Acţiune în constatare. Sentința nr. 3838/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3838/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 3838/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3838/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Instanta constituită din:
Președinte: F. M. P.
Grefier: I. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind reclamantul B. M., reclamanta B. C. și pârâta U. Ț. BANK SA, având ca obiect acțiune în constatare - clauze abuzive.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 27.02.2015:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, în conformitate cu dispozițiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 9.12.2014, sub nr._, reclamanții B. M. și B. C. au chemat în judecată pe pârâta U. Ț. BANK SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 3.2 din Contractul de credit nr._/18.10.2006, referitoare la perceperea unui comision de acordare a facilității, și obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumei de 800 euro încasată cu titlu de comision de acordare credit, precum si să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 3.3 din Contractul de credit nr._/18.10.2006, ce reglementează comisionul de administrare, precum și restituirea sumei de 5842,85 euro reprezentând comision de administrare achitat în perioada 18.10.2006 – 01.11.2014..
În motivarea cererii, reclamantii au arătat că, în fapt, au încheiat cu pârâta Contractul de credit nr. Contractul de credit nr._/18.10.2006, al cărui obiect a fost împrumutul sumei de 20.000 euro, pentru o durată de 120 de luni. Au considerat că Contractul de credit prevede abuziv obligația de plată a acestor comisioane, având în vedere dispozițiile Legii nr. 193/2000, întrucât banca încasează nelegal comisioanele, deși este acoperită de dispozițiile contractuale prin stabilirea de penalități de întârziere la plată, declararea scadenței anticipate ori modificarea dobânzilor. A mai afirmat că perceperea comisionului de administrare este o clauză abuzivă, deoarece este în măsură să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, ale Directivei 48/2008/CEE.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamantii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 13.01.2015, în conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității formulării actiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, arătând că reclamantul nu invocă niciun motiv pentru care clauzele criticate ar fi neinteligibile sau netransparente, acestea fiind perfect legale și clare, întrucât este exprimat atât cuantumul comisionului și modul de calcul, cât și activitățile pe care banca le efectuează în schimbul încasării acestei sume de bani. A considerat că aceste clauze nu pot face obiectul controlului caracterului abuziv, fiind exceptate în mod expres de art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13, întrucât privesc prețul contractului și sunt clare, fără echivoc, pentru înțelegerea lor nefiind necesare cunoștințe de specialitate. A mai susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru calificarea clauzelor contractuale ca fiind abuzive, întrucât reclamantul nici măcar nu invocă imposibilitatea negocierii contractului, iar odată cu agrearea clauzelor prevăzute în Condițiile Generale de Creditare, clientul a negociat elementele individuale consacrate în condițiile speciale ca elemente esențiale ale contractului. A afirmat că aceste clauze nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Cu privire la comisionul de acordare credit, pârâta a arătat că acesta reprezintă prețul sau costul operațiunilor precontractuale efectuate de către bancă, dreptul băncii de a încasa comision de acordare credit fiind menținut chiar și în art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010. Referitor la comisionul de administrare, pârâta a menționat că reprezintă contraprestația specifică a împrumutatului în schimbul serviciilor de supraveghere a modului de derulare a contractului, întreținere și operare a sistemelor informatice de gestiune și alte prestații asemănătoare lunare.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-art. 208 Cod procedură civilă, art. 969 Cod civil.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 3.02.2015, reclamanții au formulat Răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut de art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța a încuviințat și a fost administrată, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Între pârâta U. Ț. BANK SA, și reclamanții B. M. și B. C., în calitate de împrumutati, s-a încheiat Contractul de credit nr._/18.10.2006, având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 20.000 euro, pentru o perioadă de 120 de luni.
Prin clauza cuprinsă la art. 3.2 din Contractul de credit s-a prevăzut: Comision de acordare a faciliății 4% din valoarea totală a facilității.
La art. 3.3 din contract: Comision de administrare la Facilitățile denominate in RON - 0,53% calculat la soldul lunar al facilității, iar la Facilitățile denominate in EURO sau USD - 0,23% calculat la soldul lunar al facilității.
În drept, potrivit art. 1 din Legea 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, fiind interzis comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 4 alin. 1 din această Lege stabilește că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Potrivit art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
De asemenea, în ce privește noțiunea de clauză abuzivă, art. 3 alin. 1 din Directiva nr. 93/13/CEE atribuie acest caracter clauzelor contractuale care nu s-au negociat individual și, în contradicție cu exigența de bună-credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
Din ambele reglementări rezultă aceleași condiții care imprimă unei clauze contractuale caracter abuziv și anume: clauza să nu fie negociată individual și să se creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorilor.
Conform art. 3 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune, iar faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate individual nu exclude aplicarea prezentului articol pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia indică faptul că este, cu toate acestea, un contract de adeziune.
În speță, reclamanții-consumatori au solicitat constatarea caracterului abuziv cu privire la clauzele cuprinse la art. 3.2 si la art. 3.3 din Contractul de credit nr._/18.10.2006, prin care au fost stabilite comisioanele datorate băncii.
1. Referitor la caracterul nenegociat al clauzei cuprinse la art. 3.2 si 3.3 din Contractul de credit nr._/18.10.2006, instanța stabilește că acesta se regăsește cu privire la toate comisioanele percepute de unitatea bancară, fiind vădit neîntemeiată susținerea pârâtei în sensul că această clauză are caracter negociat.
Aducerea la cunoștința clientului a contractului de credit nu reprezintă negociere, ci o componentă a dreptului la informare al consumatorului. De asemenea, posibilitatea consumatorului de a opta între diferite servicii aflate pe piața bancară nu reprezintă negociere, având în vedere că pentru fiecare tip de serviciu există un contract preformulat de către prestatorul de servicii, cu privire la care consumatorul nu poate aduce modificări.
Faptul că împrumutatul nu a avut posibilitatea de a negocia eliminarea comisioanelor la încheierea contractului de credit este în afara oricărui dubiu, având în vedere că obligația de plată a comisionului de acordare și a comisionului de administrare este prevăzută la art. 3 din contract.
Este vădit neîntemeiată și invocarea de către pârâtă a prevederilor art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, întrucât consumatorul nu consideră ca fiind abuziv prețul serviciilor de care a beneficiat, ci faptul că este obligat să plătească, pe lângă prețul reprezentat de dobânda lunară, diferite comisioane, pentru care nu primește o contraprestație, clauza prin care sunt stabilite obligații de plată suplimentare prețului reprezentat de dobânda curentă nefiind exclusă de la verificarea caracterului abuziv, cu atât mai mult nu este exprimat în mod clar și inteligibil conținutul serviciului pentru care este perceput comisionul.
2. În ce privește cea de-a doua condiție ce atrage caracterul abuziv al unei clauze, respectiv crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului, aprecierea îndeplinirii ei se va face în concret, cu privire la fiecare comision.
Perceperea de către bancă a comisionului de acordare a creditului, care a fost în procent de 4% din valoarea creditului acordat creează un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului, plata sumei de 800 euro nefiind justificată de serviciile pe care le-a presupus deschiderea contului de credit, virarea în acest cont a sumei împrumutate și emiterea graficului de rambursare. Totodată, instanța constată că valoarea comisionului de acordare este mare (800 euro in raport de valoare creditului de 20.000 euro), creand un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, prin plata sumei de 800 euro pentru încheierea unui contract având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 20.000 euro.
Perceperea de către bancă a comisionului de administrare în cuantum lunar de 0,23%, nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, acest comision reprezentând prețul pe care împrumutatul îl plătește pentru serviciile prestate de bancă în legătură cu administrarea contului de credit și încasarea ratelor lunare. Acest comision nu este inclus în dobânda curentă care reprezintă prețul împrumutului acordat, respectiv suma de bani pe care banca o primește pentru că l-a împrumutat pe reclamant. Comisionul de administrare este perceput pentru servicii bancare lunare prestate în legătură cu administrarea creditului, acestea fiind distincte de serviciile de creditare.
Includerea comisionului de administrare în dobânda anuală efectivă nu are caracter abuziv, întrucât dobânda anuală efectivă trebuie să cuprindă costul total al creditului, astfel cum se prevede la art. 7 pct. 6 din O.U.G. nr. 50/2010, aceasta fiind utilă pentru informarea clientului cu privire la costurile totale pe care le suportă. Spre deosebire de dobânda anuală efectivă, dobânda curentă reprezintă prețul creditării, respectiv procentul pe care îl percepe unitatea bancară pentru transmiterea către reclamant a unei sume de bani, de folosința căreia este lipsită pentru o anumită perioadă de timp.
Totodată, instanța constată că plata sumei lunare de 0,23%, din soldul lunar nu poate genera un dezechilibru semnificativ, aceasta reprezentând o parte nesemnificativă din ratele lunare de aproximativ 300 lei, achitate de împrumutați.
3. În ce privește cea de-a treia condiție ce atrage caracterul abuziv al unei clauze, respectiv producerea dezechilibrului contractual contrar cerințelor bunei-credințe, instanța stabilește că această cerință nu se regăsește în privința comisionului de acordare si de administrare, care sunt percepute pentru serviciile prestate de unitatea bancară în legătură cu acordarea creditului, fiind permise și de prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010.
Fiecare client al băncii urmare a încheierii unui contract de credit are obligația, pe lângă obligațiile individuale prevăzute în contract, să asigure resursele financiare de care banca are nevoie în activitatea sa curentă, sumele încasate cu titlu de dobândă neacoperind aceste cheltuieli ale băncii, costuri necunoscute consumatorului la momentul încheierii contractului. Dar, cuntumul acestor costuri nu trebuie să conducă la crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului.
În acest sens, este relevantă și Hotărârea CJUE din data de 26.04.2012 în cauza C-472/10 (INVITEL-Ungaria), potrivit căreia se poate aprecia ca fiind abuzivă clauza care figurează în condițiile generale ale contractelor încheiate cu consumatorii prin care un vânzător sau un furnizor prevede o modificare unilaterală a costurilor aferente serviciului care trebuie furnizat, fără a descrie însă în mod explicit modalitatea în care sunt stabilite respectivele costuri și fără a indica un motiv întemeiat pentru această modificare.
Reținând faptul că prin clauza cuprinsă la art. 3.3 prin care se stabilește obligația împrumutatului de plată a comisionului de administrare nu s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe, această sumă fiind datorată pentru servicii prestate de către unitatea bancară în legătură cu creditul acordat, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 3.3 din Contractul de credit nr._/18.10.2006, ce reglementează comisionul de administrare, precum și restituirea sumei de 5842,85 euro reprezentând comision de administrare achitat în perioada 18.10.2006 – 01.11.2014.
Dar, constatând anterior faptul că perceperea de către bancă a comisionului de acordare a creditului, care a fost în procent de 4% din valoarea creditului acordat creează un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului, comisionul de acordare fiind în valoare de 800 euro, precum si că faptul că prin clauza de la art. 3.2 din contract, se încalcă flagrant prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, aceasta nefiind negociată și producând, prin ea însăși, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, instanța va admite, în parte, cererea și va constata caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 3.2 din Contractul de credit nr._/18.10.2006, referitoare la perceperea unui comision de acordare a facilității, și în consecință, dispune înlăturarea acestei clauze abuzive din contract și obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumei de 800 euro încasată cu titlu de comision de acordare credit.
Cu respectarea principiului disponibilității, instanța va lua act că părțile și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantii B. M. și B. C., ambii cu domiciliul ales la S.C.P.A. M. Kehaizan în București, ., nr. 44Bis, ., ., în contradictoriu cu pârâta U. Ț. BANK S.A., cu sediul social în București, ., sector 1 si cu sediul ales la SPRL B. și Asociații în București, ., nr. 70, sector 2.
Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 3.2 din Contractul de credit nr._/18.10.2006, referitoare la perceperea unui comision de acordare a facilității, și în consecință, dispune înlăturarea acestei clauze abuzive din contract și obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumei de 800 euro încasată cu titlu de comision de acordare credit.
Respinge ca neîntemeiată cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 3.3 din Contractul de credit nr._/18.10.2006, ce reglementează comisionul de administrare, precum și restituirea sumei de 5842,85 euro reprezentând comision de administrare achitat în perioada 18.10.2006 – 01.11.2014.
Ia act că părțile și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27.02.2015.
Președinte,Grefier,
P. F. M.D. I. I.
Red:P.F.M/Th.red:P.F.M/D.I.I
5 EX /20.08.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
