Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 12886/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr._/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. R.
GREFIER – M. U.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant M. R. D. - D. A. LA SCA P. ȘI ASOCIAȚII și pe pârât O. B. ROMÂNIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, obligație de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta prin avocat, pârâta prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin serviciul registratură, pârâta a depus înscrisuri, după care,
Instanța, pune în discuție excepția necompetenței materiale, față de caracterul neevaluabil în bani al clauzelor pentru care se solicită constatarea caracterului abuziv în raport cu dispozițiile art. 94 C.pr.civilă.
Apărătorul reclamantei, învederează instanței că lit. j este încadrată în dispozițiile art. 94, că este acțiune evaluabilă în bani, este clauză contractuală. Solicită respingerea excepției.
Apărătorul pârâtei pune aceleași concluzii.
Instanța reține cauza în vederea soluționării excepției necompetenței materiale.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ (ca urmare a disjungerii din dosarul nr._/3/2014), reclamanta M. R. D. a chemat în judecată pe pârâta O. B. ROMANIA S.A., pârâta O. B. UNGARIA, reprezentată de O. B. România SA, pârâta O. FINANCING SOLUTIONS B.V.solicitând instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în contractul de credit nr. C_ /25.03.2008.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență că solicită constatarea caracterului abuziv al art. 10.1, 10.2, 10.4, 13 lit b din Contract. Conform art. 1 din Contract, Banca acordă clientului un împrumut ipotecar, denumit în continuare Credit, în suma de 120.800 CHF. Conform tabelului de la pagina 41, vol 2 din dosarul declinat, valoarea cererii de chemare în judecată în lei la cursul CHF de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată este de 444.507,760 lei.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1566/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Judecătoria Sectorului 1 București, unde cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 22.04.2015.
In motivarea sentinței, se arată că cererea având ca obiect constatarea nulității absolute are caracter patrimonial, valoarea estimată de reclamantă, ulterior cererii precizatoare fiind de_,65 lei deci inferioară pragului valoric de 200 000 de lei prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. j) C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 26.06.2015 (primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate la Judecătoria Sectorului 1 București), instanța a pus în discuția părților calificarea capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute din contractul de credit nr. C_ /25.03.2008 și, ulterior, a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei.
Având în vedere că excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, conform art. 130 alin. (2) rap. la art. 129 alin. (2) pct. 2 C.proc.civ., constituie o excepție de procedură, absolută și dilatorie, de natură a face de prisos cercetarea fondului de către instanța ce ar urma să se dezînvestească, instanța, în temeiul art. 248 alin. (1) C.proc.civ., o va cerceta cu prioritate.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocat de reclamant, instanța reține că acesta a formulat o acțiune cu mai multe capete de cerere principale constând în constatarea nulității absolute a mai multor clauze din contractul de credit, printre care și art. 10.1 din contract conform căruia ,,Rambursarea creditului se face în rate lunare egale (formate din rata de principal și dobânda), la data scadențelor lunare, conform graficului de rambursare cuprins în Anexa nr. 1 care face parte integrantă la prezentul Contract. Clienții acceptă faptul că acest grafic poate fi modificat unilateral de către Bancă în cazul modificării nivelului ratei de dobândă curentă, conform art. 6.2”, art. 10.2 din contract în conformitate cu care „Rambursarea ratelor lunare se va efectua de către Client în conturile curente ale Împrumutatului deschise la Bancă în aceeași monedă în care a fost acordat creditul. Clientul poate opta și pentru depunerea sumelor datorate în orice altă monedă pentru care Împrumutatul are deschis cont curent, Banca având dreptul să realizeze conversia valutară începând cu ora 00 a datei scadenței lunare, folosind cursurile de schimb valutar practicate de Bancă la acea dată, cu respectarea normelor legale în vigoare. Banca are dreptul la liberă alegere a ordinii în care va utiliza disponibilitățile din conturile deschise în diferite valute, iar utilizarea disponibilităților respective se va face până la limita rambursării integrale a sumelor datorate”, art. 10.4 din Contract „Clientul autorizează Banca să facă în numele și pe conturile sale până la nivelul sumelor datorate, orice operațiune considerată necesară, inclusiv de schimb valutar. Conversia se va face la cursurile de schimb valutar practicate de Bancă la acea dată, cu suportarea de către Client a tuturor comisioanelor, spezelor și taxelor aferente acestor operațiuni. Banca are dreptul, dar nu și obligația de a efectua aceste operațiuni, precum și art. 13 lit. b) potrivit căruia ,,Clientul declară și garantează pe proprie răspundere că a luat cunoștință de faptul că există o fluctuație permanentă a cursurilor de schimb valutar între monede, fluctuație determinată de condițiile pieței, banca neavând niciun control asupra acesteia. Prin urmare, Clientul acceptă toate riscurile aferente cursului de schimb asociate contractării unui împrumut într-o monedă diferită de cea în care își încasează venitul. Clientul exonerează banca de orice pretenție în legătură cu efectele nefavorabile ale fluctuațiilor cursului de schimb valutar’’, capetele de cerere privind restituirea sumelor achitate în plus ori emiterea unui nou grafic de rambursare având doar caracter accesoriu constatării ca abuzive a clauzelor în temeiul cărora au acestea au fost plătite.
Astfel, relativ la clauza prevazuta la art. 10.1 din contract, instanta retine ca aceasta prevede modul in care urmeaza a se face rambursarea creditului, respectiv in rate lunare, conform graficului de rambursare anexa la contract.
Prevederea amintită se referă așadar la modul în care urmează să se efectueze rambursarea creditului or, instanța reține că această clauză nu este evaluabilă în sine, întrucât de esența acestei clauze este reglementarea modului practic în care se va rambursa creditul – nu poate fi considerată ca având caracter evaluabil în bani o prevedere contractuală prin care se specifică faptul că rambursarea creditului se va face în rate lunare egale, conform graficului de rambursare cuprins în anexa 1 la contract.
În ceea ce privește clauzele prevăzute la art.10.2, art.10.4, instanța reține că acestea prevăd dreptul Băncii de a acoperi datoria restantă din oricare alte conturi bancare deschise la Bancă, prin debitarea oricăruia dintre acestea, la cursul de schimb al O. B. oferit pentru valuta respectivă, în vederea plații ratelor lunare și a altor sume datorate Băncii.
Instanța reține că de esența acestor clauze este reglementarea modului în care poate proceda banca cu privire la recuperarea ratelor lunare, prin toate mijloacele descrise pe larg în cuprinsul respectivelor clauze, iar nu sumele efectiv aflate sau nu în conturile reclamantului la un moment dat, care oricum nu pot fi determinate la acest moment. Cu alte cuvinte, aspectul care îl nemulțumeste pe reclamant cu privire la conținutul acestor clauze este reprezentat de posibilitatea Băncii de a acționa într-un anumit mod pentru a-și asigura recuperarea sumelor de bani datorate de reclamant, mod pe care acesta îl consideră abuziv.
Așa fiind, instanța apreciază că aceste clauze nu au nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândesc un conținut economic pentru simplul motiv că au fost inserate într-un contract de împrumut, iar împrumutul în sine are, desigur, natură patrimonială.
Totodată, aceste clauze contractuale nu sunt evaluabile prin ele însele, ci tot prin raportare la valoarea totală a contractului, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
În sfârșit, prevederea art.13 lit.b din contract,a cărei nulitate se solicită a se constata, are de asemenea caracter neevaluabil în bani, prin aceasta clientul declarând, pe propria răspundere, că a luat cunoștință de fluctuația permanentă a cursului de schimb valutar între monede, fluctuație determinată de condițiile pieței, asupra cărora banca nu are niciun control, clientul acceptând riscurile aferente cursului de schimb asociate contractării unui împrumut într-o monedă diferită de cea în care își încasează venitul.
Instanța constată că aceste clauze nu sunt evaluabile efectiv, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
De asemenea, instanța constată incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ. potrivit căruia ,,În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt’’.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamanți se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Concluzionând, capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. nr. 10.1, 10.2, 10.4, 13 lit b din contractul de credit nr. C_ /25.03.2008 sunt neevaluabile în bani, iar capetele de cerere ale acțiunii sunt întemeiate pe un titlu comun.
Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
Un alt argument în susținerea excepției de necompetență îl constituie faptul că Tribunalul și-a dobândit deja competența prin neinvocarea în termenul prevăzut de lege a excepției necompetenței materiale.
In acest sens, se constată că în dosarul inițial nr._/299/2014 au existat mai multe termene de judecată la care părțile au fost legal citate, anume 30.09.2014, 11.11.2014, 20.01.2015, 17.02.2015, abia la ultimul termen fiind pusă în discuție disjungerea cauzelor, fără însă a se invoca excepția necompetenței materiale, iar ulterior în dosarul nou format_ s-a invocat excepția necompetenței materiale din oficiu.
. în vedere complexitatea cererii inițiale din dosarul inițial nr._/299/2014 ce cuprindea extrem de numeroase capete de cerere, însă simplele precizări cu privire la valoarea fiecărui capăt de cerere trebuiau puse în sarcina reclamanților din regularizare, iar nu pe parcursul a 3 termene de judecată întrucât instanța de judecată, conform art. 131 alin. (2) C.proc.civ., poate acorda un singur termen de judecată pentru clarificarea și stabilirea valorii obiectului cererii în vederea determinării competenței.
Mai mult decât atât, potrivit art. 99 alin. (1) C.proc.civ., ,,dacă unul dintre capetele de cerere principale este de competența altei instanțe, instanța sesizată sa dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența’’, însă această operațiune trebuia efectuată în dosarul inițial nr._/299/2014 în care au existat mai multe termene pentru determinarea competenței, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 1566/31.03.2015.
Or conform art. 131 alin. (1) C.proc.civ., instanța de judecată avea posibilitatea de a-și verifica competența la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate, respectiv la data de 30.09.2014, apoi cel mai târziu la 11.11.2014, invocarea necompetenței materiale nemaifiind posibilă ulterior acestui moment și conducând la dobândirea competenței de către instanța inițial învestită.
În consecință, în temeiul art. 132 alin. (3) C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Având în vedere dispozițiile art. 133 pct. 2 C.proc.civ., instanța reține că atât Tribunalul București, cât și Judecătoria Sectorului 1 București, s-au declarat necompetente de a judeca această pricină, motiv pentru care va constata ivit conflictul negativ de competență și, pe cale de consecință, va dispune ca dosarul să fie înaintat Curții de Apel București în vederea pronunțării unui regulator de competență.
în temeiul art..134 C.proc.civ., instanța va suspenda judecarea cererii până la soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant M. R. D. - D. A. LA SCA P. ȘI ASOCIAȚII București, SPLAIUL UNIRII, nr. 223, . pârât O. B. ROMÂNIA S.A., sector 1, București, CALEA BUZEȘTI, nr. 66-68, în favoarea Tribunalului București.
Constată ivit conflictul negativ de competenta pentru soluționarea căruia va înainta dosarul Curții de Apel București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Pentru Grefier aflat în C.O
semnează Grefier - Șef
RedRL/tehnRL/MU/18.08.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
