Pretenţii. Sentința nr. 8461/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8461/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 8461/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8461/2015
Ședința publică de la 07.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. O. M.
GREFIER: E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul A. I. și pe pârâta D. G. DE EVIDENTA A PERSOANELOR MUNICIPIUL BUCURESTI, pârâta B. G. SOCIETE GENERALE SA, pârâtul B. DE C. SA, având ca obiect pretenții REJUDECARE DOSAR_/299/2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea in mod succesiv, pentru data de 23.04.2015, pentru data de 30.04.2015 iar apoi pentru astazi, data de 07.05.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA,
I. ÎN CEEA CE PRIVEȘTE PROCEDURA:
A. Cererea de chemare în judecată
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 17.05.2012, sub număr de dosar_/299/2012, reclamantul A. I. a chemat în judecată pe pârâtii D. G. DE EVIDENTA A PERSOANELOR – MUNICIPIUL BUCURESTI, B. – G. SOCIETE GENERALE SA si B. DE C. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtilor la plata despagubirii morale si financiare fata de reclamant și a cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a apreciat obiectul cererii la suma de 450.000 lei.
2. În fapt, reclamantul a arătat că la data de 04.07.2006 a predat Serviciului Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor B. 2 cartea sa de identitate intrucat si-a schimbat domiciliul.
Cu aceasta carte de identitate un cetatean neidentificat s-a prezentat la B. GSG Sucurala Gara de Nord la data de 10.08.2006 si a ridicat un credit de nevoi personale in cuantum de 30.700 lei, aducand in sprijinul cererii si documente dolosive intocmite pe numele sau si semnate in fals cu mai multe semnaturi din imaginatie, lasand falsa impresie ca apartin reclamantului, documente care nu si-ar fi atins scopul scontat daca B. de C. SA nu ar fi oferit informatii despre reclamant catre B. GSG, la cererea acestora, sau daca B. de C. SA i-ar fi trimis instiintare, asa cum prevede art.12 alin.2 din Legea nr.677/2001, instiintare prin care sa fie informat de solicitarea bancii.
Prin vadita neglijenta in serviciu a functionarilor de la SPCEP sau complicitatea lor la un grup infractional, au adus reclamantului un grav prejudiciu de imagine a unei persoane oneste, prin incalcarea Legii nr.677/2001 publicata in M.O. la data de 12.12.2001.
Prin neglijenta functionarilor B. GSG sau complicitatea lor la un grup infractional, acest caz de furt de identitate a avut ecou in sanul familiei cat si in soecietate, fiind somat sa restituie creditul integral, inclusiv penalitatile aferente, iar ulterior banca a formulat plangere penala impotriva sa. In plangerea penala s-a stipulat ca au fost luate doua credite: unul in data de 10.08.2006 in suma de 30.700 lei, iar un al doilea, la data de 10.08.2009, fiind ridicata in numerar suma de 30.690 lei.
Hartuit si amenintat de politie, molestat in plina . reclamantului, somat de firma de recuperari EOS, a fost obligat sa solicite o expertiza psihiatrica la Spitalul A. O., unde a fost diagnosticat cu tulburare anxioasa si insomnie cronica pentru care a primit tratament ambulatoriu, fiindu-i grav afectata si profesia de scriitor.
Totodata si familia sa, compusa din sotie si trei copii, a fost grav afectata, organele de politie dispunand in final expulzarea familiei din domiciliul legal in care locuia din 04.07.2006.
Reclamantul a mentionat ca in dosarul penal nr._/P/2009 s-a constatat de catre organele de cercetare penala nevinovatia sa.
A precizat reclamantul ca este indibutabila legatura de cauzalitate dintre prejudiciul produs si faptele ilicite a celor trei parate, care prin actiunea lor facuta cu intentie au urmarit un scop injust si nelegal.
F. de cele aratate, reclamantul a considerat ca sunt intrunite conditiile angajarii raspunderii delictuale a paratelor, motiv pentru care a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
3. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
B. Apărări
4. Pârâta D. G. DE EVIDENTA A PERSOANELOR A MUNICIPIULUI BUCURESTI a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive – f.45-47.
C. Alte aspecte procedurale
5. Prin cererea precizatoare depusa in sedinta publica de la 04.10.2012 – f.24-25, reclamantul a invederat instantei ca intelege sa solicite obligarea paratelor in solidar la plata sumei de 351.000 lei cu titlu de daune morale si 99.780 lei reprezentand patrimoniul familiei dobandit in decurs de 20 de ani.
6. Prin incheierea din Camera de Consiliu de la 11.10.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr._/299/2012, a fost admisa cererea de ajutor public judiciar formulata de reclamant si s-a dispus scutirea acestuia de la plata taxei de timbru – f.40.
7. Prin sentinta civila nr._/2012 din 20.12.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr._/299/2012, a fost respinsa excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratei D. G. de Evidenta a Persoanelor a Municipiului București ca neintemeiata, a fost admisa în parte cererea precizata formulata de reclamant si obligate paratele, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 351.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin decizia civila nr.55A din 17.01.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a civila in dosarul; nr._/299/2012, instanta de apel a admis apelurile formulate de apelanta-parata Direcția Generală de Evidență a Persoanelor Municipiul București, apelanta-pârâtă B. -G. SOCIETE GENERALE SA și apelanta-pârâtă . SA împotriva sentinței civile nr._/20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012, a desfiintat sentinta civila apelata si a trimis cauza spre rejudecare primei instante.
Aceasta decizie civila a fost mentinuta prin decizia civila nr.1641R din 31.10.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV –a civila in dosarul nr._/299/2012, prin care s-a constatat nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. I. împotriva deciziei civile nr.55A/17.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/299/2012 si a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă .. G. Societe Generale SA împotriva deciziei civile nr.55A/17.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă.
8. Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 30.12.2014 sub nr.dosar_ .
Prin cererea depusa la data de 13.02.2015, prin serviciul Registratura al instantei, reclamantul si-a majorat pretentiile ce reprezinta daune morale de la 351.000 lei la 702.000 lei – f.15.
Pârâta B. – G. SOCIETE GENERALE SA a depus note de sedinta prin care a solitat respingerea cererii reclamantului de obligare a paratelor la plata sumei de 702.000 lei cu titlu de daune morale, in principal, ca inadmisibila, iar, in subsidiar, ca tardiva – f.36-38.
Prin incheierea de sedinta din data de 19.03.2015, in temeiul art.137 alin.2 Cod proc.civ., instanta a unit cu fondul cauzei exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei D. G. de Evidenta a Persoanelor Municipiul Bucuresti – f.39-40.
Prin incheierea de sedinta din data de 16.04.2015, instanta a respins cererea reclamantului de majorare a pretentiilor ce reprezinta daune morale de la 351.000 lei la 702.000 lei, ca inadmisibila, cu motivarea cuprinsa in aceasta incheiere.
D. Probe
9. În prezenta cauză a fost administrata proba cu înscrisuri.
II. ÎN FAPT
10. În urma analizării materialului probator administrat in cauza, instanța reține următoarea situație de fapt:
11. La data de 04.07.2006 reclamantul A. I. a predat Biroului de Evidenta a Persoanelor nr.2 din cadrul Serviciului Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor Sector 4 cartea sa de identitate . nr._, cu ocazia depunerii cererii pentru eliberarea unui nou act de identitate ca urmare a schimbarii domiciliului, cerere inregistrata in „Registrul de evidenta eliberari carti de identitate” la pozitia 6314 din 04.07.2006, noua carte de identitate fiind tiparita la data de 17.07.2006, pentru care reclamantul a semnat de primire la data de 24.07.2006. Conform procesului verbal de distrugere, cartea de identitate . nr._ a fost distrusa la data de 08.09.2006. Aceasta situatie de fapt rezulta din continutul raspunsului nr._/20.09.2010 dat de Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor B. nr.2 din cadrul Primariei Sectorului 4 petitiei reclamantului, precum si din noua carte de identitate a reclamantului – a se vedea f. 51 si f.53 din dos._/299/2012.
Solicitarea reclamantului privind noul domiciliu s-a facut pentru apartamentul detinut de soacra sa M. N. in baza contractului de vanzare-cumparare nr.6527/31.10.2002 si a declaratiei uzufructuarei M. N. (f.49 din dos._/299/2012), fapt confirmat de raspunsul nr._/01.09.2011 dat de Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor B. nr.2 din cadrul Primariei Sectorului 4 petitiei reclamantului privind domiciliile acestuia de la data de 01.01.1990 la zi, precum si de copia certificatului de casatorie – f.55 si f.57 din dos._/299/2012.
La data de 10.08.2006 la sediul B.-GSG Agentia Gara de Nord s-a prezentat o persoana care s-a recomandat a fi A. I. domiciliat in Bucuresti, ., ., ap.41, . a obtinut un credit de nevoi personale in cuantum de 30.700 lei, suma ce a fost ridicata in numerar la 10.08.2006. Pentru a-si dovedi identitatea, aceasta persoana a prezentat cartea de identitate . nr._ (f.110 din dos.TB), iar in dovedirea veniturilor a prezentat o adeverinta de salariu si o copie a contractului de munca eliberate in numele . Export SRL – a se vedea f.60-66 din dos._/299/2012.
Ulterior, pe baza constatarii tehnico-stiintifice grafoscopice s-a stabilit ca mentiunile olografe din inscrisurile folosite pentru obtinerea creditului, respectiv cerere de credit, contract individual de munca, actele aditionale nr.1 si 2 la acest contract, adeverinta de venit – f.97-105 din dos.TB, acte depuse de catre parata B. GSG, nu au fost executate de catre reclamant.
Incepand cu luna martie 2007 reclamantul a inceput sa primeasca la vechea adresa solicitari din partea paratei B. GSG referitoare la achitarea unui pretins credit obtinut, iar la data de 06.05.2010 a fost emisa si instiintarea de plata din partea EOS KSI Romania SRL, prin care reclamantul a fost instiintat ca urmeaza sa plateasca suma de 50.453,56 RON reprezentand debit initial, dobanda, penalizari si taxa de administrare – a se vedea f.69, 71, 73 si 82 din dos._/299/2012 si f.141-159 din dos.TB.
La data de 02.11.2009 parata B.-G. Societe Generale SA a formulat impotriva reclamantului si plangere penala pentru savarsirea faptelor de inselaciune, fals material in inscrisuri oficiale, uz de fals si fals privind identitatea, insa prin rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 24.11.2010 a Ministerului Public - P. de pe langa Judecatoria Sectorului 1 - emisa in dosarul penal nr._/P/2009 a fost confirmata neinceperea urmaririi penale fata de reclamant, avand in vedere ca in urma efectuarii constatarii tehnico-stiintifice grafoscopice s-a stabilit ca mentiunile olografe din inscrisurile folosite pentru obtinerea creditului nu au fost executate de catre reclamant – a se vedea f.27-33 din dos._/299/2012.
Ca urmare acestei situatii, devenit „datornic” – a se vedea raspunsul nr._/04.10.2010 dat de B. de C. – f.96-97 si 101 din dos._/299/2012, reclamantul a intreprins nenumarate demersuri catre autoritati pentru gasirea vinovatilor, reclamand furtul identitatii sale in obtinerea in mod fraudulos a unui credit pe care acesta niciodata nu l-a contractat – a se vedea f.100, 102-126, 128, 130-131 din dos._/299/2012, demersuri ramase fara rezultat, reclamantul recurgand si la proteste stradale – f.34-37, f.147-149 din dos._/299/2012. In acest sens este edificatoare adresa emisa de DGPMB Politia Sectorului 1 Serviciul de Investigare a Fraudelor din data de 23.02.2012 – f.164 din dos._/299/2012.
In acest context, sanatatea reclamantului s-a deteriorat in mod grav, acesta fiind diagnosticat cu tulburare anxioasa si insomnie cronica pentru care a primit tratament ambulatoriu – a se vedea f.86-87 din dos._/299/2012 si f.120-124, fiindu-i grav afectata si profesia de scriitor – f.89-91 din dos._/299/2012. In acelasi timp, reclamantului i-a fost afectata si viata de familie, acesta intrand in conflict cu familia sotiei sale din cauza situatiei create, dar si cu alte persoane, printre care angajati ai bancii, ajungandu-se la formularea de plangeri penale cu sesizarea organelor de politie – a se vedea f.126, f.160-161, f.163 din dos._/299/2012, f.154-157, precum si f.160 din dos.TB, f.192-214, f.222-223, in prezent reclamantul impreuna cu familia sa locuind cu chirie.
Abia in anul 2011, prin adresa emisa de B. – GSG la data de 24.07.2011, i s-a adus la cunostinta reclamantului faptul ca incepand cu data de 20.01.2011 creanta aferenta creditului cu care figura in evidentele bancii a fost stearsa, nemaifiind inregistrat nici in B. de C. – f.158 din dos._/299/2012 si f.77 din dos.TB, f.215-218.
La data de 10.03.2014 reclamantul a depus plangere penala impotriva casierului B. GSG Sucursala Gara de Nord si a numitei B. R. I., plangere aflata in curs de solutionare – f.108-110.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
12. Art. 998-999 si art.1169 din Codul civil de la 1864.
B. Soluția instanței
13. Făcând aplicarea dispozițiilor legale de mai sus circumstanțelor speței, instanța constată că acțiunea reclamantului este in parte întemeiată. Soluția instanței se întemeiază pe următoarele argumente:
14. Aceasta fiind situatia de fapt expusa anterior, instanța reține că pentru obligarea la plata despăgubirilor este necesar ca prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită. Deși în art.998 C.civ. se vorbește de „orice faptă care cauzează altuia prejudiciu”, atât literatura, cât și practica judecătorească sunt unanime în a considera că prevederea menționată se referă numai la fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, ca element al răspunderii.
De altfel, pornind de la această premisă, referitor la răspunderea civilă delictuală a persoanelor juridice, Decretul nr.31/1954 menționează expres răspunderea pentru „fapta ilicită” – art.35 alin. Final.
Instanța reține că, în temeiul art. 998 – 999 Cod civil, răspunderea civilă delictuală este un raport juridic obligațional izvorând dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, în cadrul acestui raport persoana vinovată fiind obligată să repare daunele suferite de cealaltă parte. Așa cum rezultă din norma legală menționată mai sus, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie trebuie îndeplinite în mod cumulativ patru condiții: trebuie să existe un prejudiciu, fapta ilicită, o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția autorului.
Astfel, pentru a dispune repararea prejudiciului moral si material solicitat, instanța trebuie să stabilească întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 998-999 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtilor, respectiv: existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum si a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în neglijența cu care a acționat, iar în privința prejudiciului moral, și criteriile de determinare a măsurii în care o despăgubire bănească poate compensa un astfel de prejudiciu, întrucât dacă prejudiciul nu este susceptibil de evaluare bănească, el este un prejudiciu moral (nepatrimonial, denumit tradițional “daune morale”).
Mai trebuie spus că, prejudicial moral este cel care rezultă din vătămarea unui drept, interes personal nepatrimonial și nu este susceptibil de evaluare bănească, aceasta pentru că, spre deosebire de prejudiciul material, care fie diminuează patrimoniul victimei, fie îl lipsește de un beneficiu pecuniar viitor, dauna morală nu aduce nici o pierdere de ordin pecuniar.
Instanța retine ca sunt aplicabile in speța si prevederile art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale-cunoscuta si sub denumirea de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ale carei dispozitii mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 si 20 din Constitutie. Este incidenta in prezenta cauza si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie, sistemul european de protectie avand in vedere si aceasta sursa, ce completeaza Conventia, formand un . fiind totodata direct aplicabila, inclusiv pentru dreptul intern român.
Art.8 al Conventia Europene a Drepturilor Omului prevede în alin.1 ca „Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si corespondentei sale”. Conform alin.2, „Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, ., este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirii faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora”.
Aceste prevederi se regasesc si in alte reglementari internationale, respectiv art.12 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, art.17 din Pactul International privitor la drepturile civile si politice, precum si art.17 alin.1 si art.11 alin.2 din Conventia Americana a Drepturilor Omului.
Trebuie amintita si jurisprudenta Curtii in acest sens, respectiv cauza nr.2346/02 Pretty c Marii Britanii hotararea din 29 aprilie 2002, potrivit careia notiunea de „viata privata” este o notiune larga, nesusceptibila de o definire exhaustiva. Ea cuprinde integritatea fizica si morala a persoanei. Poate uneori sa inglobeze aspecte ale identitatii fizice si sociale a unui individ, Curtea considerand ca notiunea de autonomie personala reflecta un principiu important care sustine interpretarea garantiilor articolului 8. Rezulta de aici principalele campuri de aplicare a notiunii de „viata privata” in interpretarea data de Curte: identitatea personala, integritatea fizica si morala, colectarea si folosirea informatiilor ori viata sexuala.
Nu in ultimul rand, in cauza sunt aplicabile si dispozitiile prevazute de Legea nr.677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.
In speta, instanța reține că reclamantul a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de art.998-999 cod civil pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie a paratelor D. G. DE EVIDENTA A PERSOANELOR – MUNICIPIUL BUCURESTI si B. – G. SOCIETE GENERALE SA prin proba cu înscrisuri administrata în cauză, in conformitate cu disp.art.1169 Cod civil.
Astfel, in ceea ce privește pe pârâta D. G. DE EVIDENTA A PERSOANELOR – MUNICIPIUL BUCURESTI, instanța reține că, potrivit art.6 alin.2 (în forma în vigoare la data de 04.07.2006) „ Se înființează, în subordinea Consiliului General al Municipiului București, Serviciul public comunitar de evidență a persoanelor al municipiului București, prin reorganizarea serviciului de stare civilă din aparatul propriu al Consiliului General al Municipiului București, precum și a sectorului evidența populației al Serviciului independent de evidență informatizată a persoanei al municipiului București din cadrul Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei”.
Conform art.7 lit. d (în forma în vigoare la data de 04.07.2006), „Serviciile publice comunitare județene, respectiv al municipiului București, îndeplinesc următoarele atribuții principale: d) asigură emiterea certificatelor de stare civilă, a cărților de identitate și a cărților de alegător”.
Totodată, potrivit art.18 alin.1 lit. c din OUG nr.97/2005 (în forma în vigoare la data de 04.07.2006), „Serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor eliberează o nouă carte de identitate în următoarele cazuri: în cazul schimbării domiciliului”.
Calitatea procesuală pasivă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Având în vedere dispozițiile legale anterior citate, instanta va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ca neîntemeiata, constatand ca reclamantul a facut dovada existentei identitatii între persoana acestei parate si persoana despre care a pretins ca ar fi obligata în raportul juridic dedus judecății, la aceasta parata reclamantul predând cartea sa de identitate.
In ceea ce priveste pârâtul B. DE C. SA, instanta retine faptul ca paratul nu a oferit nicio informatie despre reclamant, dovada fiind raportul de credit eliberat la solicitarea paratei B. GSG in data de 04.08.2006, aflat la dosarul cauzei – f.98.
Potrivit art.12 alin.2 din Legea nr.677/2001 (în forma în vigoare la data de 04.07.2006), „În cazul în care datele nu sunt obținute direct de la persoana vizată, operatorul este obligat ca, în momentul colectării datelor sau, dacă se intenționează dezvăluirea acestora către terți, cel mai târziu până în momentul primei dezvăluiri, să furnizeze persoanei vizate cel puțin următoarele informații, cu excepția cazului în care persoana vizată posedă deja informațiile respective: a) identitatea operatorului și a reprezentantului acestuia, dacă este cazul; b) scopul în care se face prelucrarea datelor; c) informații suplimentare, precum: categoriile de date vizate, destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor, existența drepturilor prevăzute de prezenta lege pentru persoana vizată, în special a dreptului de acces, de intervenție asupra datelor și de opoziție, precum și condițiile în care pot fi exercitate; d) orice alte informații a căror furnizare este impusă prin dispoziție a autorității de supraveghere, ținând seama de specificul prelucrării.”
Astfel, instanta retine ca obligatia de informare prevazuta de textul de lege enuntat anterior este indeplinita prin semnarea de catre persoana vizata a unui acord de consultare, prelucrare si transmitere a datelor la B. de C.. Acest acord contine toate informatiile prevazute la art.12 alin.2. Asadar, la momentul consultarii bazei de date a Biroului de C. si eliberarii raportului de credit, persoana vizata, clientul bancii, poseda deja informatiile respective si, conform exceptiei prevazuta la art.12 alin.2, informarea acesteia de catre B. de C. referitoare la dezvaluirea datelor nu mai era necesara. Totodata, potrivit art.9 din Decizia nr.105/2007 cu privire la prelucrarile de date cu caracter personal efectuate in sistemele de evidenta de tipul birourilor de credit, emisa de Autoritatea N. de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal, informarea persoanelor vizate, prevazuta la art.12 alin.2 din Legea nr.667/2001, se realizeaza exclusiv de catre participant. Prin urmare, B. de C. nu are obligatia verificarii existentei acestui acord sau a identitatii persoanei care l-a dat. Rezulta faptul ca atributiile Biroului de C. se limiteaza la inregistrarea electronica a informatiilor referitoare la produsele de tip credit, astfel cum sunt comunicate de participanti, si comunicarea acestor informatii, sub forma raportului de credit, la cererea participantului, motiv pentru care nu se poate retine in sarcina acestui parat savarsirea vreunei fapte ilicite constand in oferirea de informatii catre parata B. GSG, la solicitarea acesteia, si neinformarea reclamantului despre solicitarea B. GSG conform art.12 alin.2 din Legea nr.677/2001.
In continuare, instanta retine ca, potrivit art. 998 C.civ. „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală
s-a ocazionat, a-l repara”, iar în baza art. 999 C.civ. „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.”
Răspunderea delictuală leagă un raport între autorul unei conduite sociale latissimo sensu sau titularul unei situații, calități anume, și victima unui prejudiciu în legătură cu această conduită.
Cum potrivit art.998 cod civil, fapta ilicită, ca element al responsabilității, este propriu-zis fapta cauzatoare de prejudiciu, ea nu este un element distinct al responsabilității, ci subsumată, integrată chiar elementului cauzalității, care întemeiază reparațiunea și poate chiar responsabilitatea. Practic, ea este o componentă a conexiunii cauzale, fiind de fapt cauza însăși a prejudiciului.
Prin faptă ilicită se înțelege o actiune sau inactiune care a vatamat drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane, producând o dauna materiala ( cuantificabila în mod obiectiv ) sau morala ( cuantificabila în mod subiectiv), iar prejudiciul se defineste ca o vatamare a drepturilor patrimoniale sau nepatrimoniale suferita de o persoana ca urmare a faptei ilicite savarsite de alta persoana. Indiferent de natura sa patrimoniala ( evaluabila în bani) sau morala, prejudiciul trebuie sa fie real, efectiv ( în sensul de actual, cert), personal ( în sensul de a afecta drepturile subiective din patrimoniul celui care se pretinde vatamat), iar nu unul prezumat, potential.
Totodată, pentru a se angaja răspunderea unei persoane trebuie ca între fapta săvârșită de aceasta și prejudiciul suferit de victimă să existe un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu. Fără cauzalitate prejudiciul (chiar constatat) nu poate fi reparabil, însuși caracterul său injust fiind imprimat de faptul cauzării lui sociale, pe lângă acela că rezidă în leziunea unor interese demne de protecție – valori morale, materiale, economice, indiferent că sunt ori nu consacrate prin drepturi subiective.
Existența faptei ilicite poate fi reținută în cazul în care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. Or, raportat la situația concretă din speță se poate constata că, datorită lipsei de diligenta cu care au acționat cele doua parate, prin organele lor cu prilejul exercitării funcției lor, respectiv neverificarea identitatii clientului bancii, precum si a identitatii beneficiarului real al imprumutului solicitat, banca a acordat un imprumut substantial unei persoane pretinzand ca este reclamantul pe baza unui act de identitate, care, desi scriptic distrus, s-a dovedit a fi inca in circuitul civil.
Ca urmare, reclamantului i s-a produs un prejudiciu moral, rezultat ca urmare „furtului identitatii sale” de catre o persoana pana in prezent neidentificata, care profitand de lipsa de diligenta cu care au acționat cele doua parate, prin organele lor cu prilejul exercitării funcției lor, a reusit sa obtina in numerar suma de 30.700 lei cu titlu de împrumut (activitate comercială curentă a băncii), astfel ca, din cauza situatiei creata, viata privata a reclamantului a fost grav afectata.
Legătura de cauzalitate intre fapta ilicită și prejudiciul moral rezultă implicit din mecanismul prezumtiei in sensul că existența prejudiciului moral rezultă din chiar săvârșirea faptei ilicite săvârșită.
Vinovăția pârâtelor este determinată prin raportarea comportamentului acestora, in speță neverificarea identitatii clientului bancii, precum si a identitatii beneficiarului real al imprumutului solicitat si existenta in circuitul civil a unui act de identitate scriptic distrus, la comportamentul onest al reclamantului, care nu a solicitat niciodata acest imprumut, fapt pe deplin dovedit.
Instanta retine ca repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art. 998 C.civ., în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.
Reclamantul a solicitat repararea prejudiciului moral prin obligarea paratelor la plata sumei de 351.000 lei, asa incat, statuând în echitate (în lipsa unor criterii legale), instanța apreciază că prejudiciul moral suferit poate fi reparat prin acordarea unei despagubiri de 351.000 lei, in contextul in care reclamantul, cunoscut pentru activitatea sa literara si pentru publicarea volumului „Fabule”, i s-a produs un grav prejudiciu moral, fiindu-i afectata direct viata privata in toate planurile inclusiv starea de sanatate, acesta fiind diagnosticat la data de 10.05.2010 cu tulburare anxioasa si insomnie cronica, astfel cum rezulta din scrisoarea medicala eliberata de Spitalul A. O., fiind totodata supus unui tratament inadecvat din partea autoritatilor.
Instanta va respinge capatul de cerere privind restituirea sumei de 99.780 lei reprezentand patrimoniul familei dobandit in decurs de 20 de ani, ca neintemeiat, vazand ca reclamantul, desi ii revenea aceasta obligatie conform art.1169 C.civ., nu a probat temeinicia sa.
Dând eficientă juridică considerentelor anterioare, instanța va admite in parte cererea reclamantului si va obliga paratele D. G. DE EVIDENTA A PERSOANELOR – MUNICIPIUL BUCURESTI si B. – G. SOCIETE GENERALE SA, in solidar, sa plateasca reclamantului suma de 351.000 lei cu titlu de daune morale.
Cheltuieli de judecată
15. În temeiul art.274 din Codul de procedura civila de la 1865 si a principiului disponibilitatii actiunii civile, instanța va lua act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală de Evidență a Persoanelor – Municipiul București, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul A. I. cu domiciliul in sector 4, București, ., ., respectiv sector 4, București, .. 2-12, .. 108, in contradictoriu cu pârâta D. G. DE EVIDENTA A PERSOANELOR MUNICIPIUL BUCURESTI cu sediul in sector 4, București, .. 1, pârâta B. G. SOCIETE GENERALE SA cu sediul in sector 1, București, .. 1-7, pârâtul B. DE C. SA cu sediul in sector 3, București, .. 29.
Obligă pârâtele Direcția Generală de Evidență a Persoanelor – Municipiul București și B. G. Societe Generale SA, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 351.000 lei cu titlu de daune morale.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru judecator aflat in C.O. Pentru grefier aflat in
semneaza presedintele instantei .C.O.semneaza grefierul sef.
Red./Dact.Jud. D. /tehnored. E.A./ 07.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5368/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5369/2015. Judecătoria... → |
|---|
