Actiune in regres. Sentința nr. 969/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 969/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 969/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 969/2015
Ședința publică de la 22.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. H.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A. în contradictoriu cu pârâta S. DE A. - REASIGURARE CITY INSURANCE S.A. și intervenient B. C., având ca obiect acțiune in regres.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin reprezentant convențional, lipsind pârâta și intervenientul forțat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul asupra competenței instanței.
Reprezentantul convențional al reclamantei apreciază că Judecătoria Sectorului 1 este competentă să soluționeze cererea.
Procedând potrivit art. 131 alin. (1) C.proc.civ. la verificarea competenței, instanța apreciază că, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j), art. 98, art. 107 și art. 130 alin. (3) C.proc.civ., este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Reclamanta, prin reprezentant convențional, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune concluzii scrise, învederând faptul că pârâta a achitat debitul principal la 15.12.2014.
În temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, ca fiind legală, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin reprezentant convențional, solicită admiterea cererii așa cum a fost precizată, obligarea pârâtei la plata penalităților calculate până la data achitării integrale a debitului și la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Socotind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, în conformitate cu art. 394 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.10.2014, sub numărul de dosar_, reclamanta S.C. A. - Ț. ASIGURĂRI S.A a chemat în judecată pe pârâta S. DE A.-REASIGURARE CITY INSURANCE SA solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.114,64 lei din care 7.079,24 lei reprezentând indemnizația de asigurare plătită asiguratului CASCO pentru autovehiculul_ și 35,40 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței până la data introducerii cererii. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de 0,1% pe zi de întârziere, calculate de la data introducerii acțiunii până la data pronunțării hotărârii judecătorești, la plata penalităților de 0,1% pe zi de întârziere, de la data pronunțării până la data achitării efective a debitului și la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxă de timbru și onorariu de avocat.
Reclamanta a solicitat citarea obligatorie a persoanei vinovate de producerea accidentului, în calitate de intervenient forțat, numitul B. C..
De asemenea, reclamanta a precizat că circumstanțele producerii accidentului și culpa intervenientului au fost consemnate în formularul de constatare amiabilă de accident.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma accidentului de circulație din data de 11.04.2014, produs din culpa conducătorului autoturismului nr._, numitul B. C., a fost avariat autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ asigurat CASCO cu polița nr._, în baza căreia a plătit pârâtei despăgubirea cuvenită în cuantum de 7.079,24 lei, indicând dosarul de daună ce a fost deschis sub nr. CJ887541/3898.
Reclamanta a arătat că accidentul a fost încadrat la cazul 1.1 din Anexa 1 la Protocol, potrivit Notei de constatare din data de 11.04.2014.
Reclamanta a mai arătat că, întrucât deținătorul auto cu nr._ avea încheiată cu pârâta poliță RCA nr._, pârâta răspunde pentru pagubele provocate de asigurații săi în temeiul art. 49 din Legea 136/1995, motiv pentru care, în temeiul art. 2210 C.Civ. și Ordinului CSA nr.14/2011, după plata indemnizației asiguratorului său CASCO, s-a subrogat în drepturile acestuia și a solicitat pârâtei, la data de 04.09.2014, în calitate de asigurător de răspundere civilă, suma de 7.079,24 lei, pe care pârâta nu a achitat-o până la introducerea cererii de chemare în judecată.
Reclamanta a menționat, totodată, că potrivit prevederilor art.64 alin.2 din Ordinul CSA nr.14/2011, pârâta avea obligația să achite suma datorată în termen de 15 zile, apreciind, astfel, că în temeiul art.64 alin.4 din același act normativ, pârâta datorează și 0,1% penalități de întârziere, calculate de la data scadenței 05.10.2014 până la data de 10.10.2014, precum și în continuare până la achitarea integrală a debitului.
În drept au fost invocate dispozițiile art.2210 C.civ., art.49, art.54 din Legea nr.136/1995, art.64 alin.2 din Ordinul CSA nr.14/2011 și art.194 C.proc.civ.
În dovedire reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (f.6-71).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 478,96 lei (f.77-78).
Deși pârâtei și intervenientului forțat le-a fost comunicată cererea de chemare în judecată însoțită de înscrisuri, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termenul legal, aceștia nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la judecată.
În cauză a fost încuviințată și administrată, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, în temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 11.04.2014 intervenientul forțat B. C. a condus autovehiculul cu nr._, producând din culpa sa un accident de circulație, în urma căruia a fost avariat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ . Astfel cum rezultă din formularul de constatare amiabilă de accident depus în copie la dosarul cauzei (f. 10), culpa în producerea accidentului auto aparține intervenientului forțat care în timpul deplasării pe același sens și pe aceeași bandă de mers a lovit spatele autovehiculului_ .
Din cuprinsul poliței de asigurare facultative Casco nr._/09.01.2009, în vigoare la data producerii accidentului rutier (f. 16-17), rezultă că Porsche Leasing Romania IFN SA și-a asigurat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, ale cărui date de identificare corespund cu cele din certificatul de înmatriculare (f. 19), pentru avarii și furt Casco la societatea reclamantă, motiv pentru care aceasta din urmă a achitat indemnizația de asigurare în cuantum de 7079,24 lei în vederea repunerii în circulație a autoturismului, fapt ce reiese din cererea de despăgubire, devizele, facturile și extrasele de cont depuse la dosarul cauzei în copie (f. 6, 29-33).
Instanța reține că între pârâtă și proprietarul autoturismului condus de intervenientul forțat există raporturi juridice izvorâte din contractul de asigurare de răspundere civilă obligatorie, astfel cum rezultă din polița RCA ./25/C25/HP nr._ depusă în copie la fila 20, polița de asigurare fiind valabilă la momentul producerii accidentului rutier.
Ca urmare a achitării despăgubirilor menționate, în temeiul art. 2210 C.civ., reclamanta se subrogă în drepturile asiguratului său, respectiv Porsche Leasing Romania IFN SA, pentru recuperarea sumei de 7079,24 lei de la asigurătorul pentru răspundere civilă delictuală al autoturismului condus de persoana răspunzătoare de producerea accidentului.
Având în vedere achitarea debitului principal, în cuantum de 7079,24 lei, de către pârâtă, la data de 15.12.2014 (astfel cum rezultă din fișa de plată depusă de reclamantă), deci ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, instanța urmează să constate că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, motiv pentru care îl va respinge ca atare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere, instanța reține faptul că penalitățile de întârziere au fost solicitate conform art. 64 din Ordinul CSA nr. 14/2011, care prevede că dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la alin. 2 și 3 sau și le îndeplinește defectuos, la suma solicitată pentru plată asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Termenul la care se face referire în textul legal menționat este cel prevăzut de alin. 2 și alin. 3 al art. 64, respectiv de cel mult 15 zile de la data avizării scrise în cazul în care nu există obiecții asupra sumelor solicitate sau cel mult 30 de zile de la data soluționării obiecțiilor, în cazul în care astfel de obiecții există, în care asigurătorul este obligat să plătească suma ce reprezintă despăgubirea pentru paguba produsă.
Reclamanta a transmis cererea de avizare către pârâtă la data de 04.09.2014 (f. 6), iar întrucât aceasta nu a făcut dovada că a formulat obiecțiuni, conform articolului mai sus menționat, datoria a devenit scadentă la expirarea termenului de 15 zile de la data avizării, în baza art. 64 alin. 3 din Ordinul nr. 14/2011 al C.S.A.
Având în vedere că pârâta și-a îndeplinit cu întârziere obligația de plată a despăgubirilor, respectiv la 15.12.2014, instanța apreciază că cererea de obligare a sa la plata penalităților de întârziere este întemeiată, urmând a fi admisă, iar pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 35,40 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada 05.10.2014 – 10.10.2014, precum și penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aferente debitului principal de 7079,24 lei calculate în continuare până la data achitării integrale a debitului (15.12.2014).
D. consecință, instanța va respinge cererea referitoare la plata debitului principal ca rămasă fără obiect și va obliga pârâta să plătească reclamantei penalitățile de întârziere aferente debitului principal calculate până la data achitării acestuia.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect cheltuielile de judecată, instanța reține că, față de recunoașterea pretențiilor reclamantei de către societatea pârâtă, prin faptul achitării debitului principal în cursul judecății, aceasta din urmă este în culpă procesuală, având calitatea de parte care pierde procesul în sensul art. 453 alin. 1 NCPC și urmând deci a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
In ceea ce priveste onorariul aparatorului reclamantei, instanta apreciaza ca nu se impune aplicarea in speță a art. 451 alin. 2 NCPC, intrucat onorariul aparatorului reclamantei, in cuantum de 1320,60 lei, nu este nejustificat de mare in raport de munca depusa si complexitatea cauzei. Fundamentul răspunderii părții care pierde procesul în privința cheltuielilor de judecată efectuate de cealaltă parte este culpa procesuală. În același timp, cheltuielile de judecată trebuie să fie reale, necesare și rezonabile, în privința onorariului de avocat aceste caractere apreciindu-se în raport de munca prestată de avocat, de complexitatea cauzei, de valoarea pricinii, reputația avocatului și de orice alte criterii care să asigure un echilibru între drepturile și obligațiile părților din proces.
De asemenea, instanța că dispozițiile art. 451 alin. 2 NCPC – care dau dreptul instanței să reducă cheltuielile de judecată în sensul micșorării cuantumului la care urmează a fi obligată partea care cade în pretenții – au caracter de excepție față de regula suportării în totalitate a cheltuielilor de partea ce a pierdut procesul (regulă ce rezultă din dispozițiile art. 451 alin. 1 și art. 453 alin. 1).
Instanța mai constată că legiuitorul a acordat posibilitatea diminuării cheltuielilor de judecată în sensul art. 451 alin. 2 NCPC în scopul de a sancționa chiar partea ce câștigă procesul în acele situații în care onorariul convenit cu avocatul este disproporționat față de miza litigiului.
Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 2 NCPC este necesar ca suma solicitată de parte cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat să fie excesivă în raport de obiectul litigiului și munca prestată de avocat. În celelalte situații, fiind în culpă procesuală, partea care cade în pretenții este obligată să suporte integral cheltuielile de judecată pe care partea adversă a dovedit că le-a efectuat. În caz contrar, deși culpa nu-i aparține, partea care câștigă procesul ar suferi un prejudiciu, fără a exista o justificare obiectivă, din moment ce respectivele cheltuieli nu ar fi fost făcute dacă partea în culpă și-ar fi executat voluntar obligația.
În cauză, se constată că reclamanta a solicitat, cu titlu de cheltuieli de judecată, un onorariu de avocat în sumă de 1320,60 lei, ce a fost achitat conform înscrisurilor depuse la dosar. Instanța reține că, în speță, chiar dacă litigiul a fost soluționat la primul termen de judecată, iar debitul principal a fost achitat până la acest moment procesual, nu se impune reducerea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 451 alin. 2 NCPC, valoarea onorariului avocațial neputând fi considerată disproporționată prin raportare la munca depusă de avocat (având în vedere și actele premergătoare sesizării instanței) și valoarea pretențiilor deduse judecății.
Instanța are în vedere că suma reprezentând onorariul avocațial este reală, fiind achitată de către reclamantă; necesară, acest caracter decurgând din asigurarea asistenței juridice în proces, partea neputând, în mod obiectiv, să prevadă că adversarul își va îndeplini obligația înainte de primul termen de judecată; rezonabilă, față de valoarea pretențiilor deduse judecății, complexitatea cauzei și asistența acordată de avocat.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 453 NCPC, instanța va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1799,56 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din care 478,96 lei reprezentând taxa judiciară de timbru plătită pentru soluționarea cererii de chemare în judecată, iar 1320,60 lei reprezentând onorariul avocațial achitat de reclamantă pentru a beneficia de asistență juridică în cauză, reținând că pârâta este în culpă procesuală deoarece a plătit debitul principal după sesizarea instanței cu soluționarea cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A. cu sediul ales în București, ..80-84, parter, sector 1, în contradictoriu cu pârâta S. DE A. - REASIGURARE CITY INSURANCE S.A. cu sediul în București, ..5-7, parter-demisol, sector 1, și intervenient B. C. cu sediul în ., ., jud. Tulcea.
Respinge capătul de cerere referitor la plata debitului principal, ca rămas fără obiect.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 35,40 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada 05.10.2014 – 10.10.2014, precum și penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aferente debitului principal de 7079,24 lei calculate în continuare până la data achitării integrale a debitului (15.12.2014).
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1799,56 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. HlihorElena S.
Red.ICH/Tehnored.ES/27.02.2015
Printat – 2 exemplare
Comunicări - 3
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 953/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 965/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
