Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4004/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4004/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 4004/2015
._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4004/02.03.2015
Ședința publică din data de 02.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. G.
GREFIER: A. D.
Pe rol judecarea cauzei civile între reclamanta . IMPEX SRL si pârâta ASOCIAȚIA DE P. CALEA VICTORIEI, având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile au avut loc in data de 27.02.2015 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, cand instanța având nevoie de timp în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 02.03.2015, cand a hotărât următoarele:
INSTANTA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 19.01.2015, sub nr._, reclamanta . IMPEX SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâtei ASOCIAȚIA DE P. CALEA VICTORIEI NR. 31 SECTOR 1 BUCUREȘTI,
- la rebranșarea alimentării cu apă spațiul deținut de reclamantă, situat la parterul imobilului din București, Calea Victoriei nr. 31, sector 1, iar în caz de neexecutare să fie autorizată reclamantă să intre în subsolul imobilului, unde se află instalația de alimentare cu apă și să execute operațiunile de rebranșare la alimentarea cu apă, pe cheltuiala pârâtei;
- la rebranșarea alimentarea cu gaze spațiul deținut de reclamanta, situat la parterul imobilului din București, Calea Victoriei nr. 31, sector 1, iar în caz de neexecutare să autorizeze reclamantă să intre în gangul comun al imobilului, unde se află instalația de furnizare a gazelor și să execute operațiunile de rebranșare la alimentarea cu gaze, pe cheltuiala Asociației;
- la permiterea și asigurarea, nestânjenit, fără nici un fel de piedici, accesul în gangul comun al imobilului situat în București, Calea Victoriei nr. 31, Sector 1 și să predea reclamantei cartela de acces pe poarta gangului comun,
precum și cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate autentificat sub nr. 2980 din 18.12.2003 spațiul comercial situat în București, Calea Victoriei, nr. 31, sector 1, unde funcționează, încă din 1958, magazinul de stofe românești Lîna de A..
Reclamanta a mai arătat că magazinul are intrare separată de locatarii imobilului, direct din Calea Victoriei, magazinul nu dispune de un branșament de apă și un racord de canalizare propriu, fiind alimentat cu apă și racordat la canalizare prin instalațiile comune ale imobilului, astfel cum rezultă din adresă nr. 3641/28.10.1996 a RGAB.
Reclamanta a mai arătat că alimentarea magazinului cu gaze se face prin racord propriu, reclamanta încheind contract de furnizare de gaze cu . ROMANIA SA. De asemenea, reclamanta a mai învederat că magazinul are centrală termică proprie de gaze, pentru încălzire și pentru apă caldă, consumul de apă fiind contorizat, plata fiind făcută la asociație. Gunoiul menajer este transportat și depozitat în pubelele comune aflate în gangul comun al imobilului.
Reclamanta a susținut că magazinul a funcționat fără probleme până în toamna anului 2014, când președinta Asociației de proprietari a declanșat un lanț de abuzuri față de aceasta, reclamanta apreciind că motivația acestor abuzuri presupune că este refuzul reclamantei de a semna alături de asociație, contractul de proiectare pentru consolidarea imobilului.
Reclamanta a mai arătat că ulterior datei de 01.09.2014 a urmat o . neînțelegeri cu Asociația de proprietari, neînțelegeri care au avut ca rezultat debranșarea reclamantei de la rețeaua de apă, blocarea accesului în gagul comun al imobilului unde se află instalația de gaze și unde depozitează gunoiul. De asemenea, reclamanta a mai arătat că a fost schimbat interfonul de la poarta de acces în gang, eliberându-se cartele de acces numai pentru locatari și nu pentru reclamantă. Mai mult, reclamanta a mai arătat că aceste neînțelegeri au rezultat în intervenția neautorizată la instalația de gaze, aceștia fiind debranșați la 12.12.2014.
În concluzie, reclamanta a apreciat că exista nu numai aparența de drept în favoarea sa, ci este dovedit chiar dreptul său de a beneficia de alimentarea magazinului cu apă și gaze, de a avea acces în gangul comun al imobilului, unde se află instalația de gaze și pubelele de gunoi.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că urgența iarăși se justifică, datorită evitării producerii unei pagube iminente și anume aceea că în lipsei alimentării cu apă și gaze, magazinul nu poate funcționa, nemaiputând fi încălzit, și existând riscul producerii unor daune produselor.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 996 C.p.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 60 lei taxa judiciara de timbru.
B. Apărări
Pârâtul, reprezentat prin avocat, a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 66) prin care a solicitat respingerea acțiunii de față ca fiind neîntemeiată, arătând că alimentarea cu gaze naturale a spațiului deținut de către reclamantă, astfel cum aceasta precizează, are încheiat în acest sens un contract personal cu societatea distribuție aceasta fiind cea care realizează lucrările de întreținere și furnizare a gazelor naturale.
Pârâtul a mai arătat că susținerea reclamantei este nereală, având în vedere aspectul că spațiul în care reclamanta și-a montat contorul de gaze se perindă toți membrii asociației precum și a persoanele care intră în vizită în imobil astfel că oricine are acces la acest contor, neexistând nicio posibilitate de control.
În ceea ce privește alimentarea cu apă a reclamantei, pârâta a învederat instanței că în urma unei avarii ce a avut loc în vara anului 2014 au fost nevoiți să efectueze o lucrare de reparație. Datorită faptului că pârâta nu a putut contacta reclamanta, au fost nevoiți a efectua lucrarea de reparație în funcție de nevoile urgente ale asociației. La revenirea reclamantei din concediul de odihnă, arată pârâta, aceasta din urmă i-a arătat reclamantei că racordul de apă aferent spațiului său necesită o lucrare de amploare pe care asociația nu înțelege s-o plătească.
Pârâta a mai arătat că reclamanta are obligația legală de a încheia cu aceasta o convenție civilă prin care urmează a se stabili modalitatea de plată a consumului de apă personal al reclamantei, însă aceasta din urmă refuză.
Pârâta a învederat instanței, în ceea ce privește cartela de acces în imobil, astfel cum chiar reclamanta a precizat, spațiul deținut de aceasta are acces distinct de locatari, . făcându-se direct din stradă. Astfel, față de faptul că . nu are legătură cu intrarea în . a deține o astfel de cartelă de acest gen nu este justificată. Privitor la susținerea în sensul că reclamanta solicită să aibă acces la spațiul în care pârâta are depozitate pubelele, pârâta a arătat că nici această solicitare nu este justificată în condițiile în care reclamanta deține contract distinct de asociație pentru ridicarea gunoiului.
În virtutea acestor aspecte, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În drept, pârâta și-a întemeiat apărările în art. 205 C.p.c.
C. Probe
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificata spre conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare cu plata rate și documente cadastrale, extrase presă, contract de prestări servicii nr. 2142/27.08.2013, extras comunicări cu pârâta, adresă PMB – Direcția Generală Dezvoltare și Investiții, răspuns adresă AFI, contract gaze, dovezi comunicare reclamantă-pârâtă, planșe foto imobil, declarații.
La termenul din 13.02.2015 reclamanta a depus la dosarul documentele aferente Dosarul de urmărire penală nr._/P/2014: ordonanță de extindere a urmăririi penale și schimbare a încadrării, ordonanță continuare urmărire penală, declarații martor, plângere penală.
Pârâta a depus în probațiune următoarele înscrisuri în copii certificate: procese verbale asociație de proprietari, dovada comunicări și notificări realizate de pârâtă către reclamantă, contract de furnizare/prestare serviciu alimentare cu apă și canalizare, înscrisuri referitoare la proiectul de reconsolidare a clădirii.
E. Excepții și ale chestiuni prealabile dezlegării pricinii
De asemenea, la termenul din 13.02.2015, în ședință publică, reclamantul a arătat că, având în vedere că după comunicarea cererii de ordonanță președințială către pârâtă, spațiul reclamantei a fost rebranșat la alimentarea cu gaze, renunță la capătul 2 de cerere (f. 135, 136).
II. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 19.01.2015 prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
B. Soluția instanței
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că pentru dispunerea unei măsuri pe cale de ordonanța președințială este necesar să fie întrunite mai multe condiții, în mod cumulativ.
Conform art. 996 C.p.c., instanța de judecată va putea să ordine măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-a putea repara.
De asemenea, potrivit art. 996 alin. 2 C.p.c., ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Două condiții rezultă din cuprinsul acestei norme, și anume: urgența măsurii ordonanței și vremelnicia acesteia. Din caracterul vremelnic al măsurii se desprinde o a treia condiție ca instanța de judecată să nu cerceteze fondul dreptului.
Cu toate acestea, un examen sumar al litigiului este permis de lege si în același timp necesar pentru a stabili care dintre părțile litigante are în favoarea sa aparențele unei situații juridice legale și justifică un interes legitim pentru a menține o anumita stare de fapt sau de drept.
În ceea ce privește urgența măsurii luate prin ordonanța președințială, aceasta reprezintă o cerință esențială a ordonanței președințiale, legea nedefinind conceptul de urgență, instanța de judecată urmând să aprecieze în concret asupra dispunerii măsurii, având în vedere criteriile obiective ale speței.
Sub aspectul urgenței măsurii solicitate, instanța consideră că toate capetele de cerere ale reclamantului, cu privire la obligarea pârâtei la rebranșarea cu alimentarea cu apă a spațiului deținut de reclamantă cât și în ceea ce privește obligarea pârâtei să permită reclamantei accesul în gangul comun al imobilului situat la adresa Calea Victoriei nr. 31, sector 1, București precum și predarea cartelei de acces pe poarta gangului comun, îndeplinesc condiția urgenței.
Motivând urgența în situația de față, instanța reține că reclamanta este o persoană juridică cu scop comercial, aceasta urmărindu-și obiectul de activitate, acela de a fi profitabilă în favoarea asociaților săi.
Acest scop al oricărei societăți comerciale, apreciază instanță, nu poate fi obținut în cazul de față, în lipsă unei dotări cu apă curentă sau asigurarea accesului la un loc de depozitare a deșeului menajer, privarea societății comerciale de asemenea servicii putând avea consecințe deosebit de nefaste asupra obiectului activității sale.
Astfel, instanța consideră ca cererea reclamantei prezintă urgență în sensul că aceasta este nevoită să suporte impedimente deosebite prin privarea ei de apă curentă în spațiul în care își desfășoară activitatea, urgență care va continua să existe și din acest moment înainte.
De asemenea, instanța consideră că datorită naturii activității întreprinse de reclamante, aceea de vânzare produse textile, prezența unei surse de ape curente este importantă pentru condițiile de muncă ale personalului căruia nu i se poate nega dreptul la o sursă de apă.
Acest raționament trebuie a fi aplicat și asupra dreptului reclamantei la a dispune de gangul comun spre a-și depozita deșeurile spre a fi ridicate de societatea de salubrizare, neputând fi concepută situația în care reclamanta ar trebui să depoziteze respectivul deșeu pe spațiul public sau în incinta unde își desfășoară activitatea, precum și dreptul reclamantei de a accesa gangul comun, pentru a transporta în acel loc deșeurile, dar și pentru a verifica instalația de gaz și apă, acces ce se face prin gangul comun.
În ceea ce privește vremelnicia măsurii luate prin ordonanța președințială, aceasta presupune pe de o parte că aceasta trebuie să subziste doar până la o eventuală hotărâre a instanței învestite cu litigiul pe fond, iar pe de altă parte că măsura nu trebuie să nască o soluție iremediabilă faptic.
Astfel, punând în balanță obligațiile ce urmează a fi impuse pârâtei - rebranșarea reclamantei la rețeaua de apă curentă, predarea cartelei de acces pe poarta gangului comun și asigurarea accesului în spațiul comun al imobilului situat la adresa Calea Victoriei nr. 31, sector 1, București - și apărarea intereselor reclamantei, instanța reține că în lipsa acestor măsuri, consecințele asupra reclamantei vor fi grave, iar aceste măsuri nu produc consecințe durabile, ireversibile sau care să nu poate fi remediate printr-o hotărâre ce vizează fondului drepturilor părților.
Altfel spus, nimic nu împiedică pârâta să exercite ulterior o acțiune prin care să oblige reclamanta să acopere eventualele juste despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin branșarea la rețeaua cu apă sau prin accesul în spațiul sau orice altă acțiune petitorie sau posesorie pe care o găsește de cuviință, prin care ar urmări îngrădirea dreptului reclamantului de a beneficia de pe urma respectivelor utilități și acces în spațiile comune.
În ceea ce privește examenul sumar al litigiului, instanța analizând sumar fondul cauzei constată că reclamanta a făcut dovada că este proprietara spațiului comercial situat la adresa Calea Victoriei nr. 31, sector 1 București, cu o suprafața utilă de 81,50 m, din care subsol în suprafața de 40,30 mp, în suprafața construită de 88,02 mp (f. 9, 12), în virtutea dobândirii dreptului de proprietate asupra acestui imobil dobândind și dreptul de a folosi spațiile comune care permit deservirea locatarilor cu utilități, precum și evacuarea deșeurilor.
De asemenea, datorită faptului că apa curentă este direcționată prin imobil printr-o țeavă comună care se bifurcă și alimentează atât reclamanta, cât și pârâta, instanța consideră întemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la branșarea reclamantei la serviciul de apă curentă.
Această concluzie reiese este întărită și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, chiar pârâta afirmând prin întâmpinare (f. 67) că „(…) la revenirea reclamantei din concediul de odihnă subscrisa am anunțat proprietara spațiului comercial în ceea ce privește racordul de apă aferent spațiului său este necesară o lucrare ce presupune costuri suplimentare pe care asociația de proprietari nu înțelege să le suporte din fondul de reparații”. Pe de altă parte, înainte de respectivul incident, pârâta implicit recunoaște că branșarea reclamantei se făcea prin intermediul conductei de apă care deservea întreg imobilului, iar la momentul prezumtivului incident, pârâta a ales să nu mai rebranșeze și reclamanta la apa curentă.
Aceeași concluzie se extrage și din actele de urmărire penală depusă de reclamantă la dosarul cauzei (f. 110 și urm.), din Ordonanța de extindere a urmăririi penale și schimbare a încadrării fiind reliefat că „la data de 01.09.2014 s-a întrerupt alimentarea cu apă a spațiului comercial deținut de . SRL, la parterului imobilului situat în București, Calea Victoriei, nr. 31, sector 1 București la data de 24.09.2014 au fost demontate firma și copertinele (perdele de soare) aparținând aceluiași spațiu comercial, la data de 11.10.2014 a fost blocat accesul reprezentantului legal al . SRL în gangul comun unde se află instalația de gaze și tomberoanele de gunoi prin schimbarea cartelelor de acces și neeliberării unei cartele pentru societatea menționată, la data de 12.12.2014 s-a întrerupt alimentarea cu gaze a spațiului comercial aparținând . SRL, ulterior refuzându-se accesul lucrătorilor GDF SUEZ (…) toate aceste acte fiind efectuate de terțe persoane, ale căror servicii erau contractate la ordinul numitei C. V., dat în calitate de președinte al Asociației de P. (…)”.
Acest corolar a fost extras de organul de urmărire penală conform declarațiilor de martor atașate dosarului cauzei (f. 114 și urm.).
De asemenea, din audierea doamnei C. V. de către organul de cercetare al Poliției Judiciare (f. 123), reiese că respectiva în calitate de administrator al imobilului situat la adresa Calea Victoriei nr. 31 a arătat că „în ceea ce privește acuzația că aș fi întrerupt alimentarea cu apă a . SRL menționez faptul că în luna august 2014 a fost o defecțiune în uzina proprie de alimentare cu apă și a fost înlocuită o piesă cu o singură ramificație, iar în cele din urma . SRL a rămas fără apă”.
Toate aceste aspecte invocate, la o analiza sumară a cauzei așa cum impune procedura ordonanței președințiale, vin să creeze aparența temeiniciei susținerilor reclamantei.
Astfel instanța conchide că pârâta cunoștea că reclamanta își obține apa curentă din conducta . a ales, în situația ivirii nevoii de o reparație la conductă, să sisteze alimentarea cu apă a reclamantei.
Instanța respinge apărările pârâtei care invocă aspecte referitoare la refuzul de accepta rebranșarea la rețeaua de apă curente din considerente că refuză să încheie o convenție civilă prin care să reglementeze modul de repartizare a consumului, reținând că pârâta are la dispoziție căi legale, amiabile sau contencioase, în fața instanțelor judecătorești prin care poate obliga reclamanta să acopere orice prejudiciu cauzat de aceasta în desfășurarea activităților sale, însă nu îi este îngăduit de lege să procedeze la sistarea unilaterală a alimentării cu apă a altei persoane.
De asemenea, instanța, analizând sumar fondul urmează să respingă și apărările referitoare la faptul că spațiul comun nu deservește unitatea reclamantei, reținând că la momentul dobândirii imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare arătat mai sus, reclamanta a dobândit și dreptul de a folosi spațiile comune ale imobilului care îi permit desfășurarea activității și implicit spațiile care permit alimentarea acesteia cu gaze și cu apă precum și spațiile care permit colectarea deșeurilor.
Mai mult decât atât, chiar pârâta recunoaște că respectivele contoare de gaze și de apă s-ar afla în spațiul din gangul comun, neputând fi acceptat ca reclamanta să fie în imposibilitate de a avea acces la respectivele spații.
De asemenea, instanța reține că pârâta are la dispoziție numeroase căi legale, amiabile sau în fața instanțelor judecătorești civile sau penale pentru soluționarea diferendelor cu privire la întinderea dreptului de proprietate sau folosință a pârâtei.
Față de cele expuse anterior, instanța, considerând ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 C.p.c., va admite acțiunea formulată de reclamantă și va obliga pârâta:
- Să rebranșeze la alimentarea cu apă spațiul deținut de reclamantă, situat la parterul imobilului din București, Calea Victoriei nr. 31, sector 1 în termen de 7 zile, iar în caz de neexecutare autorizează ca subscrisa să intre în subsolul imobilului, unde se află instalația de alimentare cu apă și să execute operațiunile de rebranșare la alimentarea cu apă,
- Să permită reclamantei accesul în gangul comun al imobilului situat în București, Calea Victoriei nr. 31, sector 1 și să predea cartela de acces pe poarta gangului comun.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere modul de rezolvare al cererii de chemare în judecată în sensul admiterii acesteia și dispozițiile art. 453 alin.1 C.p.c., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanța va admite cererea reclamantului cu privire la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.788 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial, ce urmează a fi suportate de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite cererea formulata de reclamanta . IMPEX SRL, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat V. C., ., imobil Rapsodia, ., București împotriva pârâtului ASOCIAȚIA DE PROPRIETRARI CALEA VICTORIEI NR. 31, SECTOR 1, BUCUREȘTI cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 31, sector 1, C._.
Obligă pârâta:
- Să rebranșeze la alimentarea cu apă spațiul deținut de reclamantă, situat la parterul imobilului din București, Calea Victoriei nr. 31, sector 1 în termen de 7 zile, iar în caz de neexecutare în termenul prescris, autorizează ca subscrisa să intre în subsolul imobilului, unde se află instalația de alimentare cu apă și să execute operațiunile de rebranșare la alimentarea cu apă,
- Să permită reclamantei accesul în gangul comun al imobilului situat în București, Calea Victoriei nr. 31, sector 1 și să predea cartela de acces pe poarta gangului comun.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-GABRIELDINESCU E. A.
Red. Jud. AGD./Dact. AGD, 2 ex.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3917/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 3921/2015. Judecătoria... → |
|---|
