Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5367/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentința nr. 5367/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 5367/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5367/2015

Ședința din Camera de Consiliu de la 20.03.2015

Instanta constituita din:

PREȘEDINTE: D. A. G.

GREFIER: E. A.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. A. N. BUCURESTI S.A. și pe pârâtul P. E., având ca obiect cerere de valoare redusă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 20.03.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:

INSTANȚA,

I. PROCEDURA

A. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 05.11.2014 sub numărul_, creditoarea . SA a formulat în contradictoriu cu debitorul P. E. cerere de valoare redusă solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 3.258 lei reprezentând contravaloare servicii furnizare apă potabilă și canalizare publică perioada 23.10.2009 – 07.09.2010, suma de 3.712 lei reprezentând penalități de întârziere aferente conform facturilor ANB_/07.09.2010 respectiv ANB_/24.06.2014, alături de cheltuielile de judecată.

În fapt, creditoarea a învederat instanței că între părțile aflate în litigiu au fost derulate o . raporturi contractuale prin care . SA în calitate de prestator, a furnizat servicii furnizare apă potabilă și canalizare publică către P. E., conform Contractului de furnizare nr._/27.09.2000 .

Creditoarea a arătat că aceasta și-a executat obligațiile pe care și le-a asumat și a furnizat energie termică către debitoare, executarea fiind însoțită de facturi fiscale, dar aceasta nu a achitat prețul acestora.

Creditoarea a solicitat cheltuieli de judecată și judecarea cauzei în lipsă.

În drept, creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1025 – 1032 C.p.c..

În materia timbrajului, cererea a fost legal timbrată potrivit art. 6 din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 31 și 33 din același act normativ, cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei, conform chitanței depusă la dosar (f. 9).

B. Apărări

Debitorul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței, pentru a formula apărări sau pentru a propune probe.

C. Probe

În prezenta cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, conform art. 255 C.p.c.

Creditoarea a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie certificată: Contracte, facturi, calcul debit principal, calcul penlități, acord de reglementare a raporturilor contractuale, acord eșalonare plată.

II. ÎN FAPT

În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 27.09.2000, creditoarea . SA a încheiat cu debitorul P. E., Contractul de furnizare nr._/27.09.2000, având ca obiect servicii furnizare apă potabilă și canalizare publică.

La data de 24.12.2012 creditoarea a încheiat cu pârâtul un nou contract de furnizare servicii sub nr. ANB1123206, semnând, în același timp și un Acord de reglementare a relațiilor contractuale, recunoscând debitele anterioare și angajându-se să le plătească. De asemenea la data de 24.12.2012 a încheiat un acord de plată eșalonată (f. 48) prin care a recunoscut debitele anterioare.

Creditoarea în desfășurarea contractului, a emis mai multe facturi fiscale, iar la data formulării cererii de chemare în judecată, în evidențele contabile ale societății creditoare, debitorul figura cu un debit restant de 3.258 lei reprezentând contravaloare servicii furnizare apă potabilă și canalizare publică perioada 23.10.2009 – 07.09.2010, suma de 3.712 lei reprezentând penalități de întârziere aferente conform facturilor ANB_/07.09.2010 respectiv ANB_/24.06.2014.

III. ÎN D.

A. Reglementări incidente

În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 05.11.2014 prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

B. Soluția instanței

Raportând textele de lege mai sus menționate la situația de fapt reținută, instanța constată că prezenta acțiune este întemeiată și o va admite, cu următoarele argumente:

B.1. Cu privire la pretenția principală

În cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.

Instanța mai constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și reține că în conformitate cu art. 1025 C.p.c. prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.

Din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. Astfel, este necesar ca acțiunea promovată să fie evaluabilă în bani și, în principiu, să aibă ca obiect o sumă de bani, iar suma pe care reclamantul o solicită pe calea acestei acțiuni speciale, să nu depășească, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.

Instanța reține că cererea astfel cum a fost formulată îndeplinește condițiile de a fi soluționată în baza procedurii simplificate privind cererile de valoare redusă.

După cum a menționat chiar și reclamanta, între aceasta și debitoare s-au desfășurat relații contractuale de tipul prestări servicii către aceasta din urmă, relații evidențiate din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei și Contractul de furnizare nr._/27.09.2000 respectiv contract de furnizare servicii sub nr. ANB1123206/24.12.2014.

Dacă în materie de răspundere civilă delictuală reclamanta trebuie să demonstreze caracterul ilicit al faptei, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit, în materie de răspundere contractuală reclamanta nu este ținut să probeze decât un aspect și anume: existența unei obligații derivând dintr-un contract.

Atunci când reclamanta demonstrează existența relației contractuale dintre el și debitor și demonstrează că prin intermediul contractului pârâtul s-a obligat la o anumită conduită, atunci fapta ilicită a neexecutării respectivei obligații și vinovăția pârâtului se prezumă până la dovada contrară.

În concret, în cazul obligațiilor bănești reclamanta este ținut doar să demonstreze existența obligației în sarcina pârâtului de a plăti respectiva suma de bani și că această obligație este scadentă, nefiind afectată de modalități, pentru ca acesta să poată pretindă prin intermediul unei acțiuni în justiție executarea în natură a obligației pârâtului de a plăti suma de bani.

De asemenea, pentru a obține dezdăunări cu titlu de daune moratorii, reclamanta trebuie să facă dovada unui prejudiciu suferit în urma neexecutării obligației din partea pârâtului.

În cazul obligațiilor bănești (prin care pârâtul s-a obligat ca în schimbul unei contraprestații din partea reclamantaui să plătească acestuia o sumă de bani, în lipsa unei evaluări anticipate convenționale din partea părților a întinderii prejudiciului sub forma clauzei penale) reclamantaui nu mai e ținut să dovedească prejudiciul suferit, această componentă a răspunderii civile contractuale fiind prezumată.

Astfel, analizând condițiile răspunderii civile contractuale, instanța constată că între cele două părți implicate a fost încheiat un contract, pârâtul și-a asumat în virtutea executării contractului o obligație constând în plata unei sume de bani drept echivalent pentru obligația executată de către creditor, obligație pe care nu a executat-o la termen.

De asemenea, instanța reține că la data de 24.12.2012 a fost încheiat Acordul de plată eșalonată din 24.12.2012 prin care pârâta recunoaște debitul datorat creditoarei, acceptând că datorează suma de 6.517,62 lei în temeiul facturilor emise în perioada 24.06.2009 – 07.09.2010, debitorul astfel recunoscând debitul obiect al litigiului de față.

Față de aceste împrejurări, instanța urmează să admită cererea urmând să fie obligat debitorul la plata sumei de 3.258 lei reprezentând facturi restante perioada 23.10.2009 – 07.09.2010, conform Acordului de plată eșalonat din data de 24.12.2012, suma de 3.712 lei reprezentând penalități de întârziere aferente conform facturilor ANB_/07.09.2010 respectiv ANB_/24.06.2014.

B.2. Cu privire la penalitățile de întârziere

Cu privire la cererea de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la achitarea integrală a debitului, instanța constată că prin intermediul clauzei penale, ca și convenție accesorie, părțile determină anticipat cuantumul prejudiciilor suferite de către creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor de către debitor.

În cauza de față, instanța constată că prin Contractul de furnizare nr._/27.09.2000 respectiv contract de furnizare servicii sub nr. ANB1123206/24.12.2014 s-a prevăzut obligația debitorului de a achita majorări de întârziere egale cu nivelul majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculate asupra sumei datorate, până la achitarea integrală a acesteia.

De asemenea, instanța constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate și în ceea ce privește suma de plată reprezentând penalități de întârziere anterioare nașterii debitului principal obiect al litigiului de față, sumele principale scadente fiind recunoscute prin Acordul de plată eșalonată din 24.12.2014.

În consecință, față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să admită cererea și să-l oblige pe reclamant la plata către pârât a sumei de 3.258 lei reprezentând facturi restante perioada 23.10.2009 – 07.09.2010, conform Acordului de plată eșalonat din data de 24.12.2012, precum și suma de 3.712 lei reprezentând dobânzile legale penalizatoare în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere, conform facturilor ANB_/07.09.2010 respectiv ANB_/24.06.2014.

B.3. Cu privire la cheltuielile de judecată

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. 1 C.p.c, constatând culpa procesuală a debitoarei în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța o va obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând: taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamanta S.C. A. N. BUCURESTI S.A. cu sediul in sector 1, București, .. 2, in contradictoriu cu pârâtul P. E. cu domiciliul in sector 1, București, ..

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.258 lei reprezentând facturi restante perioada 23.10.2009 – 07.09.2010, conform Acordului de plată eșalonat din data de 24.12.2012.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.712 lei reprezentând dobânzile legale penalizatoare în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere, conform facturilor ANB _/07.09.2010 respectiv ANB_/24.06.2014.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. A. G. E. A.

Red./Dact.Jud. DAG /tehnored. E.A./01.04.2015/4ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5367/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI