Uzucapiune. Sentința nr. 3844/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3844/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 3844/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 3844/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. R.
GREFIER – M. UNGHIAN U
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant V. I., și pe pârât S. R. PRIN REPREZENTANTUL SĂU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, pârât DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect uzucapiune, hotârâre care să țină loc de act autentic, REJUDECARE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de 06.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 13 02.2015, 20.02.2015 și 27.02.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.05.2014 sub nr._, ca urmare a admiterii recursului, prin care s-a desființat sentința civilă nr. 2813 din 17.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București și s-a trimis cauza spre rejudecare sub aspectul ultimului capăt de cerere, reclamantul V. I. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, M. București prin Primarul General, Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare asupra imobilului compus din suprafața de 184 mp teren și construcții situat în București, ., sector 1, Judecătoriei Sectorului 1 București.
În motivarea cererii introductive, reclamantul a arătat că la data de 15.10.1985, pârâții G. F. și I. M. I. au vândut imobilul situat în București, ., sector 1 compus din teren în suprafață de 184 mp și casă de locuit formată din 2 camere, marchiză, pe baza unei chitanțe de mână, către numiții C. Rahila și C. A.. După ce C. Rahila și C. A. au intrat în posesia imobilului mai sus menționat, la data de 13.02.1986, la imobilul acestora a izbucnit un incendiu care a produs pagube unor bunuri mobile și imobile aparținând reclamantului, care locuia la imobilul învecinat.
În urma acestui incendiu, împotriva numiților C. Rahila și C. A., s-a deschis pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, dosarul penal nr. 3777/1986 în care reclamantul a avut calitatea de parte vătămată și parte civilă.
Pentru stingerea pretențiilor de despăgubire ale reclamantului pentru pagubele pricinuite de incendiul de care s-a făcut vinovată C. Rahila, la data de 05.08.1986, a încheiat cu aceasta și cu soțul acesteia, C. A., un act denumit „Înțelegere”, prin care aceștia i-au cedat posesia imobilului situat în . bis, cât și dreptul de proprietate asupra imobilului pe care aceștia îl dobândiseră de la G. F. și I. M. I., pârâții din prezenta cauză.
Practic momentul încheierii actului denumit „Înțelegere”, reclamantul a folosit terenul și construcțiile edificate pe acesta, a extins construcția casei prin construirea unei mansarde locuibile, locuind neîncetat în acest imobil. Și în prezent, terenul și casa sunt folosite de către reclamant. Începând din anul 1987 a plătit impozitul aferent clădirii și terenului, a încheiat și plătit contractele de utilități (electricitate, gaze, salubritate, apă și canalizare).
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1846, 1847, 1858, art. 1895 – 1898, art. 493, 494 C.civ.
Prin întâmpinarea formulată în primul ciclu procesual, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat la data de întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului R..
În motivare s-a arătat că în succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, direcțiile generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București, reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații și sunt citate de notarii publice în cadrul procedurii succesorale. Prin urmare, față de dispozițiile invocate anterior, în succesiunile ce urmează a fi declarate vacante S. R. este reprezentat de direcțiile generale ale finanțelor publice județene, în speță de față de Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București și nu de către Ministerul Finanțelor Publice.
Prin aceeași întâmpinare, s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, având în vedere faptul că legea nr. 36/1995 instituie o procedură specială pentru constatarea și declararea vacanței succesorale.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 36/1995, art. 111 C.pr.civ, art. 680 C.civ.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 05.12.2014, reclamantul a arătat că la data de 03.12.2010, prin sentința civilă nr._/2010 pronunțată în dosarul nr._, hotărâre irevocabilă prin neapelare la 08.02.2011, Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea reclamantului V. I. privind constatarea vacanței succesorale de pe urma I. M. I. și G. F., astfel că, S. R. a devenit proprietarul moștenirii vacante. Ca urmare a nedezbaterii succesiunii de pe urma celor doi vânzători instanța de judecată a constatat vacanța succesorală și a confirmat, situația juridică a patrimoniului defuncților I. M. I. și G. F., în sensul că S. R. este proprietarul imobilului situat în București, ., sector 1, ce face obiectul prezentului dosar, deși S. R. a negat calitatea sa de proprietar, invocând lipsa calității sale procesual pasive și deci de succesor – dobânditor al obligațiilor defuncților vânzători G. F. și I. M.I..
Bunul a intrat în proprietatea statului ca urmare a constatării, pe cale judecătorească a vacanței succesorale, iar imobilul nu a intrat niciodată în domeniul public al statului și nu a ieșit niciodată din circuitul civil.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1073 – 1077 C.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/03.12.2010 pronunțată în Dosar nr._, Judecătoria Sectorului 1 București a admis cererea formulată de reclamantul V. I. în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, constatând vacantă moștenirea de pe urma defuncților I. I. și G. F., și a disjuns celelalte capete de cerere, formându-se dosarul cu nr._/299/2010.
Prin sentința civilă nr. 2813/17.02.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2010, s-a admis cererea privind pe reclamantul V. I., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin reprezentantul său Ministerul Finanțelor Publice, M. București prin Primar General, Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București; s-a constatat că reclamantul a dobândit prin efectul prescripției achizitive de scurtă durată dreptul de proprietate asupra imobilului - teren în suprafață de 182,88 m.p., situat în București, ., sector 1, identificat în anexa 4 la raportul de expertiză efectuat în cauză de dl. expert I. I.; s-a constatat că reclamantul a dobândit prin efectul accesiunii dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul în suprafață de 182,88 m.p., situat în București, ., sectorul 1, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză de dl. expert S. I. și s-a luat act reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a exercitat calea de atac a apelului, considerând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.
Prin Decizia nr. 1008 A din 31.10.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/299/2010, s-a admis apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
Curtea de Apel București, prin decizia nr. 593 R din 21 martie 2014, pronunțată în dosarul nr._/299/2010, a admis recursul declarant de recurentul reclamant V. I., a modificat în parte decizia civilă nr. 1008A/31.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, a desființat sentința civilă nr. 2813 din 17.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București și a trimis capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care ține loc de contract de vânzare – cumpărare asupra imobilului compus din suprafața de 184 mp teren și construcții situat în București, . A Sector 1, Judecătoriei Sectorului 1 București, spre rejudecare, menținând soluția din apel de respingere a primelor două capete de cerere.
Procedând la rejudecarea cauzei sub aspectul capătului de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare, instanța reține următoarele:
Între numiții G. F. și I. M I. și C. Rahila și C. A., s-a încheiat la data de 15.10.1985 un înscris sub semnătură privată denumit „Chitanță” (fila 8) cu privire la terenul în suprafață de 180 mp și construcția de pe aceasta, alcătuită din 2 camere și o marchiză situate la adresa din . A, sector 1 București.
Din înscrisul de la filele 232 – 233 și anume contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 297/20.01.1956 de fostul notariatul de Stat al Raionului G. G. D., rezultă că promitenții vânzători sunt proprietarii terenului ce formează obiectul cererii de chemare în judecată. Numerotarea veche a acestui imobil era 10 bis din ., conform adresei primite de la Primăria Municipiului București, Direcția Patrimoniu, Serviciu Cadastru.
La data de 13.02.1986, la imobilul în cauză a izbucnit un incendiu, care a produs unele pagube fondului învecinat, în care locuia reclamantul în baza certificatului de moștenitor nr. 1410/30.10.1980, autentificat de fostul Notariat de Stat al Județului Ilfov. Acest aspect rezultă și din declarația martorei N. E. și Gârtu F. care au arătat că în incendiul din data de 13 februarie au fost distruse anumite bunuri aparținând reclamantului, printre care și o mașină.
În urma acestui eveniment, s-a deschis dosarul penal nr. 3777/1986, în care reclamantul a avut calitatea de parte civilă, dar pentru stingerea pretențiilor de despăgubire ale reclamantului, acesta a încheiat cu proprietarii imobilului C. Rahila și C. A., în data de 05.08.1986, un înscris sub semnătură privată denumit „Înțelegere” cu privire la posesia terenului situat în ., sector 1 și construcția aferentă (fila 9). Înscrisurile depuse se coroborează cu declarația testimonială, unde se arată că în urma acestui eveniment, s-a deschis un proces penal, în cadrul căruia s-a ajuns la o înțelegere, la o tranzacție, în sensul ca reclamantul să fie despăgubit cu locul de casă și casa respectivă.
După dobândirea posesiei imobilului, reclamantul a extins construcția casei prin construirea unei mansarde locuibile; construcțiile constând în imobil cu mansardă, destinat locuinței și un garaj atelier, ca și terenul în suprafață reală de 182,88 mp au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară (fila 158 – 171) și expertiza tehnică în construcții (fila 175 - 182).
Înțelegerea încheiată între reclamant și C. A. și C. Rahila, în dosarul penal nr. 3777/1986, în vederea acoperirii prejuiciului produs prin incendierea unui alt bun, proprietatea reclamantului nu a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului din București, ., de la C. A. și C. Rahila către reclamant, chiar dacă părțile s-au exprimat în acest sens.
Din cuprinsul înțelegerii rezultă că reclamantul avea cunoștință de faptul că învinuiții, respectiv C. A. și C. Rahila nu erau proprietarii imobilului, aceștia dobândind imobilul prin chitanța din 15.10.1985 de la numiții G. F. și I. M. I. cărora le-au și achitat suma de 25.000 de lei.
Promitenții cumpărători și-au dat acordul ca adevărații proprietari G. F. și I. M. I. să-i vândă reclamantului imobilul cu act autentic de vânzare – cumpărare, în contul celor 25.000 de lei pe care i-au achitat.
După defuncții G. F., decedată la 15.05.2001, și I. M. I., decedat la 04.03.2003, s-a constatat vacanța succesorală în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca reprezentant al statului, prin sentința civilă nr._ din 03.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, intrată în puterea lucrului judecat.
Bunul a intrat în proprietatea statului ca urmare a constatării, pe cale judecătorească a vacanței succesorale. Iar imobilul în cauză nu a intrat niciodată în domeniul public al statului și nu a ieșit niciodată din circuitul civil. Ca urmare, Statului R. i-a fost transmisă calitatea procesuală pasivă în cauză.
G. F. și I. M. I. figurează ca promitenți-cumpărători ai suprafeței de 180 mp teren și a casei compusă din 2 camere, imobil situat în București, . bis, sector 3, în contul căreia au și primit de la promitenții cumpărători C. A. și C. Rahila, suma de 25.000 lei, în actul sub semnătură privată din anul 1985.
Ca urmare, prin înțelegerea din anul 1986, încheiată între C. A. și C. Rahila, pe de o parte, și reclamant, pe de altă parte, s-a produs o subrogare a reclamantului în drepturile promitentului-cumpărător, în raport de actualul proprietar al imobilului S. R..
Este fără dubiu calitatea de succesor al Statului R., constatată prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă la data de 08.02.201, iar în calitate de moștenitor al succesiunii vacante, S. răspunde de datoriile și sarcinile succesiunii, chiar dacă această răspundere este limitată la activul succesoral.
Ca urmare a faptului că S. dobândește un patrimoniu, deci o universalitate de bunuri, fiind succesor în drepturi al defunctului, el este obligat față de creditori în condițiile în care ar fi obligat oricare moștenitor legal/legatar/cu titlu universal acceptant al moștenirii, sub beneficiul de inventar. Având în vedere că activul succesoral dobândit de S. R. este chiar imobilul asupra căruia a dobândit și obligația de a face, constând în încheierea actului autentic la care erau obligați autorii săi, G. F. și I. M. I., S. R. nu va fi obligat la mai mult decât a dobândit, activul și pasivul succesoral confundându-se atât faptic cât și valoric.
Astfel, pe lângă faptul că cei doi cumpărători, C. A. și C. Rahila plătiseră integral prețul imobilului, dovada faptului intrării în posesia imobilului de către aceștia este chiar atragerea răspunderii penale și civile delictuale a acestora din cauza pagubelor produse reclamantului prin incendiul izbucnit la imobilul pe care îl dețineau în posesie iar ca urmare a stingerii pretențiilor civile în cadrul dosarului penal nr. 3777/1986, reclamantul a dobândit atât posesia imobilului cât și dreptul la îndeplinirea obligației de a face constând în încheierea actului care să consfințească vânzarea.
Față de cele arătate, în temeiul art. 1073 – 1077 C.civ urmează să admită cererea de chemare în judecată, prezenta hotărâre urmând să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare cu privire la imobilul situat în București, ., sector 1, compus din teren în suprafață de 182,88 mp. și construcție edificată pe acesta.
Dispune comunicarea încheierii din data de 24 octombrie 2014 către Administrația Financiară de la sediul reclamantului pentru urmărirea executării obligației de plată sau pentru punerea în executare a încheierii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, astfel cum a fost eșalonată, cu mențiunea că din suma de 2605 lei, reclamantul a achitat suma de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V. I., CNP_, cu domiciliul în mun. București, Al.P., nr. 8, ., apt 66, sector 6 și domiciliul de fapt și de comunicare a actelor de procedură în București, ., sector 1 în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, . nr. 13, sector 2, M. București prin Primarul General cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291 – 293, sector 6, Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București cu sediul în București, . nr. 13, sector 2.
Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare – cumpărare cu privire la imobilul situat în București, ., sector 1, compus din teren în suprafață de 182,88 mp. și construcție edificată pe acesta.
Dispune comunicarea încheierii din data de 24 octombrie 2014 către Administrația Financiară de la sediul reclamantului pentru urmărirea executării obligației de plată sau pentru punerea în executare a încheierii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, astfel cum a fost eșalonată, cu mențiunea că din suma de 2605 lei, reclamantul a achitat suma de 1000 lei.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RedRL/tehnRL/MU/04.06.2015
| ← Poprire asigurătorie. Sentința nr. 4030/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
