Contestaţie la executare. Sentința nr. 6105/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6105/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 6105/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 6105/2015
Ședința publică de la 03 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator M. I. 94 SRL și pe intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA, intimat G. B., intimat B. R., intimat R. B., având ca obiect contestație la executare
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06.03.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 13.03.2015, 20.03.2015, 27.03.2015, 03.04.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2014 sub nr. dosar_, contestatoarea S.C. M. I. 94 S.R.L., prin avocat S. D. S., a formulat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscala – Direcția Generala Antifrauda Fiscala și terții popriți G. B. S.A., B. R. S.A. si R. B., contestație la executare prin care a solicitat: desființarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/28.10.2014, desființarea procesului-verbal de sechestru asigurător asupra bunurilor mobile nr._/29.10.2013. desființarea/ridicarea popririi asigurătorii înființată asupra conturilor deschise la terții popriți si desființarea sechestrului asigurător asupra autoturismelor MAZDA an fabricație 2008 . JMZDE14K_ numar de inmatriculare_ și autoturismul VW an fabricație 2008, cu nr. de înmatriculare_ .
În motivarea contestației, petenta a arătat că, in perioada 15.10.2014 – 27.10.2014, urmare a verificărilor efectuate de inspectorii antifraudă fiscală s-au constatat abateri de la prevederile fiscale, care au determinat ajustarea bazei de impozitare aferentă impozitului pe profit și taxei pe valoarea adăugată reținute cu consecințe asupra măririi cuantumului impozitului pe profit si a TVA datorată de societate, in mod neverosimil in baza unui proces - verbal nr. 1936 încheiat abia la 06.11.2014.
A precizat că au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 74/2013 aprobată cu modificări prin Legea nr. 144/27.10.2014 care prevăd posibilitatea ca personalul Agenției, în condițiile art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 și OPANAF nr. 2605/21.10.2010 să dispună sau să ia măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând considerabil colectarea în următoarele situații:
a) în urma constatării unor acte și fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune sau fraudă fiscală, in cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere, potrivit O.U.G. nr. 91/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr. 132 2004;
b) în situația în care urmează să fie stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere.
S-a solicitat sa se observe ca nici una dintre aceste situații menționate în art. 6 din din OUG nr. 74/2013 completată și modificată prin Legea nr. 144/2014. nu ii sunt opozabile contestatoarei deoarece:
Potrivit art.19 din OUG nr. 74/2013 pentru aprobarea procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, au fost abrogate si Hotararea Guvernului nr.1324/2009 au fost abrogate la data de 29.10.2013 (90 de zile de la 01.08.2013, data intrării in vigoare a hotararii Guvernului nr. 520/2013); nu au fost stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere, procesul verbal intocmit de inspectorii D.G.A. nefiind un act administrativ de impunere; în conținutul procesului verbal nu se stabilește că în sarcina societății ca urmează a sa fie stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte admininistrative fiscale de impunere.
S-a solicitat să se aiba în vedere inexistența unor temeiuri care să presupună incidenta dispozițiilor din actele normative sus menționate, lipsa oricăror indicii temeinice legate de acte de evaziune sau fraudă fiscală, absența oricăror temeiuri de fapt si de drept care să permită presupunerea existenței vreunui prejudiciu sau a unor obligații fiscale ce ar fi datorate de către societate, în raport cu modul abuziv în care s-a efectuat verificarea și tot astfel (incorect) s-au formulat opinii și concluzii în baza unor simple suspiciuni.
În mod concret, contestatoarea a arătat că în mod greșit s-a apreciat că nu au fost respectate legislației fiscale și contabile estimându-se de către inspectorii antifrauda existența unor obligații fiscale în cuantum 1.005.371,33 lei, reprezentand impozit pe profit ( în sumă de 419.568,33 lei) și taxă pe valoare adaugata ( in suma de 585.803 lei).
A arătat că a fost evidențiatăactivitateacomercială a societății, facandu-se aprecieri eronate și abuzive pe baza faptului că firmele furnizoare-prestatoare de servicii S.C. ROMAR METAL BUSINESS SRL, S.C. SORIBEZ METAL S.R.L., S.C. EURO GRAND CAPITAL S.R.L., S.C. MURICA COMEX S.R.L. și S.C. NEIMAR INDUSTRY S.R.L. ar fi prezentat un comportament fiscal neconform pe lanțul comercial anterior, fără nici o legătură cu activitatea S.C. M. I. 94 S.R.L.
A arătat că este vădit neadevarată afirmația că „urmare a unor verificări efectuate la S.C. M. impex 94 SRL s-a constatat faptul că societatea nu își deșfașoară activitatea și nu poate fi identificată la sediul social, domiciliul fiscal și la punctele de lucru declarate”.
În acest sens, contestatoarea a invocat existența înscrisurilor doveditoare, cum ar certificatul constatator și de înregistrare de la Oficiul Național al Registrului Comerțului București, certificatul de înregistrare în scopuri de TVA emis de ANAF, actul constitutiv, registrul unic de control ce atestă nenumăratele controale efectuate la sediul societății, faptul ca a formulat nota explicativă în care a evidențiat punctul de vedere cu privire la acțiunea de verificare.
Astfel, obiecțiunile la procesul verbal din data de 29.10.2014 formulate de asociatul unic reprezentant legal E. M. constau în:
„Eurogrand Capital SRL contractul a fost incheiat cu . la data de 10.02.2012 cu reprezentantul legal Gigei V. cu sediul in . .. 1 etaj 2 . decembrie, județ Ilfov.
La întocmirea facturilor am verificat impreuna cu contabilul meu pe baza instrumentelor puse la dispoz. de ANAF ca firma este activa. Am procedat la plata prin virament in contul RORZBR_2499 deschis la R. B. Obragia. Astfel am procedat la îndeplinirea condițiilor art. 151 ( 2 ) „daca beneficiarul dovedește achitarea taxei către persoana obligata la plata taxei nu mai este tinut răspunzător individual si in solidar pentru plata taxei.
In plus . SRL avea si autorizatie de mediu care s-a eliberat de Agenția de Mediu G. in baza: contract comodat inregistrat la Administrația Finanțelor Publice a comunei, adeverința eliberata de primaria locala; acceptul vecinilor privind desfasurarea in imediata vecinatate a imobilului acestora. Autorizația valabilă 10 ani.
2. . contractul a fost incheiat la data de 01.09.2012 cu M. C. cu sediul in .. 139, camera 2 ., județ G. . La fel s-a verificat ca societatea este activa si plățile s-au făcut prin virament bancar in contul R004RZBR_4208 deschis la R. B.. La fel . autorizația de mediu nr. 93/2012. Pentru aceasta societate este deschis un dosar penal nr._/2013 unde am fost citat ca martor. Dosarul a fost deschis inca din 2013.
3. . cu aceasta societate am incheiat 2 contracte: servicii si livrare marfa incheiate cu G. C. cu sediul in comuna Varasti . județ G.. A fost verificata societatea ca este activa la momentul emiterii facturilor, plățile au fost făcute prin virament in contul R081RZBR_0110 deschis la R. B. indeplinind astfel condițiile din Codul fiscal art. 151 alin. (2). De asemenea societatea are Autorizație de mediu nr. 48 din 28.03.2012. Cu aceleași documente ale sediului emisa pentru 10 ani.
4. . SRL cu aceasta societate s-a incheiat contractul in data de 11.11.2012 cu domnul M. Bairam cu sediul in comuna Varasti ., județ G.. La emiterea facturilor s-a verificat ca societatea este activa si plățile s-au făcut prin virament in contul R034RZBR_9261 deschis la Raiffesen B. si sunt indeplinite condițiile conform art. 151 (2) cod fiscal. De asemenea societatea deține autorizație de mediu nr. 170 din 18.10.2012.
5. . cu aceasta societate s-a incheiat contractul in data 04.01.2013 cu sediul in comuna Varasti .. 166, județ G.. La emiterea facturilor s-a verificat ca firma era activa si plățile s-au făcut prin virament in contul R074RZBR_5864 deschis la R. B. . De asemenea societatea are autorizație de mediu nr. 4 din
11.01.2013 . Autorizațiile de mediu au fost depuse in copie . semnătură
indescifrabil.”
A învederat că au fost analizate activitățile comerciale ale de S.C. M. I. 94 S.R.L. cu S.C. ROMAR METAL BUSINESS SRL, S.C. SORIBIX METAL SRL, S.C. EURO GRAND CAPITAL SRL, S.C. MURICA COMEX SRL și S.C. NEIMAR INDUSTRY SRL, analiză care practic constituie întregul conținut al deciziei contestate și din care nu rezultă niciun fel de implicare a contestatoarei în activități nepermise de lege, iar argumentele enunțate în acest sens de organele de control sunt artificiale neexistând elemente care să evidențieze sustragerea de la plata impozitului pe profit și a TVA legal datorat.
Nu s-a explicat, deși rezulta din contractele comerciale, faptul că activitățile S.C. M. I. 94 SRL reprezintă activități comerciale de logistică (având ca obiect comenzi mijloace de transport, asigurare forță de muncă și utilaje necesare realizării sortării, pregătirii și încărcării mărfurilor, întocmirea corectă a documentelor de transport pentru export sau după caz la intern, materialele fiind deșeuri, carton balotat, anvelope uzate, lemn).
A susținut că agenții comerciali care au participat la aceste operațiuni comerciale sunt exportatorul, adică societatea care în baza contractului extern realiza exportul de marfa sau după caz utilizatorul final, (la intern) furnizorii de marfa și așa cum s-a arătat S.C. M. I. 94 SRL care realiza activitățile de logistică. In aceste condiții S.C. M. I. 94 SRL a subcontractat operațiuni către alte societăți comerciale.
A arătat că în baza contractului de colaborare - prestare de servicii cu societatea exportatoare sau utilizatorul final, transportul în sine era plătit de către aceștia din urmă. In fapt exportatorul sau utilizatorul final indica tipurile și categoriile de mărfuri necesare precum și câțiva furnizori. Contractantul pentru logistică organiza operațiunile descrise mai sus cu sprijinul subcontractanților care identificau și ei furnizori. Activitatea se desfășură de regulă în București și în alte localități, iar la încheierea loturilor se efectuau situații de lucrări, se confirmau și se efectua plata prin transfer bancar. Cu acest prilej se efectuau verificări cu privire la starea juridică și fiscală a subcontractantului, adică dacă acesta era activ sau inactiv din punct de vedere fiscal.
A învederat că S.C. M. I. 94 SRL și-a îndeplinit în totalitate obligațiile fiscale către stat, a contractat cu S.C. ROMAR METAL BUSINESS SRL, S.C. SORIBIX METAL S.R.L., S.C. EURO GRAND CAPITAL SRL, S.C. MURICA COMEX SRL și . în condiții legale. Societățile comerciale partenere au funcționat legal în perioada de referință 2012 - 2013 fiind societăți înregistrate legal la Oficiul Registrului Comerțului, erau societăți active fiscal, dețineau autorizațiile legale pentru mediu valabile pentru 10 ani pentru a căror emitere erau necesare contracte de comodat înregistrate la Administrația Finanțelor Publice, adeverințe eliberate de primaria locala; acceptul vecinilor privind desfasurarea in imediata vecinatate a imobilului acestora.
De altfel activități similare s-au derulat și cu alte societăți comerciale . și S.C. Ecopneu G. SRL cu privire la care organele de control nu au avut obiecțiuni, ceea ce denotă dublul standard și modul subiectiv în care s-au făcut aprecierile concretizate în decizia contestată.
A menționat de asemenea că au fost verificate documentele si evidentele financiar contabile ale S.C. M. I. 94 SRL, facturile emise de firmele prestatoare de servicii fară a se stabili existența unor abateri de la legislația fiscală și cu toate acestea întemeindu-se în mod exclusiv de prerogativa sau îndreptățirea autorității de a nu lua în considerare o tranzacție, de a reîncadra forma unei tranzacții, exercitată în speță abuziv, s-au considerat tranzacțiile economice desfășurate de S.C. M. I. 94 SRL ca fiind fictive, îmbrăcând forma unor practici frauduloase cu scopul de a evita impozitarea.
Astfel, pe baza unor simple aprecieri, fară suport în baza factuală, a fost stabilită taxa pe valoare adaugată nedeductibilă fiscal, în sumă de 585.803 lei, consecință a faptului că organele de control nu au acordat drept de deducere a TVA aferentă achiziției de servicii consemnate în evidenta contabilă și fiscală conform facturilor emise de furnizorii de servicii întrucât inspectorii antifraudă apreciază faptul că tranzacțiile economice desfășurate nu sunt reale și au ca scop evitarea impozitării.
In acest sens în mod eronat s-a reținut referitor la societățile prestatoare de servicii sus menționate că au avut un comportament inadecvat din punct de vedere fiscal, întrucât atunci când s-au efectuat controale, în cursul anului 2014, deci ulterior perioadei de referință analizate au constatat că nu se poate lua legătura cu niciun reprezentant legal, unele societăți sunt înregistrate cu sediul la cabinete de avocatură (ceea ce este legal din punctul acesteia de vedere conform Legii nr.51/1995) nu figurează cu salariați în evidenta din baza de date FISCNET, nu au depus declarația D112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate.
In plus, S.C. Sorbix Metal SRL, S.C. Romar Metal Business SRL, S.C. Murica Comex SRL au fost declarate ca și contribuabili inactivi fiscal începând cu data de 16.06.2014, iar S.C. Euro Grand Capital SRL de la 17.04.2014.
Deși s-a reținut că S.C. M. I. 94 SRL a înregistrat toate facturile emise de prestatorii serviciilor în jurnalul de cumpărături, fișa contului furnizor în declarațiile informative privind achizițiile/livrările/ prestările de servicii pe teritoriul național (D394) și în deconturile de TVA de (D300) a declarat prin declarațiile informative achizițiile de servicii în anii 2012 - 2013 de la societățile menționate, valoarea totală a acestora, baza impozabilă și TVA de plată, inspectorii antifraudă ii reproșează faptul că aceste prestări de servicii nu au fost declarate de către cele cinci firme prestatoare ceea ce este incorect, întrucât nu i se poate reține o atitudine culpabilă.
Cu vădită rea-credință inspectorii antifraudă nu au luat în considerare declarațiile administratorului E. M. și nici faptul că S.C. M. I. 94 SRL a desfășurat activități comerciale licite, a efectuat verificările posibile cu privire la firmele cu care a contractat.
In schimb se reține cauzarea unui prejudiciu dedus din comportamentul acestor firme care nu au depus declarația D112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, de către societățile verificate întrucât nu aveau salariați în evidență. Nu s-au prezentat actele constatatoare ale acestor verificări.
S-a concluzionat că față de dispoz. art. 11 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal S.C. M. I. 94 SRL a derulat tranzacții artificiale care nu au conținut economic și nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.
S-a considerat că urmare a relațiilor comerciale derulate de S.C. M. I. 94 SRL cu furnizorii interni S.C. Sorbix Metal SRL, S.C. Romar Metal Business SRL, S.C. Murica Comex SRL, S.C. Euro Grand Capital SRL, S.C. Neimar Industry SRL, societăți cu un comportament fiscal inadecvat, concretizate prin emiterea facturilor cu o valoare totală de 3.026.648,92 lei din care 2.440.845,92 lei bază impozabilă și 585.803 lei TVA constând în prestări de servicii precum și suma de 181.456,15 lei, reprezentând achiziții deșeuri pentru care a fost aplicată taxarea inversă S.C. Euro Grand Capital SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 1.005.371,33 lei, compusă din TVA în valoare de 585.803 lei și impozit pe profit în valoare de 419.568,33 lei.
Contestatoarea consideră că actul întocmit de inspectorii antifraudă prin forma și conținutul lui cuprinde simple speculații și afirmații vagi lipsite de fundament și substantă.
Se reproșează că S.C. M. I. 94 SRL a acceptat facturile emise de furnizorii menționați pentru deducerea cheltuielilor și a TVA, fară să se arate care prevederi legale au fost încălcate. Astfel, s-a solicitat să se observe că sunt enumerate o . articole din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, Legea nr. 82/991 privind Legea contabiltății care nu au nicio legătura și nu sprijină în niciun fel constararea inspectorilor antifraudă potrivit cărora operațiunile desfașurate de societate nu sunt reale. Mai mult, din conținutul actului întocmit de inspectorii antifraudă nu reiese că prevederile legale invocate pe care iși fundamentează constatarea ar fl fost încălcate de societatea petenta.
Ori, din cuprinsul deciziei și a procesului - verbal de control rezultă că activitatea comercială și contabilă a S.C. M. I. 94 SRL este reală și legală.
S-a făcut dovada existenței mijloacelor de transport precum și a personalului salariat.
Plățile s-au derulat în totalitate prin conturile bancare ale firmei, deci prin decontare bancară, pe bază de Ordine de Plată, deci nu se poate sub nicio formă reține existența unor operațiuni fictive.
Nu se poate reproșa S.C. M. I. 94 SRL comportamentul și lanțul anterior și ulterior de tranzacții al firmelor partenere câtă vreme facturile emise de către aceste firme către S.C. M. I. 94 SRL reprezintă documente justificative legale și ele nu au fost declarate false și au la baza activități comerciale reale.
In ordinele de plată se menționează baza efectuării plății (factura fiscală respectivă), iar dacă nu s-ar fi procedat legal instituția bancară ar fi refuzat plata fără a mai ține seama de faptul că băncile au în plus obligația de a raporta instituțiilor de stat abilitate tranzacțiile ilicite.
Mărfurile (deșeuri) au fost evidențiate în gestiunea societății (în evidențele contabile ale societății există note de intrare - recepție pentru mărfuri - NIR). Rezultă că „suspiciunile” menționate în actul de control și de instituire de măsuri asigurătorii față de S.C. M. I. 94 SRL sunt lipsite de logică și suport, nu au o bază factuală reală, ci imaginară.
In acest context, a menționat că efectueaza verificări zilnic pe site-ul oficial al Ministerului Finanțelor cu privire la societățile cu care deruleaza activități comerciale pentru a vedea dacă sunt active fiscal.
A susținut că are calitatea de cumpărători de bună-credință, în favoarea acesteia existand prezumția de bună-credință stabilită de legislația civilă și Constituția României. Nu se explică care este fapta proprie generatoare a unor consecințe de genul celor reținute în actul de control.
Prin actul atacat este instituită si introdusă după bunul plac si liberul arbitru al persoanelor care au semnat actul contestat, o răspundere obiectivă independentă de orice culpă.
Faptul că reprezentanții societăților cu care au derulat activități comerciale nu au răspuns invitațiilor organelor de control pentru si da explicații nu îi este imputabil.
Ordinul nr. 3512/2008 al Ministerului Finanțelor pct, 2 din anexă invocat în actul contestat pe lângă că nu mai este de actualitate nu poate deroga și nu poate adăuga la lege ( art. 151 din Legea nr. 571/2003).
A susținut că nu se arată de ce nu a fost respectat art. 151 sau art. 155 din Legea nr. 571/2003 în condițiile în care facturile emise furnizează informațiile și elementele art. 19 din lege, considerate ca suficiente pentru ca actul să reprezinte document justificativ la stabilirea profitului impozabil, mai ales că plățile au fost efectuate prin decontare bancară.
Potrivit art. 151² alin. 2 din Codul fiscal „ prin derogare de la prevederile alin. 1 dacă beneficiarul dovedește achitarea taxei către persoana obligata la plata taxei, nu mai este ținut răspunzător individual si solidar pentru plata taxei”.
Rezultă reaua-credință a persoanelor ce au întocmit Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/28.10.2014 și procesul - verbal nr. 1936/06.11.2014, întocmite de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală.
Aceeași este situația și în privința impozitului pe profit cu privire la care nejustificat se califică activitatea S.C. M. I. 94 SRL ca fictivă, iar inspectorii consideră că societatea nu are dreptul să deducă cheltuielile aferente.
Curtea Europeană de Justiție este constantă în a statua că reținerea unor responsabilități trebuie să fie stabilită pe baza unor probe obiective, în baza unor factori obiectivi. Curtea se referă la efectuarea unor diligențe rezonabile și a dovedit că a efectuat verificări cu privire la existența și înregistrarea ca active fiscal a societăților în evidențele Oficiului Registrului Comerțului.
Astfel, potrivit Hotărarii CEJ adoptată în data de 06.12.2012 în cauza C-285/11, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad - Varna (Bulgaria), la decizia din 16 mai 2011, primită de Curte la 8 iunie 2011, în procedura Bonik EOOD împotriva Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” - Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite, concluzia este că “Articolelelor 2, 9, 14, 62, 63, 167, 168 și 178 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun posibilității de a refuza unei persoane impozabile, în împrejurări precum cele în cauză în litigiul principal, dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă unei livrări de bunuri pentru motivul că ținând seama de fraude sau de nereguli săvârșite anterior sau ulterior acestei livrări, se consideră că livrarea ulterioară nu a fost efectiv realizată, fără să se fi stabilit, în raport cu elemente obiective, că această persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată care a intervenit în amonte sau în aval în lanțul de livrări, fapt ce revine instanței de trimitere să îl verifice”. Din acest text rezultă fără echivoc că inspectorii antifraudă trebuie să demonstreze în mod obiectiv că societatea petenta știa sau ar fi trebuit să știe că partenrii ei erau implicați într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată, ceea ce in mod evident nu au demonstrat in procesul verbal.
În consecință, întrucât refuzarea dreptului de deducere constituit o excepție de la aplicarea principiului fundamental pe care îl reprezintă acest drept, revine autorităților fiscale competente sarcina sa stabileasca corespunzător cerințelor legale elementele obiective care permit si se concluzioneze ca persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicata . de furnizor sau de un alt operator care a intervenit in amonte sau in aval in lanțul de livrări (a se vedea Hotărârea Mabageben și D., punctul 49).
Rezultă ca dreptul de deducere nu poate fi refuzat unei persoane impozabile decât dacă se stabilește, în raport cu elemente obiective, ca această persoană impozabilă, căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile care justifică dreptul de deducere, știa sau ar fi trebuit să știe că, prin achiziționarea acestor bunuri sau a acestor servicii, a participat la o operațiune implicata . TVA-ul săvârșită de furnizor sau de un alt operator care a intervenit in amonte sau in aval in lanțul acestor livrări sau al acestor prestări (a se vedea în acest sens Hotărârile Kittel și Recolta Recyding, punctele 56-61, precum și Mahageben și D., punctul 45).
Iată cum reaua credință a inspectorilor fiscali a fost transferată asupra societății petente ca bază a constatărilor nerealității operațiunilor desfășurate de către aceasta. In consecința consideră nu numai că inspectorii antifrauda nu au constatat reaua credință a societății, ci mai mult aceștia au dat dovadă de rea-credință prin redarea neconcludentă în speță a deciziei nr. 5679/2013 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție și a soluției pronunțată în cazul C-18/13 MAKS P. EOOD - de CEJ, pentru a induce o anumită concluzie proprie care sa le fundamenteze constatarea nerealității operațiunilor economico-financiare desfășurate de societatea petenta.
În realitate în decizia CEJ citată se subliniază faptul că dreptul de deducere a TVA poate fi respins doar dacă aceste operațiuni constituie tranzacții frauduloase si dacă organele fiscale competente dovedesc în mod obiectiv că beneficiarul bunurilor/serviciilor știa sau ar fi trebuit să stie de frauda respectivă.
Actul pe care îl contestă se bazează doar pe suspiciuni, prezumții, interpretări proprii ce nu pot determina sancțiunile reținute în actul de control contestat si nici nu există niciun temei ( faptă concretă probată ) pentru a se considera că tranzacțiile sunt fictive și în ce o privește nu se arată în ce constă practica frauduloasa cu scopul de a evita impozitarea.
Sunt incidente în cauză prevederile art. 166, 168 lit. a, 178 Iii. a 220 pct.l și 226 din Directiva nr. 2006/112/CE a Consiliului UE din 28.11.2006, prevederi care se opun practicii naționale prin care autoritatea fiscală are un comportament abuziv și refuză dreptul unei persoane impozabile de a deduce din TVA datorat valoarea TVA achitat pentru serviciile furnizate pe motivul că emițătorul facturii sau unul dintre prestatorii săi au săvârșit nereguli, fără ca autoritatea fiscală să dovedească având în vedere elemente obiective, adică probe nu simple suspiciuni că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că furnizărul său era implicat într-o fraudă săvârșită de acesta sau de alt operator care intervine în amonte său în aval în lanțul de prestații în condițiile în care livrarea, operațiunea comercială a fost reală, efectiv realizată.
Despre corectitudinea deciziei contestate sunt de semnalat următoarele aspecte de fond și de formă, care în opinia petentei atrag nulitatea actului întocmit:
Pe prima pagină sunt o mulțime de mențiuni neclare, menite a induce în eroare întrucât nu rezultă cine este emitentul actului care a fost avizat de un inspector general antifraudă la o dată neprecizată, în condițiile în care decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost întocmită probabil la 28.10.2014, în baza unui proces - verbal ce urma să fie întocmit la 06.11.2014.
Nu rezultă data când a fost aprobată decizia de către șeful Administrației A.S.6.F.P.
S-a ignorat că autoturismul Volkswagen a fost înstrăinat și radiat din evidențele fiscale, astfel că nu putea fi indisponibilizat.
Din cele de mai sus dezvoltate reiese că nu ne aflăm în prezența constatării unor acte și fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune sau fraudă fiscală, că nu există un prejudiciu, nu a fost stabilit prin act administrativ fiscal de impunere.
Strict procedural inspectorii antifraudă nu au putut arăta și demonstra reaua-credință a societății petente și nici nu au prezentat clar și fără echivoc că există indicii ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, caz în care organele de control ar fi fost îndreptățit să ia aceste măsuri.
Prin urmare nu există motive temeinice de a dispune sau lua măsuri asigurătorii pentru că nu s-au evidențiat și dovedit indicii referitoare la pericolul de a se sustrage sau de a se ascunde, de a risipi patrimoniul cu efectul periclitării sau îngreunării colectării vreunor sume de bani ce s-ar cuveni statului.
Fată de inexactitătile semnalate nu ne aflăm nici în situatia în care organele de control ar fi îndreptățite să stabilească obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control .
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului de procedură fiscală, Legea nr. 571/2003, Codul de procedură civilă, Codul civil.
În probațiune, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la cerere, în copie, înscrisuri (f.20-336).
Contestatoarea a achitat taxa judiciar de timbru în cuantum de 1.000 lei (f.300).
În data de 24 decembrie 2014, intimata A.N.A.F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiata.
În apărare, intimata a realuat, în esență, ceea ce s-a consemnat în cuprinsul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii contestata.
A precizat că in urma deplasarilor operative pe teren la sediul social, domiciliul fiscal si la punctele de lucru declarate ale societatii verificate nu a putut identifica nici un reprezentant legal al societatii, fiind întocmite in acest sens procesele verbale nr.1528/12.09.2014 si 1020/29.09.2014, totodata invitatiile nr.1528/1/12.09.2014 si nr. 152B/2/12.09.2014, transmise prin posta la sediul social si domiciliul fiscal, cu confirmare de primire au fost returnate expeditorului cu mențiunea „destinatar lipsa domiciliu si expirat termen de pastrare”.
În legatura cu obiectiunile formulate în procesul verbal nr.29.10.2014, si preluate in contestatia la executare cum ca, toate societatile care au prestat servicii in favoarea M. I. 94 SRL, dețineau autorizatii de mediu eliberate de Agenția de Mediu G., a precizat ca pentru prestările de servicii constând in sortare, pregătire marfa pentru incarcare (baloti, bușteni, anvelope), transport local al mărfurilor pana la locul de incarcare in mijlocul de transport final, nu este necesara aceasta autorizație de mediu, fiind necesar angajați ca muncitori necalificati, precum si mijloace de transport specifice, societatile prestatoare de servicii nevand angajați si nici mijloace de transport in patrimoniu, asa cum reiese din verificarea aplicației FISCNET.
Intimata consideră că DECIZIA DE INSTITUIRE A MASURILOR ASIGURĂTORII nr._/28 10.2014, a fost dispusă în concordanță deplină cu spiritul si litera legi motiv pentru care susține temeinicia acesteia.
Suma de plata stabilita justifica existenta pericolului ca acesta să se sustraga, sa isi ascundă sau sa isi risipesca patrimoniul fiind astfel indeplinita conditia impusa de prevederile art 129 alin. 2, ca aceasta masura a fost determinata de imperativul eficientizarii procedurilor de recuperare a debitelor pe care înregistrează la bugetul de stat, iar finalitatea oricărei proceduri recuperarea debitelor datorate indiferent de creditorul obligației, astfel ca nu pot fi luate în considerare susținerile petentei cu privire la faptul ca organele de control nu justifica luărea unor astfel de masuri. Mai mult decat atat, legiuitorul a prevazut posibilitatea luarii unor astfel de masuri ca ca o obligație a organelor fiscale și nu o optiune, luarea unor astfel de masuri asigurătorii fiind necesara garantarii executarii creanței la bugetul de de stat.
In scopul înlesnirii executării silite si pentru a elimina eventualele posibilitati de sustragere de la executare, legea, prin reglementarea prevazuta în art.129 ș urm din Codul de procedura fiscala, permite luarea unor astfel de masuri menite sa asigure eficacitatea pana la capat a acțiunii judiciare. Instituțiile, prin care se realizeaza aceste masuri sunt sechestrul asigurator si poprirea asiguratorie, ambele masuri fiind dispuse în cazul contestatoarei.
In considerarea aspectelor sus aratate, dar si a faptulului ca este pe deplin satisfacuta condiția prevăzută de Codul de Procedura Fiscala pentru instituirea acestei masuri si anume existenta pericolului ca debitorul fata de bugetul general consolidat al statului sa se sustraga, sa-si risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea veniturilor.
Considera, ca aceste masuri trebuie mentinute in continuare, constituindu-se in garanția executării intru totul de către debitor a obligațiilor sale fiscale. In caz contrar, ar exista pericolul nerecuperarii creanțelor la bugetul de stat si ar demonstra o lipsa de diligenta a legiuitorului, cat si a organelor de executare. Or, finalitatea oricărei proceduri de executare silita este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligației. Astfel, aplicarea sechestrului asigurator si popririi asiguratorie asupra bunurilor respectiv, conturilor contestatoarei are drept consecința juridica limitarea dreptului de dispoziție al proprietarului, importanta acestei masuri fiind de necontestat in vederea punerii in executare ulterioara a titlului executoriu ce va fi obtinut de creditor.
A reitrerat, ca, faptele prin care s-au incalcat de către contestatoare dispozițiile fiscale in materie cu referire directa la obligațiile stabilite imbraca pericolul social al unor acțiuni ilegale, pentru care s-a dispus luarea masurilor asigurătorii, masuri ce constituie o obligație pentru organele fiscale si nu o opțiune, masura necesara garantarii executării creanței către bugetul de stat.
A aratat că masura asiguratorie a fost motivata de inspectorii antifrauda în conformitate cu cerințele art.129 C.pr.fiscală.
Referitor la susținerea potrivit careia nu exista pericolul de sustragere de la urmărire, a arătat ca petenta nu poate proba un astfel de fapt negativ, iar pentru protectia eventualului sau drept creditorul este indreptatit sa ia masuri de conservare a patrimoniului debitorului sau, in speța, prin luarea unor masuri asigurătorii, astfel ca, masurile asigurătorii au fost dispuse intrucat creanța nu era individualizata la momentul emiterii deciziei de instituire.
De asemenea, asa cum rezulta din prevederile art. 129 din OG 92/2003 masurile de indisponibilizare pot fi dispuse si anterior emiterii titlului de creanța si ramane valabil pe toata perioada executării silite fara indeplinirea altor formalitati, urmând ca odata cu individualizarea creanței si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplății, masurile asigurătorii sa se transforme in masuri executorii.
Emiterea unei decizii de instituire a masurilor asigurătorii este justificata de riscul evident de neplata, de comportamentul fiscal al contribuabilului care a incalcat dispozițiile legale mentionate, astfel ca instituirea masurilor asigurătorii este o prerogativa legala a organului fiscal ce poate dispune poprire asiguratorie si/sau sechestru asigurator asupra bunurilor pentru ca recuperarea creanțelor sa aiba loc.
Având in vedere faptul ca s-a constatat ca societatea nu a respectat prevederile legale financiar contabile au fost dispuse masuri asigurătorii.
A precizat că prin emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii cu consecința instituirii popririi asigurătorii asupra sumelor de bani existente în conturile reclamantei și a sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor reclamantei, organele fiscale au urmărit protejarea creanței pe care debitoarea o datorează bugetului general consolidat, neprejudiciind în niciun fel reclamanta, aceasta putându-si desfășura nestingherită activitatea.
La acest moment, atât conturile debitoarei cât și bunurile sunt doar indisponibilizate, nu urmează a se încasa vreo sumă din conturi și nici nu urmează ca bunurile să fie valorificate. Cu alte cuvinte, indisponibilizarea bunurilor nu echivalează cu executarea lor.
Din documentele emise de organul fiscal se observa ca motivele care au impus emiterea Decizie de instituire a masurilor asigurătorii si a actelor de executare subsecvente contestate prin prezenta acțiune, sunt detaliate in concret cu menționarea prevederilor incalcate.
Reținerea existei pericolului real de sustragere din partea contestatoarei, justifica in mod evident si masura organului fiscal de poprire infiintata asupra conturilor contestatoarei si chiar sechestrele instituite, intrucat la momentul emiterii deciziei era cel mai rapid mijloc de asigurare a recuperării creanțelor stabilite drept obligații de plata in sarcina contestatoarei.
În ceea ce privește capatul de cerere privind desființarea/ridicarea popririi asigurătorii infiintata asupra conturilor societatii, precum si capatul de cerere privind desființarea sechestrului asiguratoriu asupra autoturismelor Mazda și VW, intimata a solicitat respingerea acestora, ca fiind introduse împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
A menționat că reclamanta nu este mare contribuabil și nu se regăsește în listele din Ordinul nr. 3565/2011 pentru modificarea și completarea Ordinului Președintelui Agentiei Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.730/2010 privind organizarea activității ae administrare a martor contribuabili.
Din dispozițiile Noului Cod de procedură civilă (art.711 și urm.) rezultă că persoana vătămată prin acte de executare emise de organul de executare sau executorul judecătoresc se poate adresa instanței competente. Cum A.N.A.F. nu a emis actul de executare vătămător pentru contestatoare, rezultă că Agenția nu este parte în raportul juridic dedus judecății.
Soluțiile pe care le poate da instanța investită cu contestația la executare conțin dispoziții tot în sarcina executorului judecătoresc/alt organ de executare (cum este și executorul fiscal).
Desi în speța nu au fost emise acte de executare ci doar acte asigurătorii intimata apreciaza ca textele legate mai sus indicate devin incidente avand in vedere ca acțiunea având ca obiect contestatie la executare se judecat dupa regulie prevăzute de art. 172 ~174 din Codul de procedura fiscala ce reglemeteaza contestatia la executare.
A precizat că A.N.A.F. nu este executorul fiscal al contestatorului, aceasta nefiind mare contribuabil.
Nici ipoteza în care contestatoarea a înțeles să cheme în judecată și A.N.A.F ca organ ierarhic superior al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, intimata nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că aceasta poate sta în judecată ca pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. 1 din H.G. nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F.
Potrivit textuiui invocat: "începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, institutii publice cu personalitate juridică”.
Astfel, rezultă din prevederile legale ce reglementează activitatea A.N.A.F. și a organelor fiscale subordonate, că direcțiile generale regionale sunt instituții cu personalitate juridică proprie, ce pot sta singure în judecată ca pârâte.
A precizat că și actul normativ anterior, referitor la organizarea și funcționarea instituției, respectiv H.G. nr. 109/2009, conținea dispoziții similare cu privire la direcțiile generate al finanțelor publice.
A arătat că calitatea procesuală pasivă presupune existența identității dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății, în speța de față emitentul actului atacat.
În consecință, actele de executare nu pot genera obligații în sarcina intimatei, organul emitent fiind singura instituție în măsură să formuleze apărări cu privire la propriile acte, Agenția Națională de Administrare Fiscală neavând calitate în aceste raporturi juridice.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr.92/2003 și C.pr.civilă.
La solicitarea instanței, la data de 06 martie 2015, intimata a înaintat la dosar un alt set de înscrisuri.
În cauză, instanța a administrat proba prin înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește legalitatea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, instanța reține că actul cuprinde mențiunile prevăzute de art.129 raportat la art.43 alin.2 din Codul de procedură fiscală, și anume denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis și data la care își produce efectele, datele de identificarea ale contribuabilului, obiectul actului administrativ fiscal, nivelul estimat al creanței fiscale, temeiul de drept, numele și semnătura conducătorului organului fiscal, numele și prenumele persoanelor împuternicite ale organului fiscal care au întocmit actul sus-menționat, ștampila organului fiscal emitent, posibilitatea de a fi contestat, termenul și organul la care se depune contestația, conform art.172 din OG nr.92/2003, precum și mențiuni privind audierea contribuabilului.
În legătură cu motivarea în fapt a măsurii luate, instanța reține că organul emitent a menționat că măsura se justifică prin prisma faptului că în speță există pericolul ca debitorul să se sustragă, să ascundă ori să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor fiscale.
Instanța reține că măsura de instituire a măsurilor asigurătorii a fost luată înainte de emiterea titlului de creanță, în condițiile art.129 alin.3 C.pr.fiscală.
În ceea ce privește temeinicia deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/28 octombrie 2014, instanța reține faptul că această decizie a fost luată în mod justificat, întrucât în speță există premisele ca societatea contestatoare să-și sustragă patrimoniul de la executarea fiscală, periclitând astfel colectarea creanțelor fiscale estimate în valoare totală de 1.005.371,33 lei, constând în impozit pe profit și TVA.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere forma de constituire a societății comerciale, respectiv societate cu raspundere limita cu asociat unic, care este și administratorul acesteia, capitalul social subscris și vărsat în cuantum de 3.000 lei, nivelul foarte ridicat al sumelor estimate a fi datorate la bugetul general consolidat, natura faptelor imputate petentei, faptul că societatea nu își desfășoară activitatea și nu poate fi identificata la sediul social, la domiciliul fiscal și la punctele de lucru declarate, relațiile comerciale ale contestatoarei cu subcontractorii săi - societăți comerciale având un comportament fiscal de tip fantomă (nu au desfășurat și nici nu mai desfășoară în prezent activități la sediile declarate, carora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA), faptul că aceste relații comerciale invocate de contestatoarea nu au putut fi verificate, și implicit recunoscute din punct de vedere fiscal de către S.C. ROMAR METAL BUSINESS SRL, S.C. SORIBIX METAL S.R.L., S.C. EURO GRAND CAPITAL S.R.L., S.C. MURICA COMEX S.R.L. și S.C. NEIMAR INDUSTRY S.R.L (ultimele două societăți au sediul declarat în același apartament, acolo unde este înregistrat Cabinetul individual de avocatura „Din si asociații”), precum și lipsa în patrimoniul petentei a unor bunuri mobile și imobile care ar fi garantat solvabilitatea petentei.
Astfel, în ceea ce privește furnizorul de servicii EUROGRAND CAPITAL S.R.L., se reține că această societate nu a declarat organului fiscal serviciile prestate în favoarea contestatoarei și nici nu a dat curs invitației de a prezenta actele contabile în vederea verificarii legalitatii și realității relațiilor comerciale desfășurate cu petenta S.C. M. I. 94 S.R.L. De asemenea, acest furnizor de servicii nu figurează cu salariați, deși în cuprinsul celor 15 facturi menționate în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii se face vorbire de prestarea unor servicii de încărcare baloti și bușteni (a se vedea, cu titlu de exemplu, cantitătile de marfuri incarcate in perioada 23 februarie 2012 – 29 februarie 2012 f.159), intocmire documente de transport și transport intern de baloti pana la depozit, în diferite locații din țară, servicii în valoare totală de 654.866,38 lei.
Pe de altă parte, contestatoare nu a explicat, în mod plauzibil, motivul pentru a considerat că S.C. EURO GRAND CAPITAL S.R.L. este în măsură să presteze serviciile menționate în contractul nr.210 din 10.02.2012, în valoare totală de 654.866,38 lei, în contextul în care eliberarea certificatului de înregistrare al S.C. EURO GRAND CAPITAL S.R.L. s-a realizat cu doar o zi înaintea încheierii contractului nr.210/10.02.2012 (f.197-200). În plus, contrar susținerilor contestatoarei, la dosar nu s-a depus autorizația de mediu emisă pentru S.C. EURO GRAND CAPITAL S.R.L.
În ceea ce privește facturile aflate la filele 156-181 (în executarea contractului nr.210/10.02.2012), instanța constată că petenta nu oferit detalii relevante privind natura serviciilor prestate de S.C. EURO GRAND CAPITAL S.R.L. sau locul unde au fost prestate în mod efectiv aceste servicii, fiind evident că aceste servicii nu puteau fi prestate într-un apartament (sediul social).
În plus, contestatoarea nu a oferit explicații privind titularul dreptului de folosinta asupra vehiculului înmatriculat sub nr._ (care figurează în majoritatea facturilor fiscale), caracteristicile acestui vehicul, numele șoferului (în perioada februarie – aprilie 2012 S.C. M. I. 94 S.R.L. avea un singur angajat – f.291-296), respectiv explicații privind modul prin care acest vehicul a putut să transporte, cu titlu de exemplu, în data de 23 februarie 2012 (f.157, 159) cantitatea de aproximativ 56.000 kg + 116 m.c. de bușteni, respectiv cantitatea de 155 m.c. de bușteni în data de 28 februarie 2012 (f.159), în condițiile în care, același mijloc de transport, se pretinde că a fost utilizat în data de 28.02.2012 și pentru livrarea de carton - furnizori REMATH si C. (f.165). Aceste constatări sub valabile și cazul raporturilor juridice dintre contestatoare și ceilalți subcontractanți.
Cu privire la relația comerciala dintre contestatoare și NEIMAR INDUSTRY S.R.L., se reține că această din urmă societate nu a declarat organului fiscal serviciile prestate în favoarea contestatoarei și nici nu a dat curs invitației de a prezenta actele contabile în vederea verificarii legalitatii și realității relațiilor comerciale desfășurate cu petenta S.C. M. I. 94 S.R.L. De asemenea, acest furnizor de servicii nu figurează cu salariați, deși în cuprinsul facturilor menționate în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii se face vorbire de prestarea unor servicii de încărcare baloti și bușteni (a se vedea, cu titlu de exemplu, cantitătile de marfuri incarcate in luna septembrie 2012 f.138), intocmire documente de transport și transport intern de baloti pana la depozit, în diferite locații din țară, servicii în valoare totală de 480.678,93 lei.
În ceea ce privește facturile aflate la filele 134-144 (în executarea contractelor încheiate cu NEIMAR INDUSTRY S.R.L.), instanța constată că petenta nu oferit detalii relevante privind natura serviciilor prestate de aceasta societate sau locul unde au fost prestate în mod efectiv aceste servicii, în condițiile în care autorizația de mediu emisă de Agenția pentru Protecția Mediului G. pentru obiectivul amplasat în ., ., jud. G. (f.225) privește alte activități decât cele menționate în facturile aflate la filele 134-144.
Cu referire la relația comerciala dintre contestatoare și Murica Comex S.R.L., se reține că această din urmă societate nu a declarat organului fiscal serviciile prestate în favoarea contestatoarei și nici nu a dat curs invitației de a prezenta actele contabile în vederea verificarii legalitatii și realității relațiilor comerciale desfășurate cu petenta S.C. M. I. 94 S.R.L. De asemenea, acest furnizor de servicii nu figurează cu salariați, deși în cuprinsul facturilor menționate în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii se face vorbire de prestarea unor servicii de încărcare baloti și bușteni (a se vedea, cu titlu de exemplu, cantitătile de marfuri incarcate in luna octombrie 2012 f.147), intocmire documente de transport și transport intern de baloti pana la depozit, în diferite locații din țară, servicii în valoare totală de 440.088,31 lei.
În ceea ce privește facturile aflate la filele 145-154 (în executarea contractelor încheiate cu Murica Comex S.R.L.), instanța constată că petenta nu oferit detalii relevante privind natura serviciilor prestate de aceasta societate sau locul unde au fost prestate în mod efectiv aceste servicii, în condițiile în care autorizația de mediu emisă de Agenția pentru Protecția Mediului G. pentru obiectivul amplasat în ., ..139, jud. G. (f.213) privește alte activități decât cele menționate în facturile aflate la filele 145-154.
Cu referire la relația comerciala dintre contestatoare și S.C. SORIBIX METAL S.R.L., se reține că această din urmă societate nu a declarat organului fiscal serviciile prestate în favoarea contestatoarei și nici nu a dat curs invitației de a prezenta actele contabile în vederea verificarii legalitatii și realității relațiilor comerciale desfășurate cu petenta S.C. M. I. 94 S.R.L. De asemenea, acest furnizor de servicii nu figurează cu salariați, deși în cuprinsul facturilor menționate în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii se face vorbire de prestarea unor servicii de încărcare baloti și bușteni (a se vedea, cu titlu de exemplu, cantitătile de marfuri incarcate in luna februarie 2013 f.185), intocmire documente de transport și transport intern de baloti pana la depozit, în diferite locații din țară, servicii în valoare totală de 224.854,27 lei.
În ceea ce privește facturile aflate la filele 183-189 (în executarea contractelor încheiate cu S.C. SORIBIX METAL S.R.L.), instanța constată că petenta nu oferit detalii relevante privind natura serviciilor prestate de aceasta societate sau locul unde au fost prestate în mod efectiv aceste servicii, în condițiile în care autorizația de mediu emisă de Agenția pentru Protecția Mediului G. pentru obiectivul amplasat în ., ..166, jud. G. (f.253) privește alte activități decât cele menționate în facturile aflate la filele 183-189.
Cu referire la relația comerciala dintre contestatoare și S.C. ROMAR METAL BUSINES S.R.L., se reține că această din urmă societate nu a declarat organului fiscal serviciile prestate în favoarea contestatoarei și nici nu a dat curs invitației de a prezenta actele contabile în vederea verificarii legalitatii și realității relațiilor comerciale desfășurate cu petenta S.C. M. I. 94 S.R.L. De asemenea, acest furnizor de servicii nu figurează cu salariați, deși în cuprinsul facturilor menționate în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii se face vorbire de prestarea unor servicii de încărcare baloti și bușteni (a se vedea, cu titlu de exemplu, cantitătile de marfuri incarcate in luna noiembrie 2012 f.112), intocmire documente de transport și transport intern de baloti pana la depozit, în diferite locații din țară, servicii în valoare totală de 1.407.617,18 lei.
În ceea ce privește facturile aflate la filele 108-132 (în executarea contractelor încheiate cu S.C. ROMAR METAL BUSINES S.R.L.), instanța constată că petenta nu oferit detalii relevante privind natura serviciilor prestate de aceasta societate sau locul unde au fost prestate în mod efectiv aceste servicii, în condițiile în care autorizația de mediu emisă de Agenția pentru Protecția Mediului G. pentru obiectivul amplasat în ., ..192, jud. G. (f.238) privește alte activități decât cele menționate în facturile aflate la filele 108-132.
Ca atare, faptul că petenta a făcut verificari pe portalul ANAF cu privire la starea subcontractanților sai, nu este în măsură să înlăture pericolul că petenta nu se va sustrage sau nu și va ascunde patrimoniul, pentru a periclita sau îngreuna în mod considerabil colectarea creanței fiscale.
Tinând seama de faptul că toți prestatorii de servicii ai petentei au avut acelasi comportament fiscal (societăți relativ nou înființate, o parte având sediul social declarat la acelasi cabinet de avocatura, fără a deține actele contabile ale societăților la sediul social sau la domiciliul fiscal, care la nivel declarativ au activat cateva luni, fara salariați etc), instanța apreciază că inspectorii antifraudă erau îndreptatiti sa consideră că în cauză există indicii temeinice pentru a lua masuri asiguratorii împotriva beneficiarului acestor servicii.
Având în vedere faptul că E. M. este atât asociatului unic, cat si administratorul petentei, instanța constată că inspectorii antifraudă puteau să nu țină seama de declarația acestuia, dat fiind faptul că această persoană era direct interesată de masurile ce urmau a fi luate față de contestatoare.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța consideră, contrar susținerilor contestatoarei, că actul întocmit de inspectorii antifraudă prin forma și conținutul lui nu cuprinde simple speculații și afirmații vagi lipsite de fundament și substantă, ci o situație de fapt de natură să convingă o persoana obiectivă si impartiala că împotriva contestatoarei se impuneau a fi luate măsuri asigurătorii, potrivit art.129 C.pr.fiscală.
Pentru a considera că în cauză se impune luarea măsurilor asigurătorii, inspectorii antifraudă puteau să nu țină seama de facturile fiscale invocate de contestatoare, atata timp cat din cercetări reiese că operațiunile comerciale sunt fictive. De asemenea, inspectorii antifrauda nu trebuiau să obțină, în prealabil, constatarea falsului, întrucat intimata este terț față de raportul juridic dintre profesioniștii menționați în aceste înscrisuri sub semnătură privată. În acest sens, potrivit art.273 C.pr.civilă, înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada între părți pana la proba contrară. Acest textul de lege a preluat practic dispozițiile art.1176 C.civil 1864 (în vigoare pana la data de 15 februarie 2013).
Instanța nu va ține seama de relațiile comerciale dintre contestatoare și .. și S.C. ECOPNEU G. S.R.L., întrucat în contractele încheiate cu aceste două societăți contestatoarea a avut calitatea de prestator.
Instanța nu va analiza argumentele contestoarei referitoare la fondul raporturilor juridice de drept fiscal, întrucat în cursul contestației la executare formulată împotria deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii instanța verifica existenta pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, iar nu modul de stabilire a creanței fiscale, care, de regulă, se stabilește după finalizarea controlului de către organele fiscale, prin emiterea titlului de creanță.
Față de cele mai sus expuse, văzând că în speță au existat indicii temeinice să se creadă că petenta a creat un circuit fictiv în scopul diminuării obligațiilor fiscale față de bugetul de stat cu suma de 1.005.371,33 lei, instanța apreciază că la data de 28.10.2014 a existat și pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Motiv pentru care, instanța apreciază că înscrisurile atașate contestației la executare nu au fost în măsură să demonstreze buna-credință a S.C. M. I. 94 S.R.L.
Așadar, instanța apreciază că luarea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii s-a luat cu respectarea prevederilor art.6 lit.e) teza I din OUG nr.74/2013 raportat la art.129 alin.2 C.pr.fiscală.
Prin urmare, în cauză nu se impune desființarea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr._ din 28.10.2014.
Față de situația de fapt reținută, fiind într-o strânsă legătură, instanța apreciază că nu se impune desființarea popririi sau a sechestrului asigurător înființat asupra bunurilor mobile.
Ca atare, având în vedere faptul că autoturismul VW a aparținut contestatoarei, instanța apreciază că organul fiscal era îndreptățit să înființeze sechestrul asigurătoriu asupra acestui bun mobil. Pe de altă parte, în măsura în care bunul sechestrat nu mai aparține debitorului, acesta nu justifică interesul de a solicita anularea sechestrului asigurătoriu inființat asupra bunului altuia.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare privind pe contestator M. I. 94 SRL cu sediul în București, sector 6, ., .. A, . și pe intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA cu sediul în București, .., terț poprit G. B. cu sediul in București, sector 2, ., BUSINESS CENTER NOVO, nr. 5, .-6, terț poprit B. R. cu sediul în București, sector 2, .. 11, . poprit R. B. cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 246, ..
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.04.2015.
P. GREFIER
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
7 ex./30.10.2015
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 9119/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9279/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
