Contestaţie la executare. Încheierea nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 7781/2015
Document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 21.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. C. N.
GREFIER: H. A.
Pe rol soluționarea cererii formulată de contestatoarea AGENȚIA D. STATULUI, intervenient A&S I. 2000 SRL în contradictoriu cu intimatul N. P. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns intimatul prin apărător, lipsă fiind contestatoarea.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Instanța învederează faptul că întâmpinările au fost comunicate.
Instanța pune în discuție cererea de intervenție accesorie în interesul contestatoarei.
Intimatul prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea cererii de intervenție întrucât se invocă de intervenienți faptul că ar avea contracte de concesiune pe niște terenuri; se mai face referire la faptul că intervenienta nu justifică un interes și la cheltuielile de judecată stabilite prin sentința civilă depusă la dosar.
La interpelarea instanței intimatul prin apărător arată că a fost formulată cerere de executare silită numai pentru cheltuielile de judecată stabilite prin sentința 2812 a Judecătoriei Slobozia.
La interpelarea instanței cu privire la modalitatea prin care s-a început executarea silită, prin poprire sau și sub formă imobiliară, intimatul prin apărător arată că i-au somat să plătească și că nu s-a făcut altceva. Totodată, arată că poate depune sentința la care face referire dacă lipsește din dosar.
Instanța învederează faptul că probleme care se pune este referitoare la îndeplinirea sau nu a condițiilor cererii de intervenție.
Intimatul prin apărător, având cuvântul, arată că intervenienții au înregistrat acțiuni pentru apărarea dreptului de concesiune. Intimatul în speță nu a cerut executarea silită pe obligarea contestatoarei de a preda terenurile Comisiei Județene cu numai pentru cheltuieli de judecată.
Instanța lasă cauza la ordine pentru a depunerea actelor la care apărătorul intimatului a făcut referire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns intimatul prin apărător, lipsă fiind contestatoarea.
Intimatul prin apărător depune un set de înscrisuri respectiv somație 777/05.02.2015 însoțită de alte înscrisuri, copie de pe sentința civilă 2812 din dosarul_ .
Instanța învederează faptul că având în vedere că în dosarul de executare 63/2015 obiectul executării silite îl reprezintă plata sumei de 1605 lei instanța va respinge cererea de intervenție în interes accesoriu apreciind că nu este întrunită cerința interesului actual, direct și personal în persoana intervenientului, calitatea acestuia de concesionar al unui teren proprietatea debitoarei nu îi justifică interesul.
Instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Intimatul prin apărător, având cuvântul asupra propunerii de probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, constatând că proba cu înscrisuri este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor articolului 255 raportat la art. 258 din codul de procedură civilă o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Intimatul prin apărător având cuvântul pe fondul cauzei solicită respingerea contestației având în vedere că nu și-a îndeplinit obligația pe care o avea. Concluzionând, solicită respingerea contestației ca nefondată cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, depune dovada achitării onorariului de avocat.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera instanța în temeiul dispozițiilor articolului 396 din Codul de procedură civilă va amâna pronunțarea pentru data de 28.04.2015.
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 28.04.2015
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.04.2015.
Președinte Grefier
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR. 7781
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. C. N.
GREFIER: H. A.
Pe rol soluționarea cererii formulată de contestatoarea AGENȚIA D. STATULUI, intervenient A&S I. 2000 SRL în contradictoriu cu intimatul N. P. având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
INSTANȚA
P. contestația la executare înregistrată pe rolul judecătoriei sectorului 1 București la data de 20.02.2015 sub nr._, contestatoarea AGENȚIA D. STATULUI a solicitat în contradictoriu cu intimatul N. P. admiterea contestației la executare și anularea somației nr. 717 din 05.02.2015 emisă în dosarul de executare nr. 63/2015 al biroului executorului judecătoresc ciupercă D. V. și a tuturor actelor de executare subsecvente acestei somații.
În motivarea contestației la executare, ADS a învederat că, în fapt, prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr._ al judecătoriei Slobozia, jud. Ialomița, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 09.02.2012 și învestită cu formulă executorie prin încheierea pronunțată la data de 22.03.2012 de Judecătoria Slobozia, reclamantul N. P. a solicitat ADS să predea prin protocol Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Scînteia, jud. Ialomița, suprafața de 6.00 ha teren, în vederea punerii în posesie pe raza administrativ teritorială a comunei Stelnica. P. sentința civilă nr. 2812 din 14.09.2011 a judecătoriei Slobozia, rămasă definitivă și irevocabilă p la data de 09.02.2012, pronunțată în dosarul nr._ s-a admis cererea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul N. P. și a fost obligată ADS, ca pârâtă. Să predea prin protocol suprafața totală de 6.00 ha teren arabil extravilan în vederea punerii în posesie a moștenitorilor defunctei N. E., respectiv N. P., N. I. și N. V. pe raza teritorială a comunei Stelnica, Jud. Ialomița, în temeiul art. 274 cod proc.civilă, a obligat ADS să îi plătească reclamantului suma de 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului angajat în cauză.
P. somația emisă în dosarul de executare nr. 717/05.02.2015, creditorul N. P., prin executor judecătoresc, a somat ADS, conform art. 665 – 667 cod proc.civilă, raportate la art. 2 din OG nr. 22/2002 i în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 2812/ 14.09.2011 a judecătoriei slobozia, rămasă definitivă și irevocabilă la dara 09.02.2012 și învestită cu formulă executorie la data de 22 .03.2012 prin încheierea pronunțată de judecătoria slobozia, să se conformeze și să plătească în termen de 6 luni suma de valoare de 1605 li reprezentând cheltuieli de executare.
Contestatoarea a invocat prevederile art. 711 și 714 cod proc. civilă, apreciind că executarea silită este guvernată de principiul legalității, organele de executare silită fiind obligate să efectueze actele în strictă conformitate cu legea, ele fiind abilitate în vederea îndeplinirii unui serviciu de interes public. Principalele acte de executare pe care codul de procedură civilă le reglementează în favoarea creditorului sunt poprirea asupra conturilor debitorului deschise la unitățile bancare și sechestrul în vederea vânzării silite a bunurilor mobiliare și imobiliare ale debitorului. Înainte de a se trece la executarea silită a bunurilor debitorului, executorul judecătoresc este obligat să-i facă acestuia o încunoștințare (somație) despre declanșarea executării potrivit art. 667 cod proc.civilă care reprezintă o formalitate necesară pentru ca acesta să ști că, dacă nu își execută de bună voie obligația, se va trece la executarea silită printr-una din formele menționate anterior. Nicio executare silită nu poate fi declanșată fără ca în prealabil debitorul să fie încunoștințat . Somația a fost definită ca fiind actul procedural care, potrivit legii, trebuie îndeplinit de executorul judecătoresc, înaintea începerii executării propriu zise, și care constă în invitația adresată în scris de către acesta debitorului de a plăti creditorului suma datorată, precum și avertizarea că, în caz contrar, se va proceda la executarea silită.
Potrivit contestatoarei, B. C. V., prin somația nr 717/05.02.2015 nu a solicitat executarea efectivă a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2812 din 14.09.2011 a judecătoriei slobozia, rămasă definitivă și irevocabilă, ci doar a solicitat achitarea cheltuielilor de executare, cu nesocotirea prevederilor art. 667 cod proc. civilă. Contestatoarea a considerat că somația nr. 717 din 05.02.2015 este lovită de numeroase vicii de procedură, în sensul că aceasta nu conține toate mențiunile cerute de lege, conform art. 667 cod proc.civil.
Cu privire la încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, întocmită în dosarul de executare silită nr. 63/2015, contestatoarea a susținut că onorariul avocațial este prea mare, deoarece, în faza executării silite, executorul este principalul executant al procedurii, acesta fiind cel care coordonează și efectuează în totalitate întreaga activitate. Astfel, deși procedura de executare este realizată în totalitate de executorul judecătoresc, onorariul avocațial solicitat în această fază, este de 500 lei, în condițiile în care în această etapă sarcinile avocatului sunt mult mai puțin complexe decât în faza de judecată a litigiului inițial. Așadar, deși în faza executării silite executorul judecătoresc este cel care depune cel mai semnificativ volum de muncă, totuși, avocatul și-a stabilit un onorariu cu mult mai mare decât onorariul executorului judecătoresc.
Contestatoarea a relevat că instanțele judecătorești, prin aplicarea prevederilor legale și a principiilor de drept, conferă neutralitate și obiectivitate deciziei lor, dând astfel stabilitate și predictibilitate instanței respective. Instanța de judecată are posibilitatea cenzurării onorariului, soluție care nu ar fi considerată o intervenție în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat.
Contestatoarea a susținut că, dacă acordarea de consultanță juridică, în faza de executare silită, este prețuită la 500 lei, atunci se naște întrebarea firească la cât poate fi cuantificată prestația unui medic ori a unui învățător, raportându-se strict numai la două exemple de imediată actualitate, precum și la nivelul corespunzător rolului, dificultății și importanței sociale a muncii prestate.
Contestatoarea a precizat că este scutită de plata taxelor de timbru, în baza at. 7 din OG nr. 22/2002, care prevede că „cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadru procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, timbru judiciar”. În acest sens, a arătat că prin legea nr. 329/2009 s-au dispus reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar internațional. În anexa 1 la această lege, la poziția 61, este cuprinsă și ADS ca instituție care se reorganizează prin reducerea numărului de posturi și schimbarea regimului de finanțare, în sensul că ADS urmează să fi finanțată integral de la bugetul de stat prin bugetul ministerului Agriculturii și Dezvoltării rurale. În baza HG nr. 1503/2009 privind reorganizarea Agenției D. Statului, adoptată de Guvern pentru punerea în executare a prevederilor legii nr. 329/2009, publicată în Monitorul oficial în data de 09.12.2009, Agenției D. Statului i-a fost schimbat regimul de finanțare, respectiv din instituție finanțată integral din venituri proprii în instituție finanțată integral de la bugetul de stat. P. dispozițiile art. 22 din legea nr. 17/2014, Agenția domeniilor Statului devine instituie publică cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul secretariatului General al guvernului și în subordinea Guvernului, în coordonarea tehnică a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării rurale. În drept, contestatoarea a invocat art. 711 – 716 cod proc. Civilă. În baza art. 223 cod proc.civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 03.03.2015, A&S I. 2000 SRL a formulat cerere de intervenție în interesul contestatoarei, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție, admiterea contestației la executare și pe fond a cererii de intervenție. În motivare, a învederat că are calitatea de concesionar, în baza contractului de concesiune nr. 10/2004, încheiat cu ADS, fiind deținătorul în fapt al terenului de aprox. 8546 ha din perimetrul Stelnica – Ialomița, aspect confirmat și prin decizia nr. 4729/28.11.2012 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._, iar în privința unei părți din acest teren intimatul a demarat executarea silită în vederea punerii sale în posesie.
Pe fondul contestației la executare, intervenienta a arătat că la data de 20 mai 2013 a intrat în vigoare legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Din coroborarea prevederilor art. 7 cu art. 4 din această lege, rezultă indubitabil, în opinia intervenientei, că toate acțiunile în materia fondului funciar aflate pe rolul instanțelor din România sunt suspendate de drept de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în practica instanțelor judecătorești din România fiind deja adoptată această soluție (în dosarele nr._ * al Judecătoriei Slatina, nr._ al judecătoriei L., nr._ al judecătoriei A. I., dosarele nr._ ,_ ,_ ,_ ale Judecătoriei Slobozia)De asemenea, la cererea ADS și a societății interveniente, instanțele au suspendat executarea silită demarată în baza hotărârilor judecătorești pronunțate (dosarele nr._ pe rolul Judecătoriei Fetești, nr._/299/2013 pe olul judecătoriei sectorului 1 București).
Intervenienta a apreciat că și în prezentul dosar instanța urmează să dispună suspendarea executării silite demarată de intimatul creditor.
Societatea intervenientă a argumentat caducitate hotărârii comisiei județene Ialomița nr. 222/2006. În acest sens, a arătat că prin hotărârea nr. 101 din 24.07.2013, comisia județeană Ialomița de fond funciar a luat act de caducitatea hotărârii nr. 222/2006 privind punerea în posesie a celor îndreptățiți pe suprafața de teren aflată în incinta îndiguită B. (fosta Bală a Ialomiței). În cuprinsul acestei hotărâri la art. 2 se menționează expres faptul că Hotărârea nr. 222/2006 nu mai produce efecte de la data de 29.06.2013 urmare a intrării în vigoare a normelor metodologice a legii nr. 165/2013. Intervenienta a susținut că Hotărârea nr. 222/2006 a încetat să producă efecte de la data de 20 mai 2013, data intrării în vigoare a legii nr. 165/2013, nud e la data apariției Normelor metodologice la prezenta lege, deoarece conform art. 77-78 din legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, orice normă, regulament, ordin sau instrucțiune aferentă unui act normativ nu poate să adauge la lege, ci doar vine să expliciteze textul de lege,. Așadar, apariția normelor metodologice ale legii nr. 165/2013 nu are vreo relevanță juridică sub aspectul datei de la care Hotărârea nr. 222/2006 a încetat să mai producă efecte juridice. Creditorul a solicitat obligarea ADS-ului la predarea către comisia locală de fond funciar Stelnica, pe bază de protocol de predare primire, a suprafeței de teren cu privire la care i s-a reconstituit dreptul de proprietate. În urma obținerii hotărârii a demarat executarea silită împotriva ADS-ului.
În susținerea cererii sale, acesta invocat ca principal argument Hotărârea nr. 222/2006 a comisiei județene de fond funciar Ialomița. Or, având în vedere că însuși emitentul actului administrativ a adoptat o altă hotărâre prin care a luat act de caducitatea hotărârii emise în anul 2006, este limpede că aceasta nu mai produce efecte juridice,deci demersul execuțional demarat de intimatul creditor este lipsit de orice finalitate juridică. De altfel, tribunalul Ialomița tocmai pe acest considerent a admis recursurile formulate de ADS și A&S I. 2000 SRL. Cu titlu de practică judiciară, A&S I. 2000 SRL a menționat dosarele nr._, nr._ ,_ ,_ ,_ ,_ .
Intervenienta a mai susținut lipsa de interes a intimatului creditor de continuare a executării silite din perspectiva legii nr. 165/2013. În acest sens, a arătat că una din condițiile de bază pentru promovarea unei acțiuni în instanță o constituie existența interesului. Pentru ca acesta să existe, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, printre care și cerința actualității acestuia. Cu alte cuvinte, există interes atunci când acesta este născut și actual, adică exista la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și persistă pe toată durata judecății. Problema de drept care se pune la acest moment procesual, raportat la noua reglementare legislativă în domeniu este dacă intimatul creditor ar mai fi îndreptățit să solicite obligarea ADS-ului să predea pe bază de protocol de predare primire Comisiei locale de fond funciar Stelnica o suprafață de teren în vederea punerii sale în posesie sau, mai corect spus, dacă ar mai putea justifica vreun interes în acest sens.
Intervenienta a apreciat că la acest n moment nu mai justifică un interes, deoarece legea nr. 165/2013 constituie o nouă procedură administrativă pentru toate cererile nesoluționate încă, cu stabilirea altor termene și abia dacă în urma finalizării acestei proceduri reclamantul se va considera nedreptățit, se va putea adresa instanțe de judecată. Art. 5-15 din legea 165/2013 reglementează procedura restituirii în natură a imobilelor, și are ca finalitate punerea în posesie a persoanelor îndreptățite. Cum prin prezentul demers execuțional se urmărește punerea în posesie cu privire la o suprafață de teren aflată în suprafața îndiguită B., iar finalitatea procedurii prevăzute a art. 5-15 din lege este tocmai aceasta, este limpede, în opinia A&S I. 2000 SRL, că în acest moment intimatul nu justifică un interes în continuarea executării silite.
În drept, a invocat art. 61 și 63 cod proc.civilă, iar în baza art.411 cod proc. civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
P. întâmpinare, depusă la data de 18.03.2015, intimatul N. P. a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, a învederat că prin cererea adresată instanței sunt contestate somația nr. 717/05.02.2015 și încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită din 05.02.2015. Intimatul a arătat că ADS recunoaște că prin sentința civilă nr 2812/14.09.2011 pronunțată de judecătoria Slobozia în dosarul nr._, definitivă prin decizia civilă nr. 97/09.02.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița a fost obligat să predea prin protocol Comisiei locale de fond funciar suprafața de 6 ha teren arabil situat pe raza comunei Stelnica, jud. Ialomița, precum și la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului N. P..
Ceea ce omite să arate în contestație ADS est faptul că nu explică cum a înțeles să își respecte obligația stabilită prin sentința sus menționată, așa cum dispune art. 622 alin. 1 cpc. Contestatorul nu arată nici că, prin notificarea din 05.04.2013, intimatul io-a cerut să pună în executare sentința civilă așa cum a fost pronunțată, punându-i în vedere că, dacă în 15 zile nu va pune în executare sentința, va uza de toate mijloacele legale pentru recuperarea drepturilor, indicând un cont în care să fie virată suma de 800 lei. Notificarea a fost înregistrată de contestator sub nr._/11.04.2013, iar prin adresa cu același număr din 17.04.2013 a mimat punerea în executare a sentinței.
Intimatul a învederat că a așteptat suficient timp pentru executarea de bună voie a sentinței și, față de atitudinea contestatoarei, a fost nevoit să declanșeze executarea silită, care a fost declanșată cu respectarea tuturor prevederilor legale, iar nemulțumirea contestatoarei referitoare la cheltuielile de executare îi este imputabilă, deoarece deși a cunoscut existența sentința, notificarea transmisă de creditor, nu a înțeles să își execute de bună voie obligația, astfel încât trebuie să suporte și cheltuielile ocazionate de executarea silită.
Intimatul a relevat că susținerea contestatoarei în sensul că somația cuprinde vicii de procedură nu poate fi primită, întrucât din conținutul somației reiese neîndoielnic că ea respectă cerințele art. 667 cod proc.civilă. faptul că a înțeles să execute numai în parte un titlu executoriu nu reprezintă un motiv care să conducă la admiterea contestației, executarea silită fiind un drept exclusiv al creditorului, care stabilește ordinea în care înțelege să pună în executare un titlu executoriu. A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 2812/14.09.2011, pronunțată de Judecătoria slobozia, în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 97 din 09.02.2012 a Tribunalului Ialomița, a fost admisă cererea precizată, formulată de reclamantul N. P. și a fost obligată pârâta Agenția D. statului să predea prin protocol suprafața totală de 6,00 ha teren arabil extravilan în vederea punerii în posesie a moștenitorilor defunctei N. E., respectiv N. P., N. I. și N. V. pe raza administrativ teritorială a comunei Stelnica, județul Ialomița și, totodată, aceeași pârâtă a fost obligată să îi plătească reclamantului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Conform art. 667 cod proc. civilă, începerea executării silite se face prin emiterea unei somații
În speță, în cuprinsul somației nr. 717 din 05.02.2015 i se pune în vedere debitorului să achite suma de 1605 lei, reprezentând „500 lei contravaloare onorariu avocat, 20 lei contravaloare taxă judiciară de timbru, 161 lei (TVA inclus) contravaloare onorariu executor judecătoresc și 124 lei (TVA inclus) contravaloare cheltuieli de executare”, Așadar, din cuprinsul somației lipsește chiar valoarea debitului principal, ceea ce constituie un element esențial de valabilitate al acesteia. Se poate argumenta în sensul unei simple erori materiale a executorului judecătoresc, ușor de observat prin analiza titlului executoriu și a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, dar, în opinia instanței, o asemenea argumentare nu ține seama de faptul că din cuprinsul somației nu rezultă cu claritate nici faptul că în dosarul nr. 63/2015, creditorul a solicitat numai îndeplinirea obligației de plată privind achitarea cheltuielilor de judecată.
În consecință, lipsind un element esențial al actului care marchează începerea executării silite, aceasta este lovită de nulitate.
Instanța va înlătura, însă, ca neîntemeiate, celelalte apărări invocate de contestatoare. Astfel, în dosarul de executare nr. 63/2015, creditorul a înțeles să pună în executare silită numai obligația ADS de a plăti cheltuielile de judecată, de 800 lei, nicidecum obligația principală stabilită prin titlul executoriu, aceea de predare a terenului. De aceea, apărările ADS privind incidența legii nr. 165/2013 (punctele A și C din contestație) nu au nicio relevanță, deoarece ele nu vizează executarea silită din dosarul nr. 63/2015.
De asemenea, onorariul de 500 lei stabilit pentru prestația avocațială în faza de executare silită nu este vădit disproporționat cu activitatea prestată de avocat și cu valoarea obiectului, având în vedere că avocatul a asigurat întreaga corespondență cu biroul executorului judecătoresc și s-a ocupat de punerea în executare a sentinței. Astfel, trebuie avut în vedere și un nivel minim rezonabil al onorariului avocațial. Alegațiile contestatoarei, referitoare la salariile medicilor și profesorilor, deși reale, nu pot conduce la o altă concluzie, deoarece stabilirea onorariului avocațial se face nu prin raportare la nivelul veniturilor bugetarilor din categoriile cele mai defavorizate, ci, mai degrabă, prin raportare la venituri din mediul privat, supuse liberei concurențe. Art. 453 cod proc.civilă stabilește, drept condiție pentru reducerea onorariului, ca acesta să fie VĂDIT disproporționat. Or, această situație nu o regăsim în speță, față de un onorariu de 500 lei.
Pentru aceste considerente (conținutul somației), instanța va admite contestația la executare, va anula încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 05.02.2015, somația nr. 717/05.02.2015, ambele emise în dosarul de executare nr. 63/2015 al B. C. D. V. și actele subsecvente acestora .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea AGENȚIA D. STATULUI cu sediul în sector 1, București, .. 43, intervenient A&S I. 2000 SRL cu sediul în sector 6, București, .. 333 în contradictoriu cu intimatul N. P. cu domiciliul în SLOBOZIA, .. 7, ., ..
Anulează încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 05.02.2015, somația nr. 717/05.02.2015, ambele emise în dosarul de executare nr. 63/2015 al B. C. D. V. și actele subsecvente acestora.
Cu apel în 10 de zile de la comunicare, care se depune la judecătoria sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.04.2015.
Președinte Grefier
Red.G.C.N/5 ex, ./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7747/2015. Judecătoria... | Poprire asigurătorie. Sentința nr. 7753/2015. Judecătoria... → |
|---|
