Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 1088/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1088/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 1088/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentință Civilă Nr. 1088/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. G.
JUDECĂTOR R. G.
Grefier C. C. R. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul debitor S.C. G. T. S.R.L. și pe intimatul creditor S.C. P. T. S.R.L., având ca obiect anulare somație de plată .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, nu au răspuns părțile. Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța reține legala compunere a instanței de judecată.
Dispune rectificarea calitatii partilor in sistemul Ecris în petent-debitor S.C. G. T. S.R.L și intimat creditor S.C. P. T. S.R.L,
Reține că părțile au termen în cunoștință prin înmânarea citației prin funcționarul însărcinat.
În temeiul art. 131 și 1023 alin. 4 C.pr.civ retine ca instanta este competenta general, material si teritorial sa solutioneze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 C pr.civ estimeaza durata solutionării procesului la un interval de 2 termene, după care, rămâne în pronunțare pe cererea în anulare.
INSTANȚA
Prin cererea în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.11.2014 sub nr._ petenta –debitoare . a solicitat în contradictoriu cu intimatul-creditor . anularea sentinței civile nr._/02.09.2014 ca nelegală.
În motivarea cererii în anulare, petenta -debitoare a arătat în esență faptul că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1013 și 662 C:pr.civ. pentru admiterea ordonanței de plată, în sensul că nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă, că nu au fost legal citați, că în perioada iunie-decembrie 2013 serviciile de furnizare au fost întrerupte.
A mai arătat petenta - debitoare și că potrivit art. 5.4. din contract, contractul este reziliat de plin drept pentru neplata în 30 de zile de la data scadentă a serviciilor, iar penalitatea o reprezintă numărul de luni rămase până la împlinirea termenului contractual pentru fiecare locație în parte, înmulțit cu contravaloarea lunară a serviciilor. A arătat că penalitatea datorată în temeiul art. 5.4. din contract este de 6273 lei și nu 6273 lei contravaloare servicii și 8832,06 lei penalități de întârziere.
A invocat petenta - debitoare faptul că nu pot fi calculate două penalități contractuale în același timp, 5.4. și 5.6. din contract.
În drept, petenta - debitoare a invocat disp. art. 1013 ș.u. N.C:pr.civ.
Cererea în anulare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
La data de 07.01.2015 intimata creditoare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, a învederat în esență faptul că sunt îndeplinite condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, că nu i s-a adus la cunoștință de petenta- debitoare pe toată durata contractuală faptul că serviciul nu este funcțional. A mai arătat intimata că penalitățile obiect al cererii sunt calculate pentru plata cu întârziere a facturilor emise și neachitate conform art. 5.6. și nu sunt calculate conform art. 5.4. din contract.
În drept, intimata a invocat art. 1013-1024, 205, 223 C.pr.civ.
Analizând înscrisurile administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/02.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 s-a admis acțiunea și s-a ordonat pârâtei ca în termen de 20 zile de la comunicare sa achite reclamantei suma de 6.273,95 lei reprezentând contravaloare servicii și suma de 8.832,06 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 17.06.2014, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii pronunțate s-a reținut în esență faptul că la data de 14.09.2012, reclamanta creditoare și pârâta debitoare, cea din urmă în calitate de beneficiar/client, au încheiat contractul nr. 1025 având ca obiect instalarea soluțiilor de telecomunicații de date, în temeiul căruia debitoarea s-a obligat să achite taxa de instalare în cuantum fix și taxa de furnizare a serviciului, conform art. 5 și că în baza acestui contract, în perioada iunie-decembrie 2013 reclamanta creditoare a emis 7 facturi fiscale, în cuantum total de 6.273,95 lei.
S-au avut în vedere dispozițiile art. 1013 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța constatând că cererea reclamantei de a se emite o ordonanță de plată este întemeiată.
Prima condiție și anume aceea ca obligația să fie una de plată a unei sume de bani a fost reținută ca îndeplinită în speță, reclamanta solicitând instanței să emită o ordonanță de plată prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6.273,95 lei. De asemenea, această obligație s-a născut în sarcina debitoarei dintr-un contract civil, în sensul dispozițiilor Codului de procedură civilă, respectiv contractului de închiriere nr. 1025/14.09.2012.
În speță, analizând caracterul cert, lichid și exigibil al creanței reclamantei, instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței, instanța a reținut că existența neîndoielnică a creanței reclamantei rezultă din însuși contractul de închiriere corelat cu facturile fiscale emise în baza acestui contract și comunicate pârâtei. Mai mult de atât, art. 1018 alin. 3 prevede că “În citație se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se mențiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța, față de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.”. D. urmare, față de împrejurarea că, deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea pricinii, instanța a apreciat că debitul este recunoscut de către acesta și că are un caracter cert în lumina dispozițiilor legale.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, s-a reținut că aceasta este determinată de către creditoare prin cumulul facturilor emise, facturi în care este specificat în mod concret cuantumul sumei datorate.
Referitor la condiția exigibilității, în speță termenul de plată este prev. de art. 5.3 la contract, plata se face în termen de 10 zile de la data emiterii facturii. Față de aceste aspecte s-a reținut că obligația pârâtei de achitare a facturilor emise în cursul anului 2013, este în mod evident exigibilă.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata penalităților în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere din suma scadentă și neachitată până la plata efectivă și integrală a debitului. Instanța a constatat că din prevederile contractuale părțile au stabilit o clauză penală pentru executarea cu întârziere a obligațiilor. Astfel, potrivit art. 5.6 din contract clientul va fi obligat să plătească penalități de 0,5% pe zi de întârziere pentru sumele neplătite după data scadenței, începând cu ziua următoare zilei de scadență și până în ziua achitării debitului. Totodată părțile au stabilit că penalitățile însumate pot depăși valoarea debitului asupra căruia sunt aplicate.
Aplicând dispozițiile legale menționate la speță, precum și la cele contractuale cât și văzând cuprinsul cererii de chemare în judecată și al înscrisului reprezentând modalitate de calcul a debitului total, instanța a reținut că reclamanta-creditoare este îndreptățită să primească de la pârâta debitoare suma de 6.273,95 lei reprezentând contravaloare servicii și 8.832,06 lei reprezentând penalități stabilite prin contract, respectiv de 0,5% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 17.06.2014.
Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 1021 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a reținut ca fiind întemeiate pretențiile reclamantei-creditoare, s-a admis cererea și s-a ordonat pârâtei-debitoare ca în termen de 20 de zile de la comunicarea ordonanței de plată să achite reclamantei suma de 6.273,95 lei reprezentând debit restant și suma de 8.832,06 lei cu titlu de penalități de întârziere. Totodată, având în vedere că pârâta a pierdut procesul, instanța o obligat pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxa de timbru.
În drept, potrivit art. 1023 alin. 1 C.pr.civ. împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.021 alin. (1) și (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
A.. 3 din același articol prevede că prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.020 se aplică în mod corespunzător.
În ceea ce privește susținerea petentei-debitoare la nelegala sa citare, instanța urmează a o înlătura, la dosarul nr._/299/2014 existând dovada citării petentei-debitoare pentru termenul de judecată din data de 02.09.2014, respectiv procesul-verbal de înmânare (f. 66 dosar). Față de adresa de furnizare informații emisă de ONRC și aflată la fila 52 dosar_/299/2014, instanța reține identitatea de adresă poștală între adresa la care a fost citată petenta-debitoare pentru termenul de judecată din data de 02.09.2014 și adresa poștală înregistrată pentru opozabilitate față de terți la Registrul Comerțului, în cauză fiind realizată o citare legală. Raportat la dispozițiile art. 153 C.pr.civ., lipsa părții regulat citate la termenul de judecată stabilit nu împiedică judecata cauzei.
În ceea ce privește susținerile petentei-debitoare referitoare la lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, instanța nu achiesează la susținerile petentei, prin contractul nr. 1025/14.09.2012 petenta asumându-și o obligație lunară de plată a unui abonament pentru serviciile prestate în beneficiul acesteia, obligație determinată prin chiar contractul încheiat sub aspectul câtimii și scadenței.
În ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului pe care petenta o invocă sub forma apărării constând în întreruperea serviciului pe perioada de furnizare, instanța reține că prin înscrisul de la fila 58 dosar_/299/2014, înscris emanat de la petenta-debitoare, rezultă o altă situație de fapt decât cea invocată de petentă, respectiv că la data de 17.10.2013 petenta- debitoare a înțeles să denunțe unilateral contractul de prestări servicii cu executare succesivă începând cu data de 23.12.2013. Raportat la acest înscris, susținerile din cererea în anulare potrivit cărora intimata-creditoare nu și-ar fi executat propriile obligații sunt apreciate de circumstanță, fiind făcute pro causa, fără susținere în materialul probator administrat, motive pentru care le va înlătura ca neîntemeiate.
Luând în discuție aspectele legate de rezilierea de drept a contractului, instanța reține că dreptul de opțiune între a acere rezilierea contractului pentru neexecutare culpabilă de obligații și executarea silită a obligațiilor din contract este un drept de care se poate prevala exclusiv creditorul. Cu alte cuvinte, chiar și în cazul existenței unui pact comisoriu inserat în contract acesta nu își produce efectele de drept, fiind necesară manifestarea de voință din partea creditorului pentru a-și produce efectele. Or, în cauză, intimata-creditoarea nu a înțeles să se prevaleze de efectele pactului comisoriu stipulat în art. 5.4. din contract, raportul contractul dintre părți nu a încetat ca urmare a rezilierii pentru neplata serviciului, ci ca urmare a denunțării unilaterale a contractului de către beneficiar, potrivit manifestării unilaterale de voință cuprinsă în înscrisul de la fila 58 dosar_/299/2014. Ca urmare, nici susținerea referitoare la operarea rezilierii de drept cu consecința plății daunelor-interese în cuantumul reglementat de art. 5.4. din contract nu este susținută în cauză, urmând a fi înlăturată ca nefondată.
În cauză nu se poate vorbi de o dublă reparație, deoarece nu s-au aplicat concomitent disp. art. 5.4. și 5.6. din contract, obiectul cererii de ordonanță de plată vizându-l contravaloarea serviciilor furnizate pe perioada iunie 2013- decembrie 2013 și penalitățile de întârziere calculate conform art. 5.6. din contractul nr. 1025/14.09.2012.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază cererea în anulare formulată de petenta-debitoare ca neîntemeiată, urmând ca prin raportare la dispozițiile art. 1023 alin. 8 C.pr.civ. să respingă cererea în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în anulare, formulată de creditor S.C. G. T. S.R.L, cu sediul in sector 3, București, ., .. 1, ., împotriva debitorului S.C. P. T. S.R.L, cu sediul in sector 1, București, ., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. G. R. G.
Grefier,
C. C. R. D.
Pentru grefier de ședinta
transferat
semneaza grefier sef
Red. L.G., Teh. L.G., C.C:R.D.
4 ex. /26.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 991/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 393/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
