepturilor fundamentale ale omului, recunoscute prin tratate.

Analizând excepția necompetenței teritoriale, din această perspectivă, instanța constată că reclamanții a sesizat în mod corect Judecătoria Cluj N., conform regulilor de competență alternativă prevăzute de art. 113 alin. 1 pct. 8 și pct. 3 Cod procedură civilă rap. la art. 126 alin. 2 Cod proc. civilă.

În conformitate cu prevederile art. 107 Cod proc. civilă, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit dispozițiilor art. 113 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, „în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Instanța mai reține că, atunci când competența este alternativă, alegerea instanței competente din punct de vedere teritorial aparține reclamantului, potrivit art. 116 Cod procedură civilă, și că în urma introducerii acțiunii la Judecătoria Iași, competența a fost stabilită în favoarea acestei instanțe, nemaiputând fi declinată către o altă instanță.

Potrivit art. 126 alin. 2 Cod procedură civilă, „în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă”, legiuitorul stabilind astfel caracterul nelegal al convențiilor atributive de competență încheiate înainte de nașterea litigiului, în materia protecției drepturilor consumatorilor.

Într-adevăr, instanța apreciază ca fiind întemeiate susținerile referitoare la neretroactivitatea legii civile, respectiv aplicabilitatea prevederilor art. 126 alin. 2 Cod procedură civilă numai contractelor încheiate după . Noului Cod de procedură civilă.

Însă, instanța subliniază că se impune, în continuare, analizarea clauzei atributive de competență din contractul de credit nr. C_ prin raportare la dispozițiile Legii nr. 193/2000, precum și prin raportare la reglementările și jurisprudența comunitară.

În acest sens, prezenta instanță are în vedere și concluziile și argumentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Hotărârea Océano Grupo Editorial și Salvat Editores, C-240/98, care au fost reiterate și în jurisprudența ulterioară, precum cauza C-137/08. Prin hotărârea menționată, Curtea a stabilit că „O clauză atributivă de competență, care este inserată fără a fi făcut obiectul unei negocieri individuale într-un contract încheiat între un consumator și un profesionist și care conferă competență exclusivă instanței de la sediul profesionistului, trebuie considerată ca fiind abuzivă, în sensul art. 3 al Directivei nr. 93/13/CEE, în măsura în care aceasta creează, cu încălcarea bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului între drepturile și obligațiile părților contractante”. În argumentarea acestei soluții, Curtea a reținut că „o asemenea clauză, care are ca obiect atribuirea competenței exclusive, pentru toate litigiile decurgând din contract, numai instanței de la sediul profesionistului îl obligă pe consumator să se supună competenței exclusive a unui tribunal care poate fi îndepărtat de domiciliul său, ceea ce face să îngreuneze prezența sa în instanță. În cazul litigiilor privind sume mici, cheltuielile aferente prezentării consumatorului în instanță pot să-l determine să renunțe la orice apărare sau cale de atac. O asemenea clauză intră astfel în categoria acelora ce au ca efect să suprime sau să restrângă exercitarea acțiunilor în justiție sau a căilor de atac ce pot fi formulate de consumator, categorie vizată la pct. 1 lit. q din anexa Directivei nr. 93/13/CEE. În schimb, această clauză permite profesionistului să-și concentreze acțiunile la tribunalul de la sediul său, ceea ce îi ușurează în același timp organizarea participării sale în instanță, ducând la scăderea costurilor aferente.”

Situația din cauzele reunite analizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea citată se suprapune peste cea existentă în prezenta speță.

Astfel, instanța reține că, prin clauza cuprinsă în clauza atributivă de competență din Contractul de credit încheiat cu reclamanții, care nu a fost negociată individual, pârâta a înlăturat dispozițiile art. 113 alin. 1 pct. 8 și pct. 3 Cod procedură civilă, stabilind o competență teritorială exclusivă în favoarea instanțelor de la sediul său principal, fapt ce a creat, cu încălcarea bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului între drepturile și obligațiile părților contractante.

În mod similar cu situația din cele două cauze ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, sus-citate, introducerea în contractul de credit încheiat cu reclamanții a clauzei de la art. atributive de competență creează, cu încălcarea bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ în detrimentul pârâtului între drepturile și obligațiile părților contractante. Încălcarea bunei-credințe rezultă din forțarea de către pârâtă a concentrării tuturor litigiilor pe care le are sau le-ar putea avea cu consumatorii la instanța de la sediul său, deși contractele sunt încheiate prin intermediul reprezentanțelor pe care banca le are în țară, iar competența alternativă permite consumatorilor să se adrese instanței de la locul domiciliului consumatorului sau de la locul încheierii contractului. Prin stabilirea competenței teritoriale exclusive în favoarea instanțelor de la sediul său, banca își creează un avantaj față de clienți, prin aceea că minimizează costurile sale pentru susținerea litigiilor și reduce în mod semnificativ posibilitatea consumatorilor de a-și apăra interesele, din cauza cheltuielilor ridicate pe care le presupune deplasarea la instanță sau menținerea legăturii cu un avocat care se află la sute de kilometri distanță.

Judecarea dosarului de către o instanță situată la distanță de domiciliul reclamantului, în pofida faptului că, potrivit dispozițiilor legale care reglementează competența teritorială, aceasta trebuia stabilită în favoarea instanței de la domiciliul reclamanțiloi, conform art. 113 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă rap. la art. 126 alin. 2 Cod proc. civilă, reprezintă expresia dezechilibrului creat între părțile litigante, constituind o încălcare flagrantă a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, una dintre componentele acestei noțiuni fiind principiul „egalității armelor”, astfel cum în mod întemeiat a susținut reclamantul.

Totodată, instanța apreciază că dacă se dă eficiență clauzei atributive de competență cuprinsă în contractul de credit, se încalcă dreptul la apărare al reclamanților, consfințit de art. 24 din Constituția României, care include posibilitatea părții de a participa personal la ședința publică de judecată, precum și de a fi asistată sau reprezentată de un avocat. Nu trebuie omis nici obiectul litigiului, reprezentat de constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul prin care s-a stabilit competența teritorială exclusivă, prezența sau reprezentarea reclamantului în instanță și formularea de concluzii orale fiind importantă în încercarea de convingere a judecătorului cu privire la temeinicia acțiunii.

Pentru toate aceste motive, instanța constată că este abuzivă clauza atributivă de competență cuprinsă în Contractul de credit nr. C_ /28.06.2006, contravenind art. 1 lit. q din Directiva nr. 93/13/CEE, astfel încât aceasta nu va produce efecte asupra consumatorului, conform art. 6 din Legea nr. 193/2000.

Astfel, stabilirea competenței teritoriale pentru soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea unor clauze abuzive din Contractul de credit nr. C_ /28.06.2008 nu se poate face prin raportare la clauza atributivă de competență din același contract, care are un vădit caracter abuziv, motiv pentru care nu produce efecte juridice, potrivit art. 6 din Legea nr. 193/2000.

În mod evident, atâta vreme cât reclamanții și-a manifestat în mod legal dreptul de a alege între două sau mai multe instanțe deopotrivă competente, prevăzut de art. 116 Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei nu poate fi declinată, cu atât mai mult cu cât prin aceasta se încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al consumatorului.

De la momentul introducerii acțiunii nicio altă instanță nu mai este competentă să judece, chiar dacă anterior reclamanții putea introduce acțiunea la mai multe instanțe, reclamanții nu mai pot reveni asupra alegerii realizate, iar pârâta nu poate solicita declinarea competenței teritoriale, deoarece instanța sesizată de către reclamanții este competentă teritorial.

Pentru aceste motive, văzând și prevederile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, cu referire la dispozițiile procedurale, constituționale și comunitare amintite în cuprinsul hotărârii, instanța apreciază întemeiată excepția invocată de reclamanți, urmând să o admită și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. 3 alin. 3 Cod procedură civilă, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj N..

În temeiul art. 133 pct. 2 rap. la art. 134 Cod proc. civilă, având în vedere că Judecătoria Iași a declinat la rândul său competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța constată ivit conflictul negativ de competență și va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului ivit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția necompetenței teritoriale.

Declină competența de soluționare a cauzei reclamantii R. C. C., R. F., ambii cu domiciliul ales in Iasi, ., nr.54, . și pe pârâtii O. B. ROMÂNIA SA, cu sediul in Bucuresti, .-68, Sector 1, O. B. ROMÂNIA SA - SUCURSALA IAȘI, cu sediul in Iasi, ..28, ., tronson 7, Judet Iasi - în favoarea Judecătoriei Iași.

Constată existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Iași.

Suspendă judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2015.

P.,GREFIER,

Red.P.R../Th.red.CB./6ex./03.12.2015

L.4COM/recl.+parat,/

R o m â n i a

JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCURESTI

Operator de Date cu Caracter Personal Nr.4904

.-4, SECTOR 4

TELEFON: 021/_

FAX: 021/_

DOSAR NR._

DATA: .

CĂTRE,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

Vă facem cunoscut că prin Sentința civilă nr._/25.11.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București s-a dispus înaintarea dosarului către dumneavoastră pentru pronunțarea regulatorului de competență în cauza privind reclamantii R. C. C., R. F. și pe pârâtii O. B. ROMÂNIA SA, O. B. ROMÂNIA SA - SUCURSALA IAȘI, având ca obiect - acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE, sens în care vă înaintăm alăturat dosarul nostru cusut și numerotat, conținând .file compus din 1 volum, la acesta fiind atașat: dosar nr._ al Judecatoriei Iasi, ce contine 72 file.

P., GREFIER,