Contestaţie la executare. Sentința nr. 4196/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4196/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 4196/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4196/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. D. P.
GREFIER: D. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimat D. D. C., intimat B. M., intimat Ț. N., având ca obiect contestație la executare suspendarea executării silite.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a amânat pronunțarea la data de 04.03.2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimatii D. D. C., B. M., Ț. N. a formulat contestație la executare în dosarul de executare nr. 735/2014 aflat pe rolul S.C.P.E.J I.G.P.V prin care, pe baza probelor ce vor fi administrate, solicitand instanței să dispună anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare nr. 735/2014; suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, cu sediul în Splaiul Unirii nr. 6-8, sector 4; suspendarea executării silite dispusă prin dosarul nr. 735/2014, întocmit de către S.C.P.E.J I.G.P.V, în temeiul art. 700 alin. (1) și (3) Cod proc. Civ., până la soluționarea prezentei cauze; restabilirea situației anterioare punerii în executare a Hotărârii nr.63/2009 emisă de cître Comisia Județului B. pentru aplicarea Legii 290/2003 și întoarcerea executării silite pentru suma de 640.465,78 lei.
În motivare, arată că în data de 05.03.2009, Instituția Prefectului Județului B. - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis, Hotărârea nr. 63/2009 prin care s-au stabilit compensații bănești în valoare de 622.736,30 lei. Prin Somația din data de 13.11.2014, S.C.P.E.J I.G.P.V înștiințează A. Națională pentru Restituirea Proprietăților despre obligația de plată a sumei de 640.465,78 lei reprezentând compensația stabilită prin Hotărârea sus-menționată si cheltuieli de executare, dintre care 1488 de lei onorariu avocațial solicitat în faza executării silite.
A facut precizarea că S.C.P.E.J I.G.P.V a întocmit dosarul de executare nr. 735/2014 în baza Hotărârii nr. 63/2009 a Comisiei Județului B. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003. În ceea ce privește încheierea de actulizare, din analiza acesteia s-a constatat că S.C.P.E.J I.G.P.V a actualizat suma de 622.736,30 lei reprezentând n compensația stabilită prin Hotărârea sus-meționată, cu indicele prețurilor de consum pentru perioada martie 2009- octombrie 2014.
A solicitat instantei sa se constate faptul că S.C.P.E.J I.G.P.V, nu a comunicat instituției încheierea prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul nr.735/2014 încălcând prevederile art. 666 Cod Procedura Civilă, motiv pentru care raportat la dispozițiile alin. 2 al aceluiași articol solicită anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 735/2014. Conform art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești (...)”.
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, “compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a Județului Hunedoarapentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 le".Conform art.18 alin.(5) din H.G. nr. 1120/2006, achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Cităm, în acest sens, dispozițiile legale mai sus amintite, potrivit cărora: “compensațiile (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (...)”.Prin folosirea sintagmelor „în funcție de disponibilitățile bănești” sau „în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat”, legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație în care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.Această interpretare este singura în măsură a da valoare prevederii legale stipulate la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit căreia „ordonatorii de credite au obligația de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale”.Ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și egalității de tratament.
A învederat că în data de 12.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României. OUG nr.10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, modificată si completată prin Legea nr.112/11.07.2014. Potrivit dispozițiilor art.2 din actul normativ anterior amintit „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31.12.2014. plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului- Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, si. respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006”.
Arată că, S.C.P.E.J I.G.P.V încalcă prevederile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu toate modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002, urmărirea silită se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Potrivit art. 2, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. De asemenea, în procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii. Rezultă cu claritate că, în procesul executării silite a creanțelor împotriva instituțiilor publice, această fază procesuală are un conținut atipic, derogator de la dreptul comun care îl reprezintă normele Codului de procedură civilă.în aceste condiții, precizăm faptul că prevederile art. 3 din ordonanța amintită stabilesc în mod expres că „în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie.”
Arată că, în ceea ce privește onorariul avocațial în sumă de 1488 de lei, având în vedere faptul că activitatea prestată în mod concret de către avocat constă în depunerea cererii de executare silită și reprezentarea intimaților în fața executorului judecătoresc, cuantumul onorariului ca fiind nepotrivit de mare, în considerarea faptului că în faza executării silite executorul judecătoresc are un rol central, apărătorul limitându-se să depună cererea de executare silită. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.Există două raporturi conexe: raportul juridic civil dintre părțile contractului de asistență juridică (client/avocat) și raportul juridic de drept procesual civil dintre părți. Art. 451, alin. (2) din proc. civ. reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor, ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat și clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată și nu a onorariul propriu-zis. C. de asistență juridică se menține în integralitate, clientul plătind avocatului onorariul convenit.însă, cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instantă.Este incontestabil faptul că o asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli, urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
A menționat și că potrivit art. 30 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și dispozițiilor art. 7 din Ordonanța nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, suntem scutiți de la plata taxei judiciare de timbru si a cauțiunii.
A precizat că, continuarea procedurii de executare silită demarată prin dosarul de executare nr. 735/2014 poate crea un prejudiciu bugetului de despăgubiri al A.N.R.P.
Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, între stat, pe de o parte, și populație, pe de altă parte.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit prevederilor art. 223 alin. (3) din Cod ProcedurăCivilă.
În drept, dispozițiile art. 711 și următoarele Cod proc. civ, Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr.1120/2006, modificată prin H.G. nr. 57/2008.
La data de 14.01.2015 intimatii D. D. C., B. M., Ț. N., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii pentru urmatoarele motive:
Arată că, nu se poate retine argumentul invocat de către contestatoare conform caruia necomunicarea către debitor a încheierii de incuviintare a executării silite in dosarul de executare nr. 735/2014 aflat pe rolul S.C.P.E.J I.G.P.V atrage anularea intregii executări silite. In susținerea acestui argument, contestatoare invoca in mod greșit aplicarea art. 666 Cod de procedura civila, deoarece articolul prevede sancțiunea nulitatii actelor de executare doar pentru necomunicarea somației sau a titlui executoriu, nefacand nicio mențiune cu privire la incheierea de incuviintare a executării silite. Mai mult decât atat, si daca aceasta interpretare ar fi una corecta, ceea ce nu este cazul, motivul invocat nu poate fi retinut pentru susținerea cererii de chemare in judecata, intrucat incheierea de incuviintare a executării silite a fost comunicata, impreuna cu celelalte acte de executare. In acest sens, depunem inscrisuri doveditoare la dosar. In ceea ce privește invocarea prevederilor Legilor 290/2003, a H.G. nr. 1120/2006 si a OUG 10/2014, va rugam sa apreciați faptul ca ANRP, in calitate de contestatoare, nu menționează modul in care executarea silita ar fi fost efectuata cu incalcarea acestora, limitandu-se pur si simplu la o enumerare a unor articole, fara niciun fundament. Prin contestația formulata principala critica ce se aduce actelor de executare silita dispuse si efectuate in mod legal de către executorul judecătoresc este cea legata de pretinsa lipsa a “diponibilitatilor bănești” si “limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație in bugetul de stat” prevăzute in Hotararea nr. 63/2009, fara insa a face dovada, prin orice mod, a acestui fapt, ori simpla invocare a unui fapt nu poate fi reținuta ca argument in susținerea unei contestații la executare.
Arată că, in contextul in care conform OUG nr. 74/2014 cu privire la a treia rectificare a bugetului de stat pe anul 2014 si unele masuri bugetare conturile ANRP au fost suplimentate cu suma de 457 de milioane de lei pentru plata despăgubirilor stabilite in sarcina instituției prin titluri executorii, suma din care la data de 17 decembrie 2018 a fost varsata in contul executorului si suma datorata subsemnaților conform Hotararii nr. 63/2009.
Arată că, invocarea aplicării OUG 10/2014 care instituia o cauza de amanare a plaților voluntare ( nu si a executărilor silite) a hotărârilor comisiilor județene, respectiv a hotărârilor Comisiei Municipiului București ( nu si a despăgubirilor stabilite prin hotărârile judecătorești ) de către ANRP, ramane fara nicio relevanta, in condițiile in care nu mai produce niciun efect pentru ca nu mai este in vigoare, expirând perioada pentru care a fost adoptata. Referitor la nerespectarea termenului de 6 luni stabilit prin OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii si la absenta disponibilităților bănești ale statului:Potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002: “Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate in acest scop prin bugetele acestora”, iar art. 2 din același act normativ prevede ca: “In situatia in care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu incepe sau nu continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni (termen care incepe sa curgă la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul de executare competente, la cererea creditorului) sa faca demersurile necesare in vederea indeplinirii obligației de plata”.Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate reiese ca institutia publica debitoare beneficiază de termenul de 6 luni stabilit de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 numai in ipoteza absentei fondurilor bugetare destinate stingerii creanțelor stabilite prin titluri executorii. Daca institutia are la dispoziție astfel de fonduri, intarzierea indeplinirii obligației de plata, respectiv suspendarea acesteia, nu au nicio justificare legala.
Arată că, desi contestatoarea a invocat beneficiul prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, nu a făcut dovada faptului ca refuzul de executare a obligației de plata a despăgubirilor a fost determinat de lipsa fondurilor bugetare si nici nu a probat, in niciun fel, existenta demersurilor intreprinse de aceasta in vederea obținerii fondurilor necesare achitării despăgubirilor cuvenite. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca Statul nu poate impune limitări ale executării silite si nu poate institui norme care sa aduca la amanarea realizării unei creanțe stabilite impotriva sa si in favoarea unei persoane, aceasta constituind o ingerința in dreptul la recunoașterea bunurilor in sensul Convenției, incompatibila cu prevederile acesteia (cauza Katsyuk impotriva Uncrainei). In ceea ce privește onorariul de avocat in cuantum de 1.488 lei, instanta ar trebui sa retina ca dreptul la aparare al pârtii in procesul civil este garantat de art. 24 din Constituția României si se manifesta inclusiv in faza executării silite pentru ca drepturile recunoscute sa nu fie teoretice si iluzorii, ci concrete si efective, astfel ca este posibila asistenta juridica prin avocat pe parcursul intregului proces civil pana la obținerea concreta si efectiva a drepturilor recunoscute prin titluri executorii.Instanta trebuie sa retina ca fundamentul acordării chetuielilor de judecata/executare, in care este inclus si onorariul apărătorului pârtii ce a avut castig de cauza, il reprezintă culpa procesuala a pârtii adverse, care prin atitudinea sa a condus la declanșarea litigiului.In acest sens, instanta constata, asa cum a statuat pe acest aspect CEDO in jurisprudenta sa (Hotararea din 26 mai 2005, definitiva la 26 august 2005, in Cauza C. impotriva României, publicata in Monotorul Oficial nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotararea nr. 21 iulie 2005, definitiva la 30 noiembrie 2003, in Cauza Srain si alții impotriva României, publicata in M.Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, etc.), ca si in dreptul intern, partea care a castigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune ca in cheltuielile de judecata/executare se cuprind acele sume de bani care in mod real, necesar si rezonabil au fost plătite de partea care a castigat procesul in timpul si in legătură cu litigiul.Realitatea cheltuielilor tine de justificarea ca ele au fost concepute . si indisolubila cu litigiul, au procedat sau au fost contemporane acestuia si au fost concepute de partea care le-a plătit ca avand caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului ales in calitatea considerata, ca garanție a succesului sau.Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifica faptul ca, in raport cu natura activitatii respectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului sau si reputația celui care acorda asemenea servicii, ele sa nu fie exagerate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza Hotărârii 63/2009 emisă de Instituția Prefectului B. Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, intimații D. D. C., B. M., Ț. N. au solicitat la data de 24.09.2014 începerea executării silite împotriva debitoarei A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, fiind astfel înregistrat dosarul nr. 735/2014 de pe rolul SCPEJ IGPV A.
Instanța reține că potrivit art. 662 NCPC - (1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
La data începerii executării silite 24.09.2014 era în vigoare OUG nr. 10/2014. La data de 18.12.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 164/2014.
Instanța constată că nu este îndeplinită cerința exigibilității creanței, față de prevederile OUG nr. 10/2014 care prevede la art. că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006”.
Față de aceste împrejurări, instanța va anula executarea silită și toate actele de executare efectuate în dosarul 735/2014 de pe rolul SCPEJ IGPV.
Pe capătul de cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, instanța reține art. 723. - (1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. (2) Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință.
Din adresa de la fila 74 rezultă că suma de 640.645,78 lei, reprezentând debit plus cheltuieli de executare silită, care a făcut obiectul dosarului de executare silită a fost virate executorului judecătoresc, fiind ulterior emisă încheierea de eliberare și distribuire sume din data de 18.12.2014 –fila 69.
Față de aceste considerente, instanța constată că acțiunea este întemeiată, motiv pentru care va anula executarea silită și toate actele de executare efectuate în dosarul 735/2014 de pe rolul SCPEJ IGPV, va dispune întoarcerea executării silite pentru suma de 640.645,78 lei și va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimatii D. D. C., B. M., Ț. N., toti cu domiciliul ales la SCA N.-G. din sector 3, București, ., ., ..
Anulează executarea silită și toate actele de executare efectuate în dosarul 735/2014 de pe rolul SCPEJ IGPV.
Dispune întoarcerea executării silite pentru suma de 640.645,78 lei.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 4176/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4164/2015. Judecătoria... → |
|---|
