Anulare act. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 20538/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. P., R. I., R. V. și pe pârâții M. A. R., B. S. M., S. N., T. V., G. I., B. S.A. – S. C. PRIN LICHIDATORI S.C. RECONVERSIE ȘI VALORIFICARE ACTIVE S.A., V. I., intervenient C. E., C. M.,, având ca obiect anulare act nulitate absolută, rectificare înscriere Carte Funciară
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.10.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.10.2015, apoi la data de 05.11.2018, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.08.2006, sub nr._, reclamantii Ș. P., R. I. și R. V. au chemat în judecată pe pârâtul M. A. R., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate al pârâtului, act de adjudecare, eliberat la 30.09.2013 de către executorul judecătoresc D. G., pentru frauda la lege, act în baza căruia s-a efectuat și întabularea în cartea funciară nr_, cu nr cadastral_, în mod fraudulos, cu rea-credință, precum și să dispună rectificarea înscrierii în Cartea funciară nr_, cu nr cadastral_ în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului.
În motivarea cererii, reclamantii au arătat că în anul 2003 erau părți în dosarul nr 5134/2003, într-un proces ce avea ca obiect contestația la executare promovată de aceștia în contradictoriu cu Bankoop SA prin lichidator . Active SA, având ca motiv faptul că o parte a imobilului asupra căruia s-a pornit executarea silită se afla în proprietatea reclamanților, care nu aveau nicio legătură cu debitul pentru care s-a pornit executarea. S-a mai susținut că în acest dosar a intervenit M. A. R., motivând că a încheiat contractul de cesiune de creanță nr 2059/23.05.2003, devenind creditorul debitorului cedat ., reprezentată de Tafalan V., unul din coproprietari; în aceeași perioadă, anterior încheierii contractului de cesiune de creanță, începuse urmărirea penală împotriva lui Tafalan V. (titularul debitului bancar) pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Reclamanții au mai precizat că, întrucât pentru această infracțiune se prevede și pedeapsa complementară a confiscării averii și deoarece prejudiciul nu fusese recuperat, Inspectoratul Județean de Poliție C. a dispus prin ordonanță luarea măsurilor asiguratorii, dispunându-se instituirea sechestrului asupra tuturor bunurilor inculpatului Tafalan V. la data de 22.04.2003, măsură adusă la îndeplinire de lucrărorii de poliție C., încheindu-se procesele verbale din 25.04.2003 și 08.05.2003. S-a menționat totodată că la data de 08.05.2003 a fost identificat și imobilul din ., Sector 1 și a fost indisponibilizat, această data reprezentând momentul constitutiv al dreptului real de ipotecă legală a statului român.
Reclamanții au menționat că, la data de 09.05.2003 IPJ C. a înaintat o adresă Judecătoriei Sectorului 1-Biroul de Carte Funciară, prin care a făcut cunoscut că prin ordonanțele_ și_/22.04.2003 a dispus luarea măsurior asiguratorii asupra bunurilor inculpatului Tafalan V. și că s-a dispus instituirea sechestrului asupra imobilului din ., pe care inculpatul îl deține în coproprietate cu două persoane; la data de 05.06.2003, prin încheierea nr 274, judecătorul delegat de la Biroul de Carte Funciară a admis cererea formulată de Ministerul de Interne-Serviciul de Cercetare Penală, privind înscrierea sechestului asupra imobilului din ..
La data de 26.09.2003, la sediul B. D. G. a avut loc o licitație publică, încălcându-se prevederile art 500 alin 3 C., vânzându-se imobilul din .; s-au solicitat Biroului de Carte Funciară Sector 1 informații despre situația juridică a imobilului și, conform certificatului de sarcini nr 108/24.09.2003, imobilul avea înscrisă o interdicție de înstrăinare notată sub nr 82/1997 și nu avea înscris și sechestru penal și drepturile reclamanților întabulate.
Reclamanții au susținut că prin oraganizarea așa-zisei licitații publice fără citarea acestora s-a urmărit cu vădită intenție fraudarea legii pentru a le prejudicia grav interesele legitime de proprietate prin vânzarea drepturilor lor ca terți și fraudarea interesului statului român ce avea constituit sechestru pe bunul lui Tafalan V., titularul debitului, pentru recuperarea prejudiciului bugetului de stat.
Pentru a se sustrage aplicării dispozițiilor imperative ale Legii 7/1996 ( în situația când titularul dreptului Tafalan V. era înscris în Cartea funciară, obligatoriu se verifica înscrierea în scopul constatării existenței unei eventuale împiedicări la efectuarea întabulării, de ex înscrierea sechestrului penal) și pentru a beneficia de prevederile art 518 C. eludând legea, pârâtul a încheiat contractul de tranzacție nr 154/13.10.2003 cu D. A. M., cu scop de înșelăciune deoarece cei doi nu se aflau în litigiu și nici nu aveau ce să preîntâmpine. Dreptul lui Tafalan V. în coproprietate fiind indisponibilizat prin sechestru penal înscris în Cartea funciară nu se putea radia din CF și, din pricina acestui impediment, s-a găsit soluția de a eluda legea prin încheierea tranzacției, radierea dreptului lui D. A. M. și întabularea dreptului pârâtului în locul lui D. și nu în locul lui T. V., titularul debitului bancar, deoarece pârâtul devenise creditorul debitorului cedat, în aceste condiții nelegale având loc întabularea dreptului pârâtului M. A. R. în CF nr_ cu nr cadastral_/1, în baza actelor: act de adjudecare, proces de adjudecare nr 171/26.09.2003 emise de executorul judecătoresc D. G. și contractul de tranzacție nr 154/13.10.2003 emis de BNP Acord, iar judecătorul delegat de la Carte Funciară admite întabularea prin încheierea nr_/15.10.2003.
În continuare, reclamanții au arătat că, avându-se în vedere interdicția legală de înstrăinare prin luarea inscripției ipotecare asupra imobilului din ., sustragerea imobilului de sub sechestrul penal constituie infracțiune, ceea ce duce la nulitatea absolută a actului de adjudecare.
S-a mai susținut că imobilul pârâtului se suprapune parțial peste proprietatea reclamanților, existând două numere cadastrale și două cărți funciare pe același imobil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 Cod civil, art 35 ind 1 alin 1 și 2, art 36 pct 1 din Legea 7/1996, art 401 alin 3 C..
În dovedire, reclamantii au depus înscrisuri (f 10-26).
La data de 16.10.2006 reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane (f 36-48 vol I), respectiv a numiților D. A. V. M., F. (Cușmir) N., Tafalan V., G. I., Bankoop SA-S. C. prin lichidatori . Active SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a următoarelor acte: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 271/01.09.1996 de BNP V. M., încheiat între D. A. V. M. prin mandatara Melusan V. și F. (Cușmir) N. pentru lipsa de obiect, lipsa prețului, cauza falsă, în temeiul art 948, 962, 966, 968 Cod civil, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 1907/11.07.1996 la BNP Mandoiu R., încheiat între F. (Cușmir) N. și Vasai I., Tafalan V., G. I. pentru lipsa de obiect, cauza ilicită, cauza falsă, lipsa de preț, reaua credință a vânzătoarei și a cumpărătorilor, în temeiul art 948, 962, 966, 968 Cod civil, contractul de împrumut autentificat sub nr 1908/11.07.1996 la BNP Mandoiu R., încheiat între D. A. M., F. (Cușmir) N. și Vasai I., Tafalan V., G. I. pentru lipsa de obiect, cauza falsă, cauza ilicită, contractul de credit bancar nr 448/11.07.1996, încheiat între Bankoop SA-S. C. și ., reprezentată prin Tafalan V., fiind încheiat prin fraudarea legii bancare, lipsa de obiect, cauza falsă, cauza ilicită, în temeiul art 5, 948, 962, 966, 968 Cod civil; contractul de ipotecă autentificat sub nr 1914/23.07.1996 la BNP M. R., prin frauda dreptului proprietarului statul român, pentru frauda la lege, lipsa de obiect, cauza falsă, cauza ilicită, în temeiul art 5, 948, 962, 966, 968 Cod civil, contracul de cesiune de creanță nr 2059/23.05.2013, pentru frauda la lege, lipsa de obiect, cauza falsă, cauza ilicită, în temeiul art 5, 948, 962, 966, 968 Cod civil.
În motivare, s-a arătat că, prin sentința civilă nr_/06.10.1993, pronunțată în dosarul nr 4650/1993 de Judecătoria Sectorului 1 București, imobilul situat în ., Sector 1, compus din subsol, parter, două etaje, mansardă și terenul aferent de 254 mp, a fost restituit moștenitoarelor fostului proprietar, respectiv D. A. V. M. și S. S. M., acestea fiind puse în posesia imobilului de către Primarul General al Municipiului București prin dispoziția nr 306/08.03.1994; ulterior, S. S. M. a donat cota sa parte prin contractul de donație autentificat sub nr_/05.07.1994 surorii sale D. A. V. M.. Procesul de revendicare promovat de D. și S. a fost rejudecat de către Curtea Supremă de Justiție în urma recursului în anulare declarat de Procurorul General al României, casându-se sentința civilă_/1993 și respingându-se acțiunea civilă prin Decizia 185/19.01.1996, pronunțată de CSJ-Secția Civilă în dosarul nr 1719/1995. S-a mai menționat că, umare a acestei decizii, imobilul a reintrat în posesia statului prin dispoziția nr 1331/03.09.1996, emisă de Primarul General al Municipiului București; la data de 01.02.1996 moștenitoarea D. a înstrăinat imobilul numitei F. (Cușmir) N., după ce acest imobil trecuse în proprietatea statului, încheindu-se contractul de vâzare-cumpărare autentificat sub nr 271/01.02.1996 pentru un preț fictiv, de 50.000.000 lei vechi și care nu a fost achitat, astfel cum rezultă din declarația sub semnătură privată dată la data de 05.02.1996 de către cumpărătoarea F. (Cușmir) N. în dosarul 242/2002 al Tribunalului București. În continuare, s-a subliniat că, tot cu rea credință, pârâta F. (Cușmir) N. a înstrăinat pârâților Vasai I., Tafalan V., G. I., prin contractul autentificat sub nr 1907/11.07.1996 la BNP Mandoiu rodica în cote egale, transcris sub nr 6617/1996, pentru suma de 52.000.000 lei vechi, preț neachitat, astfel cum rezultă din motivele acțiunii de nulitate absolută, promovată de F. (Cușmir) N. împotriva numiților Vasai I., Tafalan V., G. I. (dosar 8035/2001). În aceeași zi, la același notar public, după încheierea contractului 1907/11.07.1996 s-a încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr 1908/11.07.1996, prin care D. A. M. și F. (Cușmir) N. au împrumutat pe numiții Vasai I., Tafalan V., Giuma I. cu suma de 135.000 dolari, fără garanții, în vederea achitării unor datorii.
Reclamanții au subliniat că aceste tranzacții sunt frauduloase deoarece prețul ambelor contracte de vânzare-cumpărare este fictiv, derizoriu, disproporționat în raport cu valoarea lucrului vândut, astfel că la câteva zile după ultima vânzare imobilul a fost evaluat de către expertul Bankoop SA la 1._ lei vechi, așa cum reiese din conținutul contractului de ipotecă autentificat sub nr 1914/23.07.1996 la același notar public Mandoiu R., ceea ce reprezintă o vânzare-cumpărare frauduloasă pentru garantarea în mod fraudulos a unui credit bancar, nelegal, prin fraudarea legii bancare. În aceeași zi (11.07.1996), surprinzător, la C., se încheie contractul de credit nr 448/11.07.1996 între Bankoop SA-S. C. și ., reprezentată de Tafalan V., pentru acordarea în mod fraudulos a unui credit bancar în cuantum de 2._ lei vechi, garantându-se acest credit cu imobilul cumpărat în București în aceeași zi.
S-a mai învederat că scopul urmărit de numiții Vasai-Tafalan-G. și F. (Cușmir) N. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr 1907/11.07.1996 nu a fost acela de transmitere, respectiv de dobândire a proprietății asupra imobilului din . ., ci acela de a garanta cu imobilul un împrumut bancar acordat firmei conduse de Tafalan V., voința reală a părților rezultând din cererea reconvențională formulată de F. (Cușmir) N. în dosarul nr 7021/1998 la 11.09.1998, prin care arăta că s-a convenit ca plata imobilului să se facă prin contractul de împrumut nr 1908/1996 întocmit la notarul Mandoiu R., cu data scadenței la 23.10.1996.
Reclamanții au menționat că, desființându-se titlul primei vânzătoare D. A. V. M. prin Decizia nr 185/19.01.1996 a CSJ, aceasta a transmis ceea ce nu avea, iar subdobânditoarea F. (Cușmir) N. nu a primit nimic, în speță fiind aplicabil principiul potrivit căruia nimeni nu poate da ce nu are, același principiu aplicându-se și subdobânditorilor Vasai, Tafalan și giumba; contractul de credit este întocmit în mod fraudulos și lovit de nulitate absolută deoarece s-au încălcat normele bancare în mod grav, contractul nu este semnat de director, nu este avizat de Oficiul Juridic, împrumutul a fost aprobat în aceeșai zi când a fost solicitat, fără a se face verificări prevăzute de normele bancare, iar la data solicitării nu aveau cu ce garanta creditul acordat debitoarei, toate aceste fapte grave fiind arătate de către . lichidatori într-o cerere formulată în dosarul_/2002 la Judecătoria Sectorului 1.
Cu privire la contractul de ipotecă autentificat sub nr 1914/23.07.1996 la BNP Mandoiu R., reclamanții au susținut că reprezintă ipoteca lucrului altuia deoarece a fost constituită asupra imobilului ce era proprietatea statului la 23.07.1996, când a fost încheiat acest contract nelegal; de asemenea, contractul de ipotecă este lovit de nulitate absolută și de lipsa de specializare a creanței conform art 1774 și 1776 cod civil deoarece valoarea contractului de credit nu corespunde cu declarațiile nereale date de giranți și reprezentantul băncii.
S-a menționat că, întrucât împrumutul nu a fost restituit, banca creditoare prin lichidatori a solicitat instanței încuviințarea executării silite imobiliare (dosar executare 325/2000), aceștia nereușind să finalizeze executarea deoarece . Active SA, procedând în mod fraudulos, a cesionat creanța numitului M. A. R., încheind contractul de cesiune de creanță nr 2059/23.05.2003, cu toate că dreptul de a cere executarea silită era prescris, iar contractul de credit nu constituie titlu executoriu, fiind obținut prin frauda legii bancare; contractul de cesiune este lovit de nulitate absolută deoarec este încheiat prin frauda la lege, lipsa de obiect, cauza falsă și ilicită, s-a cesionat bunul altuia întrucât imobilul era sechestrat penal pentru daune aduse bugetului de stat de către Tafalan V., cesiunea nefiind notificată debitorilor.
Reclamanții au subliniat totodată că justifică interesul în promovarea acțiunii întrucât sunt proprietari asupra apartamentelor 7 și 10 din imobilul în litigiu, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii 112/1995.
În drept, au fost invocate disp art 112, 132 alin 1 C., art 5, 948, 962, 966, 968 Cod civil.
În susținere, au fost atașate înscrisuri (f 49-83 vol I).
La termenul de judecată de la data de 17.10.2006 a formulat cerere de intervenție C. E., solicitând constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al pârâtului M. A. R., reprezentat de actul de adjudecare eliberat la data de 30.09.2003 de către executorul judecătoresc D. G. și rectificarea mențiunilor din Cartea Funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului din București, ., Sector 1.
În motivarea cererii, s-a arătat că, din actele depuse de reclamanți rezultă că atât pârâtul, cât și fostul proprietar al imobilului în litigiu, Tafalan V., au manevrat dispozițiile legale pentru a dobândi fie credite nerestituite, fie proprietatea ce făcea obiectul sechestrului aplicat de organele de cercetare penală.
În drept, au fost invocate disp art 49 și urm C., art 35, art 36 din Legea 7/1996.
La data de 09.11.2006 pârâta B. BGCP SA a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de reclamanți, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute a contractului de credit nr 448/11.07.1996, contractului de ipotecă autentificat sub nr 1914/23.07.1996 de BNP M. R. și contractului de cesiune de creanță nr 2059/23.05.2003, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților față de B., excepția lipsei calității procesuale pasive a Banckoop BGCP SA în raport de capetele 1, 2 și 3 din cerere, iar pe fond s-a solicitat respingerea cererii de constatare a nulității absolute a contractului de credit nr 448/11.07.1996, contractului de ipotecă autentificat sub nr 1914/23.07.1996 de BNP M. R. și contractului de cesiune de creanță nr 2059/23.05.2003, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că în niciunul din contractele a căror nulitate o solicită a se constata reclamanții nu au avut calitate contractuală, condiție obligatorie care să le permită atacarea acestora; s-a mai precizat că interesul reclamanților în legătură cu obiectul contractului de cesiune de creanță și contractului de ipotecă care garantează un împrumut bancar nu poate fi extins asupra creanței bancare întrucât aceasta are o existență independentă de ipoteca constituită pentru garantarea ei. Pârâta a mai subliniat că niciuna din clauzele contractului de credit nu cade sub incidența prevederilor art 968 Cod civil, iar la data perfectării contractului de ipotecă garanții ipotecari aveau calitatea de proprietari asupra bunului ipotecat, aceștia exercitându-și un atribut esențial al dreptului de proprietate, respectiv dreptul de dispoziție.
La data de 13.11.2006 reclamanții au depus cerere de completare a temeiului juridic în sensul indicării și art 36 pct 4 din Legea 7/1996 ( f 102 vol I).
Pârâta D. A. V. M. a formulat întâmpinare (f 107-110 vol I), prin care a solicitat constatarea nulității abolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 271/01.09.1996, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 1907/11.07.1996, a contractului de credit bancar nr 448/11.07.1996, a contractului de ipotecă autentificat sub nr 1914/23.07.1996 și a contractului de cesiune de creanță nr 2059/23.05.2003.
În motivare, s-a arătat în esență, că faptul că a înstrăinat imobilul la data de 01.02.1996 prin mandatar nu poate fi considerat rea-credință a vânzătoarei întrucât aceasta s-a aflat într-o totală eroare asupra situației juridice a imobilului deoarece nu i-a fost comunicată Decizia 185/1996 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție la data de 19.01.1996. S-a mai susținut că reaua credință a numitei F. (Cușmir) N. reiese din declarația dată sub semnătură privată, prin care recunoaște că nu a plătit suma stabilită ca preț, la numai câteva zile de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr 271/1996, respectiv la data de 05.02.1996, precum și din mențiunea din contractul de vânzare-cumpărare nr 271/1996 „scutind judecătoria de cerecetarea registrului de transcripțiuni imobiliare” deoarece actul s-a încheiat pe riscul cumpărătoarei. În aceste condiții, pârâta a arătat că solicită instanței să rețină nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 271/1996 de BNP M. V., pentru lipsa prețului, prestația fiind inexistentă, în condițiile art 962 și art 968 Cod civil; totodată, s-a solicitat instanței să rețină și să aplice principiul quod nullum este, nullum producit efectum, pârâta susținând totodată că actele juridice subsecvente, prin care F. (Cușmir) N. a înstrăinat bunul, precum și actele prin care a fost dobândit și garantat creditul bancar și apoi s-a obținut adjudecarea imobilului în discuție sunt nule ca efect al principiului accesorium sequitur principale.
La data de 04.12.2006 reclamantul Ș. P. a depus cerere de cercetare la fața locului a cărții funciare a imobilului (f 122 vol I).
La data de 05.12.2006 a depus cerere de intervenție A. M. (f 124), solicitând constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al pârâtului M. A. R., reprezentat de actul de adjudecare eliberat la data de 30.09.2003 de către executorul judecătoresc D. G. și rectificarea mențiunilor din Cartea Funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului din București, . (.), Sector 1.
În motivarea cererii, s-a arătat că, din actele depuse de reclamanți rezultă că atât pârâtul, cât și fostul proprietar al imobilului în litigiu, Tafalan V., au manevrat dispozițiile legale pentru a dobândi fie credite nerestituite, fie proprietatea ce făcea obiectul sechestrului aplicat de organele de cercetare penală.
În drept, au fost invocate disp art 49 și urm C., art 35, art 36 din Legea 7/1996.
La data de 25.06.2007 reclamanții au formulat cerere de completare a temeiului juridic, arătând că solicită a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare și pentru lipsa cauzei, în temeiul art 966 Cod civil și nulitatea absolută a contractului de ipotecă din cauza nulității absolute irevocabile a actului inițial contractul de vânzare-cumpărare nr 271/01.02.1996 și actului subsecvent contractului de vânzare-cumpărare nr 1907/11.07.1996, act constitutiv al ipotecii, în virtutea principiului resouto jure dantis resolvitur jus accipientis, și stingerea pe cale accesorie a ipotecii constituite în temeiul acelui titlu anulat, în virtutea principiului accesorium sequitur principale, în temeiul art 1770 Cod civil; totodată, s-a solicitat rectificarea înscrierii în Cartea Funciară și în temeiul art 36.3 din Legea 7/1996.
Prin încheierea de ședință de la data de 26.06.2007 (f 194-195 vol I), astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de la data de 06.11.2007 (f 227 vol I), au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile privind inadmisibilitatea cererii, lipsa calității procesuale active a reclamanților, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. SA-S. C..
La termenul de judecată de la 26.02.2008 instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de C. E. și a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de A. Margereta, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acel termen.
La data de 04.03.2008 instanța a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S.A.
La data de 10.06.2008 pârâtul M. A. R. a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere referitor la nulitatea absolută a actului de adjudecare din data de 30.09.2003, precum și excepția lipsei de interes privitor la celelalte acte juridice a căror anulare s-a solicitat.
În motivare, s-a arătat că, în ceea ce privește inadmisibilitatea, un act de adjudecare nu reprezintă un act juridic civil în sensul de manifestare sau acord de voință al unei sau mai multor părți și care să fie supus condițiilor de fond cerute de disp art 949 Cod civil; cu privire la autoritatea de lucru judecat, s-a învederat că între părțile din prezentul dosar s-a judecat o contestație la executare - ce a format obiectul dosarului nr 5134/2003 al Judecătoriei Sectorului 1, dos nr 3124/2003 al Tribunalului București-Secția a III-a civilă și dos nr 3293/2004 al Curții de Apel București-Secția a IV-a Civilă – ce a fost respinsă irevocabil.
La termenul de judecată de la data de 10.06.2008 instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității, autorității de lucru judecat și lipsei de interes, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acel termen (f 350-351 vol II).
La data de 15.09.2008 reclamanții au depus cerere de declanșare a procedurii înscrierii în fals, în temeiul art 180-184 Cod pr civilă și ale art 1173 alin 2 Cod civil față de certificatul de sarcini nr. 108 din 24.09.2003 eliberat de Biroul de Carte funciara de pe langa Judecătoria Sectorului 1 București, procesul verbal de licitație imobiliara nr. 171, încheiat la 26.09.2003, ora 10:00, de executor judecătoresc Gont D. și actul de adjudecare a bunului imobil situat în București, ., colț cu . nr. 1, eliberat la 30.09.2003 de același executor judecătoresc.
În motivare, s-a arătat că, prin examinarea acestor înscrisuri al căror conținut nu corespunde realității, instanța va putea constata falsul cu privire la modul de dobândire a proprietății de către pârâtul M. A. R. asupra imobilului litigios, în baza unor înscrisuri ce au un conținut fals; actele eliberate de persoane oficiale calificate (cu studii juridice) au fost întocmite în fals cu intenție pentru a se putea altera adevărul, pentru a se putea transmite nelegal pe numele și în stăpânirea pârâtului M. A. R., pentru a se putea frauda interesele reclamanților și ale statului roman.
Prin încheierea de la data de 19.12.2008 instanța având în vedere că reclamanții S. P., R. I. si R. V., ce au defăimat ca fiind false adresa nr. 108 din 24.09.2003 eliberata de Biroul de Carte funciara de pe langa Judecătoria Sectorului 1 București, procesul-verbal de licitație imobiliara nr. 171, încheiat la 26.09.2003, ora 10:00, de executor judecătoresc Gont D. și actul de adjudecare a bunului imobil situat în București, ., colț cu . nr. 1, eliberat la 30.09.2003 de același executor judecătoresc, au indicat ca fiind autor al falsurilor pe functionarul de la Biroul de Carte funciara care a intocmit adresa nr.108/24.09.2003, cu complicitatea morala a pârâtului M. A. R., apreciind că soluționarea prezentei cauze este în strânsă dependență de veridicitatea/falsitatea acestor înscrisuri, în baza art.183 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea înscrisurilor defăimate ca fiind false procurorului, împreună cu procesul-verbal efectuat referitor la starea materială a înscrisurilor.
La data de 07.09.2009 pârâtul M. A. R. (f 504 vol II) a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, motivat de faptul că, la data de 14.08.2009 a fost comunicată Judecătoriei Sectorului 1 o copie a ordonanței nr 640/P/2007 din 03.09.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin încheierea din data de 23.02.2010 instanța a suspendat judecata cauzei, în temeiul art 244 alin 1 pct 2 C., pana la soluționarea dosarului penal nr 2574/P/2007.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâtul M. A. R., iar prin Decizia civilă nr 950 R/04.04.2012 a Tribunalului București-Secția a V-a Civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din camera de consiliu de la 24.04.2013, a fost admis recursul, casată încheierea recurată și trimisă cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării cererii de redeschidere a judecății formulată de pârâtul M. A. R..
La data de 11.09.2013 reclamantul Ș. P. a formulat cerere de înscriere în fals, solicitând (f 75-77 supliment), solicitând declanșarea procedurii înscrierii în fals în temeiul art 180-184 C. și art 1173 Cod civil, față de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 271/01.02.1996.
În motivare, reclamantul a arătat că, prin examinarea acestui înscris autentic, se va constata că, din punctul de vedere al condițiilor de formă și al competenței celui care l-a emis, este un înscris valabil, dar din punctul de vedere al conținutului acestui înscris care nu corespunde realității, instanța va constata că s-a alterat adevărul întrucât a fost folosită o formă specială de fals intelectual (falsul în declarații), în scop de înșelăciune, de către autoarea falsului (DarianAdina V. M., prin mandatara sa Melușan F..
Prin încheierea din data de 07.11.2013 instanța a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de pârâtul M. A. R., ca neîntemeiată, motivat în esență de faptul că, în cazul de suspendare facultativă a judecății prevăzut de art 183 C. suspendarea judecății durează până la data definitivării soluției procurorului, iar în speță dosarul penal constituit ca urmare a defăimării ca false a înscrisurilor nu a fost soluționat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâtul M. A. R., ce a fost respins prin Decizia civilă nr 4590 R/17.12.2014 a Tribunalului București-Secția a III-a Civilă.
Prin cererea înregistrată la data de 25.03.2014 pârâtul M. A. R. a solicitat repunerea cauzei pe rol, arătând că motivele pentru care s-a dispus suspendarea judecății nu mai subzistă.
Prin încheierea pronunțată la data de 30.10.2014, instanța a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, pentru considerentele expuse la filele 96-97 supliment dosar.
La data de 16.02.2015 pârâtul M. A. R. a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, arătând că prin încheierea de la data de 11.02.2015 (fără cale de atac), pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr_/301/2014, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de Ș. P. împotriva ordonanței din data de 08.10.2014, pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr 9780/P/2013.
La data de 28.05.2015 instanța a repus cauza pe rol (f 59), nemaisubzistând temeiul suspendării judecății.
La termenul de judecată de la data de 25.06.2015 instanța a respins cererea de înscriere în fals formulată de reclamantul Ș. P. față de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 271/01.02.1996, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, dispunând emiterea unei adrese la OCPI pentru a se comunica dacă la data de 24.09.2003 imobilul situat în București, . comun (colț) cu . 1, Sector 1, avea carte funciară deschisă, precum și care era modalitatea în care se efectuau verificări privind sarcinile imobilului, relațiile comunicate fiind atașate la dosar, la filele 176-179.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/6.10.1993 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost admisă cererea de revendicare a imobilului situat în București, ., sector 1, colț cu ..1, formulată de D. A. V. M. și S. S. M., iar prin dispoziția nr. 306/05.07.1994 a Primarului General al Municipiului București s-a dispus restituirea în natură a imobilului, format din teren în suprafață de 254 mp și construcție.
La data de 5.07.1994 a fost încheiat contractul de donație autentificat sub nr._ de notariatul de Stat Sectorul 1 București, prin care S. S. M. a donat surorii sale, pârâta D. A. V. M., cota indiviză de ½ din imobilul în discuție, pe care o dobândise prin sentința civilă nr._/6.10.1993 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin decizia civilă nr. 185/19.01.1996 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare formulat de procurorul general al României (filele 49-50 vol I, 145-146 supliment) și a casat sentința menționată mai sus, dispunând respingerea acțiunii formulate de D. A. V. M. și S. S. M. în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului București – Departamentul Patrimoniului Imobiliar.
La data de 01.02.1996 pârâta D. A. V. M. a vândut imobilul situat în București, ., sector 1, colț cu ., format din corpul A, compus din teren în suprafață de 254 mp și construcție, către pârâta F. (Cușmir) N., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 271 de Notarul Public M. V. (fila 51 vol I).
Contractul menționează că prețul vânzării a fost de 50.000.000 ROL și a fost primit în întregime de vânzătoare prin mandatar la data autentificării.
La data de 11.07.1996 au fost încheiate contractul de împrumut autentificat sub nr. 1908 de Notarul Public M. R. (fila 53 vol I ), prin care pârâtele D. A. V. M. și F. (Cușmir) N. au împrumutat pârâților V. I., T. V. și G. I. suma de 135.000 dolari SUA, în vederea achitării unor datorii, precum și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1907 de același notar public (fila 52 vol I), prin care pârâta F. (Cușmir) N. a vândut pârâților V. I., T. V. și G. I. imobilul din ., colț cu ..
La aceeași dată, 11.07.1996, prin contractul de credit nr. 448 (filele 55-56 vol I), ., prin reprezentant legal T. V., a primit de la pârâta Bankoop SA S. C. un credit de 2 miliarde ROL pentru desfășurarea unei operațiuni de import țigarete.
La data de 23.07.1996 a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1914 de Notarul Public M. R., (fila 54 vol I), prin care asupra imobilului în discuție s-a instituit o ipotecă în vederea garantării executării obligațiilor asumate de . prin contractul de credit nr. 448/11.07.1996.
Creanța rezultată din acest contract de credit a fost cesionată prin contractul de cesiune de creanță nr. 2059/23.05.2003 (f 57-58 vol I), încheiat între . în faliment, prin lichidatori . Active SA și . SRL, în calitate de cedent, și pârâtul M. A. R., în calitate de cesionar, la prețul de 4._ ROL.
Ulterior cesionării creanței, creditorul cesionar, pârâtul M. A. R., a procedat la executarea silită a creanței sale în modalitatea urmăririi silite imobiliare, prin actul de adjudecare emis la data de 30.09.2003 de executorul judecătoresc D. G. în dosarul de executare nr. 171/2003 constatându-se adjudecarea de către pârâtul M. A. R. a imobilului care a făcut obiectul actelor juridice mai sus expuse, care era grevat de ipoteca constituită pentru garantarea creditului bancar.
Totodată, se reține că, la data de 25.11.1996 a fost încheiat, între Primăria Municipiului București, prin mandatar . calitate de vânzător, și reclamanții R. I. și R. V., contractul de vânzare-cumpărare nr 1161/_/25.11.1996 (f 14 vol I), având ca obiect apartamentul nr 10 din imobilul situat în ., . utilă de 99,8 mp, iar la data de 04.03.1997 a fost încheiat între Primăria Municipiului București, prin mandatar . calitate de vânzător, și reclamantul Ș. P., contractul de vânzare-cumpărare nr 3493/_ (f 12 vol I), având ca obiect apartamentul nr 7 sin imobilul situat în ., . utilă de 69,31 mp.
În urma admiterii recursului în anulare a fost emisă Dispoziția nr. 1331/03.09.1996 a Primarului General al Municipiului București (fila 67 vol I ), prin care s-a dispus anularea dispoziției nr. 306/03.03.1994 și reintrarea în proprietatea statului a imobilului din București. ., colț cu . 1, corp A.
Cât privește adresa imobilului, în sentința civilă nr 3841/10.06.2003 (f 22-24 supliment)- pronunțată în dosarul nr 5134/2003, având ca obiect contestația la executare formulată de reclamanții din prezenta cauză - se reține că, din adresa nr_/7941/17.06.2002 emisă de către Primăria Municipiului București, imobilul din . este comun cu cel din ., Sector 1, deci este vorba despre un singur imobil, aflat pe colțul făcut de cele două străzi și care a purtat număr poștal diferit în decursul timpului pe cele două străzi (nr 1 pe . anului 1948, nr 3 pe . nivelul anului 1989, nr 37 pe . până în prezent.
În speță, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a actului de adjudecare, contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 271/01.02.1996 de BNP V. M., contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 1907/11.07.1996 la BNP Mandoiu R., contractului de împrumut autentificat sub nr 1908/11.07.1996, contractului de ipotecă autentificat sub nr 1914/23.07.1996, contractului de credit bancar nr 448/11.07.1996, încheiat între Bankoop SA-S. C. și ., contracului de cesiune de creanță nr 2059/23.05.2013.
Potrivit art. 948 C. civ., condițiile de valabilitate ale unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Cauza actului juridic vizează obiectivul urmărit la momentul perfectării actului, vizând scopul imediat, stabilit pe categorii de acte juridice, precum si scopul mediat, care este motivul determinant al încheierii actului in sine.
În conformitate cu prevederile art. 948 C. civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi, contrarie bunelor moravuri ori ordinii publice.
Cauza ilicită sau imorală este redată de art. 968 Cod civil, potrivit căruia cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice
Frauda la lege reprezintă acea operațiune prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor. În acest sens, prin fraudarea legii nu este încălcată litera legii de ordine publică, dar este nesocotit spiritul acesteia. Astfel, structural, frauda la lege conține două elemente: un element obiectiv (exterior), constând în mijloacele aparent legale care sunt utilizate și un element subiectiv, constând în intenția de eludare ori de sustragere de la norma legală aplicabilă. Prin urmare, simpla încălcare a prevederilor legale nu reprezintă fraudă la lege, ci este necesar să se facă dovada faptului că părțile au acționat de conivență pentru a eluda prevederile legale, precum și dovada utilizării unui mijloc/mecanism fraudulos prin care au fost eludate prevederi legale imperative. Totodată, se reține că, întrucât sarcina probei cu privire la existența unei fraude la lege îi revine reclamantului, acesta nu se poate baza pe simple afirmații, ci este necesar să facă dovada atât a intenției pârâtului de a frauda legea, cât și a procedeului fraudulos prin care au fost eludate prevederi imperative ale legii.
În ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 271/01.02.1996 instanța reține că desființarea titlului vânzătoarei ca urmare a admiterii, prin Decizia nr 185/19.01.1996 a Curții Supreme de Justiție, a recursului în anulare și respingerii acțiunii formulate de D. A. V. M. și S. S. M. - prin care solicitaseră obligarea Consiliului Local al Municipiului București să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul compus din suprafața de 254 mp și construcția corp A, situat în București, . 3, Sector 1- nu determină nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01.02.1996 de pârâta D. A.-V.-M., prin mandatara Melusan F., pentru următoarele considerente: sancțiunea nulității pentru vânzarea lucrului altuia este incidentă dacă părțile au acționat în deplină cunoștință de cauză, cu intenția de a produce o pagubă adevăratului proprietar.
Astfel, nulitatea absolută a vânzării lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea că părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză, știind că lucrul vândut este proprietatea altei persoane. Sintagma "în cunoștința de cauză" relevă faptul că părțile contractului au avut cunoștință de faptul că bunul individual determinat nu este proprietatea vânzătorului și că aparține altuia, în acest caz, contractul încheiat ascunzând intenția de a aduce altuia o pagubă este un act juridic intențional, fondat pe o cauză ilicită sau fraudă, ambele având ca numitor comun reaua credință a părților.
În speță, dacă în privința vânzătoarei D. A. M. nu se poate susține că nu a cunoscut desființarea titlului său (potrivit susținerilor reclamanților R., necontestate, aceasta fiind fost prezentă și asistată de apărător la judecata recursului în anulare), în privința pârâtei cumpărătoare Cușmir (F.) N. nu s-a făcut dovada relei credințe la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, buna-credință prezumându-se.
Astfel, mențiunea din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 271/01.02.1996 în sensul că părțile contractante scutesc judecătoria de cercetarea registrelor de transcripțiuni imobiliare nu determină prezumția în sensul că pârâta cumpărătoare Cușmir (F.) N. ar fi cunoscut faptul că, la momentul respectiv, titlul de proprietate al vânzătoarei fusese desființat, câtă vreme din conținutul contractului nu rezultă niciun indiciu în acest sens, care să determine necesitatea efectuării de verificări sub acest aspect. De altfel, potrivit Deciziei civile nr 740 A/20.03.2001 a Tribunalului București-Secția a IV-a civilă (f f 29-30), în registrul de publicitate imobiliară al judecătoriei nu a fost făcută vreo mențiune care să constituie un impediment la vânzare, având în vedere că la încheierea contractului din 11.07.1996 a fost solicitat certificatul de sarcini.
Cum în prezenta cauză reclamanții nu au probat alte împrejurări decât cele reținute în respectiva hotărâre, întrucât nu s-a dovedit că, în ipoteza efectuării verificărilor registrelor, cumpărătoarea ar fi cunoscut faptul existenței unui litigiu în privința titlului vânzătoarei, nu s-ar putea reține în sarcina acesteia din urmă încălcarea obligației de a se convinge că a contractat cu adevăratul proprietar.
Totodată, mențiunea din contract în sensul că vânzătoarea D. a dobândit imobilul pe care îl înstrăinează prin revendicarea dreptului de proprietate asupra acestuia, conform sentinței civile nr_/06.10.1993, în condițiile în care la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare respectiva sentință fusese desființată pe calea recursului în anulare, nu poate determina nulitatea contractului întrucât, astfel cum s-a reținut anterior, pentru a opera nulitatea în ipoteza vânzării lucrului altuia, nu este suficientă reaua credință a vânzătorului, ci a ambelor părți contractante.
Instanța va înlătura susținerile reclamanților în sensul că, prin sentința nr 313/07.04.2003 a Tribunalului București-Secția a IV-a civilă (f 35-38), pronunțată în dosarul nr 1110/2003, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr 271/01.02.1996, reținându-se că, prin cererea ce a făcut obiectul acestui dosar nu s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului anterior menționat, ci recunoașterea valabilității acestuia.
De asemenea, sub aspectul invocat în sensul că „vânzarea unui bun proprietatea statului, efectuată de către o persoană fizică, este inadmisibilă”, se reține că legea declară inalienabile numai bunurile care fac parte din domeniul public al statului, nu și pe cele din domeniul privat. În aceste condiții, în speță se pune problema vânzării bunului altuia, iar legiuitorul nu a prevăzut nicio derogare sub acest aspect în privința bunurilor care aparțin unităților administrativ-teritoriale.
Cât privește capetele de cerere referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 1907/11.07.1996 și contractului de împrumut autentificat sub nr 1908/11.07.1996, instanța constată că, prin Decizia civilă nr 740 A/20.03.2001 a Tribunalului București-Secția a IV-a civilă (f 29-30), irevocabilă prin respingerea recursurilor (f 31), prin care a fost soluționat apelul împotriva sentinței civile nr 8330/04.05.2000 - prin care s-a respins cererea formulată de reclamanta Primăria Municipiului București în contradictoriu cu pârâții D. A. V. M., S. S. M., F. (Cușmir) N., V. I., Tafalan V., G. I., de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr 271/01.02.1996 și nr 1907/11.07.1996 pentru lipsa obiectului, a cauzei și frauda la lege - s-a statuat că nu a fost răsturnată prezumția de bună-credință de care se bucură părțile contractante, și, întrucât legea ocrotește principiul bunei credințe și pe terții subdobânditori cu titlu oneros ai unui imobil, cu condiția ca aceștia să fie de bună-credință, vânzarea succesivă este valabilă.
Totodată, prin sentința civilă nr 3514/15.04.2002 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr 8035/2001 (f 33-34), a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei Cușmir N., formulată în contradictoriu cu pârâții V. I., G. I. și Tafalan V. de constatare a nulității abolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 1907/11.07.1996 pentru neîndeplinirea condițiilor art 948 Cod civil referitoare la consimțământul valabil și cauza licită, reținându-se că reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui motiv de nulitate absolută în condițiile art 948 Cod civil; astfel, s-a constatat că reclamanta vorbește despre o înțelegere secretă intervenită între ea și cei trei pârâți, prin care aceștia ar fi convenit ca în realitate să fie vorba doar despre o garanție și nu despre o vânzare efectivă, în acest sens afirmând că intenția de a nu înstrăina reiese din prețul modic înscris în contract (52.000.000 lei) față de 1._ lei, valoare înscrisă pentru același imobil în contractul de credit nr 448/11.07.1996, dar reclamanta nu a dovedit existența acestui act secret, știut fiind că simulația se dovedește între părțile semnatare prin înscris, numai terții având posibilitatea de a face dovada contraînscrisului prin orice mijloc de probă Lipsa cauzei invocată de reclamantă în sensul că ar fi vorba de cauza falsă sau nelicită se raportează tot la înțelegerea dintre părți de a garanta împrumutul contractat de pârâți și nu de a înstrăina imobilul.
Cât privește motivul de nulitate constând în neplata prețului, instanța reține că neplata prețului nu constituie un motiv de nulitate a contractului, ci de rezoluțiune a acestuia; astfel, nulitatea și rezoluțiunea reprezintă cauze distincte de ineficacitate a actului juridic, prima sancționând încălcarea unei norme juridice la momentul nașterii actului, în timp ce a doua intervine ca urmare a nerespectării culpabile a îndatoririlor stabilite prin contractul sinalagmatic, pe parcursul executării acestuia; or, neplata prețului reprezintă neexecutarea obligației stabilită în sarcina cumpărătorului și este o cauză de rezoluțiune a actului juridic, nu de nulitate a acestuia.
Sub aspectul motivului de nulitate în sensul că prețul stabilit este fictiv, derizoriu, disproporționat în raport cu valoarea lucrului vândut, neserios, instanța reține următoarele:
Prețul este obiectul prestației cumpărătorului și corespunde valorii lucrului vândut ; trebuie să fie fixat în bani, determinat sau determinabil, sincer și serios.
Potrivit art 1303 Cod civil, prin preț serios se înțelege prețul care constituie o cauză suficientă a obligației asumate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării. Seriozitatea prețului depinde de existența unei proporții între cuantumul prețului fixat de părțile contractante și valoarea reală a bunului vândut.
Prețul trebuie să fie, de regulă, proporțional cu valoarea lucrului vândut, părțile fiind însă libere să determine valoarea bunului și deci prețul lui, care poate fi astfel superior sau inferior valorii reale a bunului.
Prețul sincer este un preț real, pe care părțile să îl fi stabilit nu în mod fictiv, ci în scopul de a fi cerut și plătit în realitate ; prețul este fictiv când din intenția părților (exprimată în actul secret) rezultă că nu este datorat.
Totodată, se reține că aceste motive invocate de reclamanți au fost analizate și prin sentința civilă nr 2812/22.04.2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr_/2002 (f 41-44), prin care s-a respins cererea formulată de D. A. V. M. de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 171/01.02.1996, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 190/11.07.1996 și a contractului de ipotecă autentificat la data de 23.07.1996, potrivit căreia căreia nu s-a putut reține împrejurarea că pârâta nu ar fi plătit prețul. Astfel, s-a statuat că „este adevărat că, la scurt timp după încheierea contractului, cumpărătoarea F. (Cușmir) N. a făcut o mărturisire extrajudiciară, printr-un înscris sub semnătură privată, în care a arătat că în realitate nu a plătit prețul. Această recunoaștere a fost însă ulterior retractată atât prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu V. I., Tafalan V. și G. I., prin care înstrăinează imobilul dobândit de la reclamanta (D.), deși anterior scrisese că este de acord cu anularea lui, cât și prin întâmpinarea formulată în dosarul nr_/2002, în care a arătat că a fost obligată să redacteze și să semneue această chitanță de mână. S-a mai reținut că în aceeași zi în care F. (Cușmir) N. a vândut pârâților imobilul, reclamanta (D.) împreună cu aceasta a împrumutat fără constituirea unei garanții, o sumă importantă de bani acestor pârâți, ceea ce demonstrează relațiile de încredere între aceștia și instituie o prezumție simplă că reclamanta a avut cunoștință despre această vânzare, cu care nu ar fi putut fi de acord dacă ar fi considerat că a intervenit rezoluțiunea pentru neplata prețului.”
În speță, reclamanții nu au făcut probe suplimentare pentru răsturnarea situației reținute prin hotărârile anterior menționate, în aceste condiții considerentele acestora având putere de lucru judecat în prezenta cauză.
Sub acest aspect, se reține că notiunea de proces echitabil presupune ca dezlegarile irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept solutionate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice, cu consecinta generarii incertitudinii jurisprudentiale; pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti irevocabile privind solutionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece in caz contrar s-ar ajunge la situatia incalcarii puterii de lucru judecat.
Totodată, instanta retine ca se bucura de autoritate de lucru judecat nu numai dispozitivul unei hotarari judecatoresti ramase definitive si irevocabile, dar si considerentele acesteia, care lamuresc, explica si justifica solutia adoptata de instanta.
De asemenea, nici motivele de nulitate invocate în privința contractului de împrumut autentificat sub nr 1908/11.07.1996 nu au fost probate în cauză, încheierea acestuia în aceeași zi cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 1907/11.07.1996 neputând dovedi, în lipsa coroborării cu alte probe, cauza falsă sau ilicită, potrivit art 966 Cod civil existența unei cauze valabile fiind prezumată până la dovada contrarie. De altfel, încheierea în aceeași zi a ambelor contracte a fost valorificată de Judecătoria Sectorului 1, prin sentința nr 2812/22.04.2003, pronunțată în dosarul nr_/2002 (f 239-242), din perspectiva relațiilor de încredere existente între părțile contractante, fără legătură deci cu vreo cauză ilicită sau falsă.
Cât privește constatarea nulității absolute a contractului de credit nr 448/11.07.1996, instanța va înlătura motivele de nulitate invocate privind nesemnarea contractului de către director, neavizarea acestuia de către Oficiul juridic, aprobarea împrumutului în ziua în care acesta a fost solicitat, reținând că respectivul contract a fost însușit de către pârâta B. prin semnare și ștampilare (f 56 vol I), un argument în plus privind recunoașterea acestuia de către pârâtă fiind demararea executării silite în temeiul respectivului contract.
Referitor la nulitatea contractului de ipotecă autentificat sub nr 1914/23.07.1996, instanța apreciază ca neîntemeiate motivele de nulitate invocate privind lipsa specializării conform art 1774 și art 1776 Cod civil, pentru următoarele considerente: sub sancțiunea nulității, ipoteca trebuie să fie specializată sub un dublu aspect, respectiv trebuie să fie determinată atât asupra imobilului afectat de garanție (art 1774 Cod civil), cât și asupra valorii creanței garantate (art 1776 Cod civil), iar în speță, ambele condiții sunt îndeplinite, în contractul de ipotecă fiind individualizat atât imobilul ipotecat (aflat, contrar susținerilor reclamanților, în patrimoniul debitorilor potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 1908/11.07.1996), cât și valoarea creanței. O precizare se impune cu privire la susținerea reclamanților în sensul că desființându-se titlul vânzătoarei D., sunt lovite de nulitate actele de vânzare-cumpărare subsecvente, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, vânzarea lucrului altuia este lovită de nulitate numai în condițiile în care părțile contractante au fost de rea-credință la încheierea actului; de asemenea, chiar dacă s-ar fi constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 271/01.02.1996, în speță nu operează principiul anulării actelor subsecvente ca urmare a anulării actului inițial, întrucât sunt incidente excepțiile reprezentate de principiul ocrotirii bunei-credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și de principiul asigurării stabilității circuitului civil (în sensul că subdobânditorul de bună-credință al unui bun imobil păstrează bunul respectiv dacă l-a dobândit cu titlu oneros, chiar dacă titlul de proprietate al transmițătorului său a fost declarat nul sau anulat) în condițiile în care nu s-a probat reaua credință a pârâților Cușmir S.), Tafalan, G. și V. la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.
Totodată, se reține că, la momentul constituirii ipotecii, imobilul nu era grevat de sarcini și servituți, conform certificatului de sarcini nr 290/23.07.1996 eliberat de Judecătoria Sectorului 1, astfel cum rezultă chiar din cuprinsul contractului de ipotecă (f 54 vol I).
Sub aspectul capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță, instanța va înlătura apărarea reclamanților în sensul că acest contract a fost încheiat prin frauda legii bancare (motivat de faptul că dreptul de a cere executarea silită era prescris, iar contractul de credit nu constituie titlu executoriu), observând că aceste motive nu semnifică fraudarea legii, ci constituie motive de contestație la executare, putând fi invocate în cadrul acestei din urmă proceduri, și nu pe calea unei acțiuni de drept comun. Totodată, nu poate fi primită nici susținerea în sensul că „s-a cesionat bunul altuia întrucât imobilul era sechestrat penal pentru daune aduse bugetului de stat de către Tafalan V.” deoarece s-a cesionat o creanță (nu un bun), garantată cu o ipotecă instituită asupra respectivului imobil; faptul că asupra imobilului a fost instituit, ulterior înscrierii ipotecii, sechestru penal, nu împiedică cesiunea creanței.
Totodată, pentru validitatea cesiunii nu este necesar consimțământul debitorului cedat, acesta fiind un terț față de contractul de cesiune, dar pentru ca cesiunea să devină opozabilă față de terți, inclusiv față de debitorul cedat trebuie îndeplinite anumite formalități, respectiv notificarea cesiunii sau acceptarea cesiunii făcută de debitorul cedat.
Față de cele mai sus expuse, instanța reține că motivele invocate de reclamanți în susținerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță nu reprezintă cauze de nulitate ale contractului de cesiune, întrucât nu reprezintă cerințe pentru validitatea cesiunii, motiv pentru care va respinge cererea de constatare a nulității, ca neîntemeiată.
Cât privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a actului de adjudecare, se reține că actul de adjudecare, intocmit de catre executorul judecatoresc in procedura urmaririi silite imobiliare, este actul autentic prin care se confirma efectuarea unei vanzari-cumparari fortate. Desi vanzarea-cumpararea fortata, prin licitatie, prezinta unele particularitati cat priveste caracterul ei sinalagmatic, comutativ si consensual, aceasta nu inseamna ca ea s-ar infatisa ca alta operatiune juridica decat vanzare-cumparare, debitorul urmarit silit fiind considerat ca vanzator, iar adjudecatarul ca si cumparator.
În consecință, actul juridic atacat in prezenta cauza materializeaza o vanzare-cumparare fortata, prin licitatie, care nu este o alta operatiune juridica decat vanzare-cumparare. Negotium juris, ca operatiune juridica, el semnifica asadar vanzare-cumparare si, prin urmare, se poate analiza valabilitatea lui prin raportare la dispozitiile art. 948 C.civ., care reglementeaza conditiile de validitate ale conventiilor.
Orice critici însă care privesc legalitatea executării silite, care s-a încheiat prin emiterea actului de adjudecare a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată, se puteau formula numai pe calea unei contestații la executare silită.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.399 alin.1 Cod procedură civilă, „împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare silită, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
În speță, motivele de nulitate privind faptul că reclamanții nu au fost citați pentru licitația publică privind imobilul în litigiu, efectuarea executării silite în lipsa titlului executoriu, desfășurarea executării silite în pofida suspendării executării pe calea ordonanței președințiale nu pot fi invocate și analizate în acțiunea privind constatarea nulității absolute a actului de adjudecare, formulată pe calea dreptului comun, aceste apărări privind executarea silită și putând fi analizate numai pe calea contestației la executare (pe care, de altfel, reclamanții au și exercitat-o și care a fost respinsă prin sentința civilă nr 3841/10.06.2003 a Judecătoriei Sectorului 1, pronunțată în dosarul nr 5134/2003-f 22-24, iar prin Decizia nr 269/2.02.2005 a Curții de Apel București-Secția a IV-a civilă, irevocabilă, a fost respins apelul declarat de contestatori împotriva acestei sentințe).
Cât privește cererea de declanșare a procedurii înscrierii în fals, formulată de reclamanți în temeiul art 180-184 Cod pr civilă și ale art 1173 alin 2 Cod civil, față de certificatul de sarcini nr. 108 din 24.09.2003 eliberat de Biroul de Carte funciara de pe langa Judecătoria Sectorului 1 București, procesul verbal de licitație imobiliara nr. 171, încheiat la 26.09.2003, ora 10:00, de executor judecătoresc Gont D. și actul de adjudecare a bunului imobil situat în București, ., colț cu . nr. 1, eliberat la 30.09.2003 de același executor judecătoresc., instanța constată că, prin încheierea de la data de 19.12.2008, în baza art.183 Cod procedură civilă, având în vedere că reclamanții au indicat ca fiind autor al falsurilor pe funcționarul de la Biroul de Carte Funciară care a întocmit adresa 108/24.09.2003, cu complicitatea morală a pârâtului M. A. R., a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea înscrisurilor defăimate ca fiind false procurorului, împreună cu procesul-verbal efectuat referitor la starea materială a înscrisurilor.
În urma înaintării Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a înscrisurilor defăimate ca fiind false de către reclamanții Ș. P., R. I. și R. V., a fost constituit dosarul nr_/P/2010 (astfel cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3-f 65), ce a fost declinat la P. de pe lângă Tribunalul București la data de 30.04.2013.
Totodată, prin ordonanța din data de 19.06.2013 din dosarul 2497/P/2013 (f 57-59) P. de pe lângă Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestuia din urmă sub nr 9780/P/2013.
Prin ordonanța din data de 20.03.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București (f 26), dată în dosarul nr 9780/P/2013, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii de către Ș. C. a infracțiunii prevăzute de art 289 alin 1 din CP din 1969 cu aplic art 5 alin 1 NCP și clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii de către M. A. R. a infracțiunii prevăzute de art 26 rap la art 289 alin 1 CP cu aplic art 5 alin 1 NCP.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere reclamantul Ș. P., ce a fost respinsă prin încheierea de la data de 11.02.2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pronunțată în dosarul nr_/301/2014, reținându-se că, în ceea ce privește obiectul cauzei - acesta fiind reprezentat de infracțiunile de fals intelectual și complicitate de fals intelectual, cu privire la adresa nr 108/24.09.2003 - în mod corect s-a reținut că sunt prescrise faptele reclamate, în raport de data încheierii actului pretins falsificat și data la care s-a dat soluția în cauză.
În aceste condiții, în speță devin aplicabile disp art 184 C., potrivit cărora atunci când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă.
Sub acest aspect, instanța reține că, potrivit art 289 din Codul penal, falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoare.
În speță, reclamanții au susținut că actele eliberate de persoane oficiale calificate (cu studii juridice) au fost întocmite în fals cu intenție pentru a se putea altera adevărul, pentru a se putea transmite nelegal pe numele și în stăpânirea pârâtului M. A. R., pentru a se putea frauda interesele reclamanților și ale statului roman.
Astfel, reclamanții au susținut că funcționarul de la Biroul de carte funciară a omis cu intenție să insereze în certificatul de sarcini nr 108/24.09.2013 existența înscrierii sechestrului penal sub nr 274/03.06.2003, a unor somații, a drepturilor întabulate ale reclamanților; în privința procesului verbal de licitație și actului de adjudecare s-a arătat că sunt înscrisuri false deoarece nu reflectă realitatea, fiind întocmite pentru a se putea încălca drepturile reclamanților de proprietate ocrotite de lege.
Sub acest aspect, instanța reține că executorul judecătoresc D. G. a solicitat Judecătoriei Sectorului 1 București-Biroul de Carte Funciară, prin adresa întocmită în dosarul executional 171/2002 (f 395 vol II), comunicarea drepturilor reale și altor sarcini care grevau imobilul urmărit situat în București, ., proprietatea debitoarei .., adresa fiind repartizată spre soluționare funcționarului Ș. C.; aceasta a efectuat verificări în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni și a întocmit adresa nr 108/24.09.2003, indicând următoarele sarcini: sub nr 181/2002 s-a înscris somație, sub nr 182/2002 s-a înscris somație, sub nr 183/2002 s-a înscris somație, sub nr 82/1997 s-a notat interdicția de înstrăinare (f 453 vol II).
Potrivit declarației numitei Ș. C. (f 90-94 supliment), la care se face referire și în Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit la data de 28.01.2014 de către DGPMB-Poliția Sectorului 3, la momentul întocmirii adresei menționate, imobilul din ., Sector 1, nu avea carte funciară deschisă, astfel încât verificările au fost efectuate după numele debitorului indicat în adresă de către executorul judecătoresc, respectiv ., menționând toate sarcinile găsite pe numele acestei societăți.
Susținerile numitei Ș. C. privind faptul că imobilul din . nu avea carte funciară deschisă la data de 24.09.2003 ( f 90-94 supliment) sunt infirmate de mențiunile din adresa OCPI-Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 București (f 176). Astfel, potrivit acestei adrese, la data de 24.09.2003 figura deschisă cartea funciară cu nr_, pentru imobilul situat în București, . .) nr 1 A, Sector 1.
Cât privește însă modalitatea în care se efectuau, la momentul respectiv, verificări privind sarcinile imobilelor, în aceeași adresă s-a menționat că, la nivelul anului 2003, verificarea sarcinilor era posibilă doar după numele persoanei. Verficarea se efectua raportat la evidența din Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare pe opisele de sarcini (analog) în care erau evidențiate.
Sistemul publicității imobiliare personale, al registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni, permite verificarea sarcinilor doar după numele debitorului sau al proprietarului. Verificarea registrului RTI în aplicația existentă în acel moment (verificarea sarcinilor) se efectua în sistemul registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare, care avea la bază un registru unic, în care se înregistrau în ordine numerică cererile de transcripție și inscripție, prin indicarea felului ei, se arătau părțile și actul în baza căruia s-a făcut mențiunea.
În aceste condiții, omisiunea verificării, de către lucrătorul de la Biroul de Carte funciară, a cărții funciare a imobilului situat în București, ., Sector 1 și menționării sechestrului penal înscris asupra acestuia, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual întrucât nu s-a dovedit intenția funcționarului, respectiv omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
Astfel, la momentul întocmirii adresei (2003), verificarea sarcinilor era posibilă doar după numele debitorului sau proprietarului, iar în adresa emisă de B. era indicată denumirea debitoarei (.), în timp ce sechestrul penal era înscris asupra bunurilor aparținând inculpatului T. V.. Faptul că funcționarul a omis să cerceteze și cartea funciară a imobilului nu prezumă intenția acestuia, respectiv omisiunea cu știință de a menționa sechestrul penal, în cauză nefiind făcută nicio dovadă în acest sens.
Or, infracțiunea de fals intelectual presupune o faptă săvârșită cu intenție, iar în speță nu există dovezi în sensul că lucrătorul de la Biroul de Carte Funciară a fost în conivență cu pârâtul M. A. R., funcționarul omițând să menționeze sechestrul penal ca urmare a faptului că a procedat la verificarea sarcinilor după debitor, și nu după imobil, astfel că sechestrul penal nu apărea, fapta funcționarului putând constitui cel mult neglijență, și nu infracțiunea de fals intelectual.
Totodată, nu se poate reține nici complicitatea morală a pârâtului M. A. R. la emiterea certificatului de sarcini nr 108/24.09.2003, nici sub acest aspect nefiind făcută nicio probă, or, potrivit art 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care face o afirmație.
De altfel, asupra imobilului a fost transcrisă în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, anterior înscrierii sechestrului la data de 03.06.2003 (f 16 vol I).și anterior încheierii contractelor de vânzare-cumpărare de către reclamanți, ipoteca în favoarea B..
Or, în raport de disp art 1746 alin 1 și 3 din Codul civil, dreptul de ipotecă este un drept real, ce conferă prerogativa urmăririi imobilului în mâinile oricui s-ar afla; prin înscrierea ipotecii, aceasta a devenit opozabilă terților, inclusiv reclamanților, dobânditori ulteriori ai imobilului.
Cât privește faptul că la momentul executării silite asupra imobilului era înscris sechestru penal, se reține că sechestrul instituit potrivit art. 163 C. proc. pen. nu poate să constituie un impediment la inițierea și/sau continuarea executării silite ci, ulterior valorificării bunului și adjudecării acestuia liber de orice sarcini, sechestrul se va menține asupra sumei de bani rezultată din diferența dintre prețul de vânzare și valoarea creanței garantate.
Astfel, potrivit art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii. Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexând copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul și un exemplar al procesului-verbal de sechestru
Având în vedere scopul pentru care au fost instituite, măsurile asigurătorii vin să conserve bunul asupra căruia s-a instituit sechestrul, prin împiedicarea învinuitului sau inculpatului să-l distrugă ori să-l înstrăineze, sau să-și diminueze activul patrimonial.
Astfel, măsura tinde să împiedice subiectul pasiv al măsurii (învinuitul sau inculpatul) să-și diminueze activul patrimonial prin fapta proprie în eventualitatea în care procesul penal s-ar soluționa cu o hotărâre de condamnare, iar nu să limiteze dreptul creditorului de a-și valorifica dreptul sau de creanță.
Prin urmare, dreptul unui creditor ipotecar de a-și satisface creanța înscrisă cu prioritate în Cartea Funciară poate coexista cu inscripția ipotecară a sechestrului asigurător ce poartă asupra aceluiași bun supus executării silite, nefiind necesar a se constata eventuala nelegalitate a măsurii asigurătorii pentru a se putea proceda la executarea silită și astfel, în urma vânzării silite a imobilului ipotecat, la îndestularea cu prioritate a creditorului, urmând ca restul de preț obținut, în măsura în care va exista, să fie indisponibilizat pentru acoperirea creanțelor derivate din cauza penală.
În ceea ce privește argumentul referitor la interesul general (al Statului) ce ar prima interesului particular (al creditorului), acesta este eronat față de confuzia cu rangul de preferință pe care statul l-ar dobândi în raport cu alți creditori, prin transformarea creanței sale eventuale într-una certă, lichidă și exigibilă. Ceea ce se naște prin efectul măsurii asigurătorii din punctul de vedere al principiului egalității creditorilor este doar rangul de preferință al statului, fără însă a fi vorba în cauză de interesul obștesc și cel privat derivate din două categorii de creanțe diferite.
Este evident că instituirea măsurii asigurătorii nu naște în patrimoniul statului (în calitate de potențial creditor) un drept de preferință față de alți creditori, decât în condițiile și limitele impuse de legislația în vigoare (Codul de Procedură Fiscală, Codul Civil, codul de procedură civilă etc.).
În realitate, argumentul fundamentat pe interesul general obștesc al statului tinde să confunde rangul de preferință pe care statul l-ar dobândi în raport cu alți creditori, prin transformarea creanței sale eventuale într-una certă, lichidă și exigibilă.
În acest sens se observă că, în măsura în care procesul penal s-ar finaliza cu o soluție de condamnare, creanța sub condiție a Statului s-ar transforma într-o creanță certă, lichidă și exigibilă, care ar avea caracterul unei creanțe fiscale ce s-ar pune în executare cu respectarea normelor din Codul de Procedură Fiscală.
De asemenea, instanța va înlătura susținerea reclamantului Ș. P. în sensul că, prin admiterea recursului în anulare, sunt desființate de drept actele de executare, inclusiv vânzarea la licitație publică a imobilului, întrucât în speță imobilul vândut la licitație publică nu a fost dobândit (de către garanții Tafalan V. și G. I.) în baza unei hotărâri judecătorești desființate, ci a unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la care nu s-a constatat nulitatea.
În ceea ce privește apărarea reclamanților R. I. și R. V. în sensul că nu pot coexista vânzarea, de către D. A. M., a imobilului din ., și emiterea Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr 170/2001, prin care aceasta este pusă în posesie cu restul apartamentelor și spațiilor cu altă destinație din respectivul imobil, instanța nu îi poate da eficiență juridică în prezenta cauză, față de obiectul acesteia, nulitatea absolută a actelor atacate fiind analizată raportat la motivele de nulitate invocate de reclamanți și probele administrate în cauză; reaua credință a vânzătorului nu determină nulitatea actului încheiat cât timp nu s-a dovedit și complicitatea terțului achizitor (buna credință prezumându-se).
F. de toate aceste considerente, apreciind ca nu s-a făcut dovada existentei cauzelor de nulitate invocate de reclamanți, instanța va respinge cererea de constatare a nulității absolute a actului de adjudecare, contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 271/01.02.1996 de BNP V. M., contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 1907/11.07.1996 la BNP Mandoiu R., contractului de împrumut autentificat sub nr 1908/11.07.1996, contractului de ipotecă autentificat sub nr 1914/23.07.1996, contractului de credit bancar nr 448/11.07.1996, încheiat între Bankoop SA-S. C. și ., contracului de cesiune de creanță nr 2059/23.05.2013, și, în consecință, va respinge și capătul de cerere accesoriu privind rectificarea înscrierii în Cartea Funciară nr_, ca neîntemeiat.
Totodată, față de soluția dată cererii principale, instanța va respinge cererea de intervenție formulată de C. E. (preluată de moștenitorul acesteia C. M.), prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al pârâtului M. A. R., reprezentat de actul de adjudecare eliberat la data de 30.09.2003 de către executorul judecătoresc D. G. și rectificarea mențiunilor din Cartea Funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului din București, ., Sector 1, motivele de nulitate invocate fiind aceleași cu cele susținute de reclamanți și pe care instanța le-a analizat în considerentele prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea principală privind pe reclamanții S. P., cu domiciliul în București, .. 1 sector 1, R. I., cu domiciliul în București, .. 1 sector 1, R. V. cu domiciliul în București, .. 1 sector 1, și pe pârâții M. A. R., cu domiciliul în București, Calea Dorobanților, nr. 2 sector 1, D. A. V. M.- moștenitor B. S. M. cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, S. (fostă Cușmir) N., cu domiciliul în București, ., ., sector 3, T. V. cu domiciliul în C., ., nr. 54, ., ., G. I. cu domiciliul în C., .. 1 A jud. C., B. S.A. – S. C. PRIN LICHIDATORI S.C. RECONVERSIE ȘI VALORIFICARE ACTIVE S.A., cu sediul în București, .-19 sector 3, V. I. cu domiciliul în SLATINA, .. 35, ., . jud. O., astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de intervenție, formulată de C. E. (preluată de C. M.), cu domiciliul în WHITE OAK DRIVE, WHITE OAK DRIVE LIANCASTER PA_, SUA și în București, VASELOR, nr. 25, ., sector 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: M.P/Th.red: M.P.
14ex/ 07.12.2015
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
