Întoarcere executare. Sentința nr. 3292/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3292/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 3292/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 3292/2015
Ședința din camera de consiliu de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimat S. V., având ca obiect contestație la executare SUSPENDARE EXECUTARE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 30.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrată din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 13.02.2015 si apoi pentru 20.02.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.10.2014 sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a chemat in judecata pe intimatul S. V. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 102/2014, suspendarea actelor de executare dispuse sau ce ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor contestatoarei, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, RESTABILIREA SITUAȚIEI ANTERIOARE PUNERII ÎN EXECUTARE A Hotărârii nr. 145/04.11.2010 și întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că prin Hotărârea nr. 145/2010 emisă de Instituția Prefectului Județul Suceava-Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 s-au stabilit compensații bănești în favoarea intimatului, în cuantum de 159.889,96 lei, iar la data de 06.10.2014 i s-a adus la cunoștință de către executorul judecătoresc despre înființarea popririi asupra conturilor sale până la concurența sumei de 112.034,32 lei, reprezentând despăgubiri, actualizate și cheltuieli de executare.
A mai învederat contestatoarea faptul că, in raport de dispozitiile OG nr.22/2002, modificata si completata prin Legea nr.110/2007, institutiile publice au la dispozitie un termen de 6 luni pentru a efectua plata voluntara a creantei inscrise in titlul executoriu, termen care curge de la momentul emiterii somatiei de plata. Art.3 din ordonanta prevede in mod expres ca „in situatia in care institutiile publice nu-si indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie”.
De asemenea, contestatoarea a mai precizat și faptul că dispozitiile OUG 10/2014, plata prin care a-s suspendat pana la 31.12.2014 plata despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de catre seful Cancelariei Primului-Ministru in temeiul Legii nr. 9/1998, si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006.
In ceea ce priveste procesul-verbal de actualizarea, arata ca executorul a actualizat suma cu indicele prețurilor de consum pentru perioada noiembrie 2012-august 2014.
Totodata, contestatoarea a precizat că onorariul de avocat in cuantum de 5.000 lei este nepotrivit de mare fata de munca îndeplinită..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 și următ NCPC ,art.700 alin 1,3 C.proc .civ, Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006, modificată prin H.G. nr. 57/2008.
În susținerea cererii au fost depuse, în copii certificate înscrisuri (filele 7-16), fiind solicitată proba cu înscrisuri.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Ca urmare a demersurilor efectuate de către instanță, a fost înaintată copia dosarului de executare nr. .102/2014 al B. S. A. E..
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru contestatoare proba cu înscrisuri.
La data de 30.01.2015, intimatul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de către contestatoare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin Hotararea nr. 145/2010 emisă de Instituția Prefectului Județul Suceava-Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 s-au stabilit compensații bănești în favoarea intimatului, în cuantum de 159.889,96 lei (fila 39).
Întrucât contestatoarea nu s-a conformat acestui titlu executoriu si nu a executat de bunavoie obligatia stabilita prin hotararea judecatoreasca, creditorul-intimat s-a adresat cu o cerere catre B., solicitand punerea in executare a dispozitivului a Hotararii 145/2010, pentru suma de 95.933,97 reprezentând diferență de despăgubire din suma de 159.889,96 lei, actualizarea acesteia in functie de indicele de consum si recuperarea cheltuielilor de executare, formandu-se dosarul nr. 102/2014.
La data de 22.08.2014 a fost incuviintata executarea silita de catre Judecatoria Sectorului 1 in baza titlului executoriu mai sus mentionat, asa cum rezulta din dosarul de executare.
Prin incheierea din 06.10.2014 a stabilit chleltuielile de executare la suma de 13.231,93 lei (fila 31).
La aceeasi data B. intocmeste incheierea prin care actualizat creanta stabilita in titlul executoriu cu indicele preturilor de consum pe perioada noiembrie 2012-august 2014.
A fost emisa adresa de infiintare poprire catre tertul Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publica a Municipiului Bucuresti, fiind instiintata si contestatoarea.
Instanta are in vedere, cu prioritate, imprejurarea ca reclamanta a inteles sa conteste in prezenta cauza executarea efectuata in dosarul de executare, invocand ca motive lipsa disponibilitatilor banesti si aducand critici modului de actualizare, cuantumului onorariului de avocat, dar si adoptarea OUG 10/2014.
Instanta constata ca prezenta actiune este nefondată si o va respinge cu urmatoarele argumente:
Din coroborarea dispozitiilor art.2, 3 din OG nr. 22/2002 si art.666 C.proc.civ., reiese ca executarea silita a sumelor inscrise in titlurile executorii emise impotriva institutiilor publice incepe si se realizeaza potrivit normelor generale inscrise in Codul de procedura civila. Nota specifica a acestui tip de executare consta in impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de asteptare, in cazul in care institutia publica ( dovedeste) se afla in imposibilitate obiectiva de a plati, din lipsa de fonduri.
Așadar, creditorul unei instituții publice, având in vedere si realitatea constitutionala a statului de drept, așteaptă din partea institutiei publice executarea de bunavoie a obligatiei pecuniare. In cazul in care instituția publica, ce ar trebui sa se comporte in cadrul relatiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalti participanti la raporturile juridice, nu executa obligatia de bunavoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitandu-i urmarirea silita a sumelor din titlul executoriu. Daca instituția publica urmărita dovedește ca nu are fonduri special alocate, la inceput de executare ori in cursul acesteia, OG nr.22/2002 instituie pentru creditorul institutiei publice obligatia de a astepta 6 luni de zile pana la continuarea executarii silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune in cadrul operatiunii de interpretare juridica de buna-credinta, realizate cu luarea in seama a imperativului executarii cu celeritate a creantelor mentionate in titluri executorii-hotarari judecatoresti, imperativ derivat din art.6 CEDO, art.11, 20, 21 din Constitutia Romaniei.
In lumina celor de mai sus, facand trimitere, așa cum am precizat anterior la art. 2 si 3 din OG nr. 22/2002 si art.666 C.proc.civ., reiese ca somatia la care se refera art.2 din OG nr. 22/2002 este aceeasi la care se refera art. 666 NCPC, adica este actul incepator al executarii silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somatii, cu eventuala incidenta a termenului de 6 luni in care creditorul este chemat de OG nr.22/2002 sa astepte ca institutia publica sa incerce procurarea de fonduri.
Practic, spiritul legii este acela de a evita blocarea activitatii institutiei publice si, prin urmare, incercarea de a evita afectarea interesului public.
Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept, respectiv: interpretarea cu buna-credința a legii; respectarea legii; executarea cu celeritate a hotararilor judecatorest fara de care dreptul la un proces echitabil este golit de continut si lipsit de finalitate; in cazul in care exista dubiu, normele se interpreteaza in favoarea creditorului, iar nu a debitorului; institutia publica (parte in litigiul solutionat prin titlul executoriu ce o obliga) trebuie sa execute ori sa depuna toate diligentele pentru executarea de bunavoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept.
Numai în acest context, in cazul in care instituția publica nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (asa cum prevede art. 1 din OG nr. 22/2002), executarea silita începută va fi oprita 6 luni de zile, in care se intelege ca instituția publica va depune din nou toate diligentele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute in titluri executorii. In cazul in care diligentele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este indreptatit sa continue executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau a altor legi, avand astfel posibilitatea de a popri conturi ale instituitei ori/si de a executa silit bunuri mobile ori/si imobile ale instituției publice.
Așadar, atat pentru respectarea principiilor de mai sus, dar si in considerarea interesului public pe care se presupune ca il serveste institutia publica, acest tip de debitor trebuie sa depuna toate diligentele pentru a executa obligatiile de bunavoie ori, daca s-a inceput executarea silită si nu are fonduri special alocate, trebuie sa depuna toate diligentele pentru ca in 6 luni de la momentul începerii executării sa obtina fondurile necesare astfel incat executarea silita sa nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / si prin executare mobiliara/imobiliara.
In cazul de fata, A.N.R.P. nu a executat de bunavoie obligatia executorie, Hotararea de stabilire a despagubirilor fiind emisa inca din anul 2010 astfel incat, in anul 2014, creditorul intimat s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silita a sumei ce le era datorata de catre contestatoare, in deplina concordanta cu disp. OG nr.22/2002.
Cat priveste invocarea disponibilităților bănești reduse si celelate aserțiuni in susținerea acestei teze, instanta le considera nefondate, in opinia instanței, o astfel de afirmație însemnând o incalcare a dreptului creditorului-intimat, intricat nealocarea unor sume de bani cu aceasta destinație nu pune la adăpost pe debitorul acestei obligatii, soluția contrara însemnând golirea de conținut a dreptului intimat acesta fiind expus așadar unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca tot timpul nealocarea fondurilor, cu consecința prelungirii la infinit a termenului de plata, iar dreptul ar fi iluzoriu daca s-ar permite ca o hotărâre executorie si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parți.
Intimatul este titularul unui drept de creanța, așadar a unui drept de proprietate asupra unui bun, in accepțiunea Conventiei europene pentru apărarea drepturilor si libertarilor fundamentale ale omului. Reclamantul are o creanța suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protectia art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinăriile Grecesti Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, S. si V. I. c. Romaniei), iar intarzierea la plata sau refuzul de plata din partea paratei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamantilor, astfel cum este garantat si protejat de Conventie.
Textul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (la fel si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al Romaniei inca din anul 1994, iar daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile (art. 20 alin. 2 din Constitutie).
Instanța subliniază, in acest context, si ca este esențial a se interpreta aceste prevederi legale in consonanta cu jurisprudența constanta a Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, care este obligatorie pentru instanțe, fata de prevederile art. 11 si 20 din Constituție.
Or, conform acestei jurisprudențe, executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunța, trebuie considerata ca făcând parte din „proces”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă in sensul de executorie si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parți.
Astfel, in Hotararea Sacaleanu impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, atunci cand administratia refuza sau omite sa execute o hotărâre judecătoreasca ori intarzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicarii unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr. 22/2002, garantiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justițiabilul in fata instanțelor isi pierd orice rațiune de a fi.
Or, in speța, instanța constata ca, fata de cele ce preced, nu exista nici un motiv pentru ca, contestatoarea sa refuze a da curs executării silite declanșate împotriva sa, ca debitoarea-contestatoare nu a facut nici o proba, desi ratiuni ce tin de echitatea procedurii o obligau in acest sens, ca nu dispunea de fondurile necesare pentru a plati debitul mentionat in titlul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art. 2 din OG nr. 22/2002 si ca in aceste conditii orice intarziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la incalcarea art. 6 al CEDO.
In lumina celor de mai sus, instanta constata ca nu exista niciun motiv pertinent, juridic, exonerator care sa justifice intarzierea contestatoarei in ceea ce priveste plata creantei reclamantilor intimati.
Sub acest aspect se retine invocarea de catre contestatoare a dispoztiilor OUG 10/2014, potrivit căruia „ Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
Cum Hotărârea a fost emisa inca din 2010, o nouă eșalonare sau suspendare de la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 10/2014, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul individului de a-i fi achitată creanța stabilită irevocabil și interesul societății de a nu afectat într-o mare măsură bugetul de stat. Prin urmare, deși ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în suspendarea instituită de OUG nr. 10/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădește a fi disproporționată și nejustificată.
Lipsa justificării rezultă din aspectul că deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementată prin chiar Legea specială și prin cele două hotărâri de guvern menționate, această eșalonare nu a fost aplicată, imediat după emiterea fiecărui titlu executoriu. Aplicarea corectă și la timp a eșalonării stabilită de Legea nr. 9/_ și de Legea nr. 290/2003, precum și reglementarea unei ordini clare în achitarea creanțelor stabilite, ar fi determinat plata la timp și în mod echitabil a sumelor stabilite. Or, ANRP își invocă propria culpă în nerespectarea calendarului de plată a despăgubirilor, a lipsei unei reglementări clare în achitarea despăgubirilor, iar OUG nr. 10/2014 nu produce ca rezultat decât întârzierea excesivă, pe o perioadă de 10 ani, a executării creanțelor. În sine, această perioada de suspendare lipsește creditorii de beneficiul sumelor stabilite în așa măsură prelungind în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată. Măsura suspendării reglementată de OUG nr. 10/2014 constituie prin urmare o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul beneficiarilor Legii nr. 230/2003 din speță la executarea creanței stabilite, încă din anul 2010.
Curtea Europeană a considerat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – Immmobiliare Saffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33).
În ceea ce privește pretinsa depășire a limitelor executării silite de către executorul judecătoresc prin actualizarea creanței, instanța reține eroarea în care se afla reclamanta în susținerea acestui motiv de contestație.
Astfel, așa cum rezultă din dosarul de executare nr. 102/2014, executorul judecătoresc nu a procedat la actualizarea creanței de 159.888,96 lei, ci pentru suma de 95.933,97 lei pentru perioada noiembrie 2012-august 2014, și cheltuielile de executare în cuantum de 13.231,93 lei.
Intanta reține că asa cum rezulta din dosarul de executare, executorul a procedat la actualizarea acestei sume, in deplina concordanta cu prevederile legale în materie, respectiv, art. 38 alin 5 lit a din HG 753/1998, folosind indicele prețurilor de consum.
Cat priveste onorariul de avocat, acesta nu este unul disproporționat sau exagerat.
Prin cheltuieli de executare neintelegandu-se doar cele efectuate de executor in legatura cu executarea, ci si cheltuielile in legătură cu aceasta, ocazionate asadar de executare, in speța o altfel de cheltuiala fiind, potrivit art 669 alin 3 pct 3 NCPC onorariu de avocat suportat de intimat, avand in vedere instanța si cuantumul debitului de executat.
Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de catre executorul judecătoresc, prin proces – verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii. In plus executarea silita este o faza a procesului civil, iar partea este indreptatita sa recurga la reprezentare prin avocat, lucru pe care creditorii l-au si facut, aceasta neinsemnad ca se substituie executorului, fiecare avand atributii diferite stabilite de lege, fara ca aceasta sa insemne ca in faza executării silite nu se pot presta servicii de catre avocati.. De asemenea instanța mai retine ca pentru aceasta categorie profesionala nu sunt reglementate onorarii maximale, iar onorariul contestat il apreciaza ca fiind rezonabil in raport de valoarea pricinii, considerând ca activității desfășurate de avocat in cadrul fazei de executare nu trebuie sa i se minimalizeze importanta, acesta desfasurand activitatea importante si in aceasta etapa, nu trebuie avuta in vedere doar suma de bani ce trebuie recuperata, rolul avocatului neoprindu-se la formularea unei cereri către executor ci implicând si alte criterii ca de exemplu consulatiile acordate clientului in legătura cu modalitatea de executare pe care sa o adopte, redactarea de acte, deplasările efectuate in vederea obținerii de date cu privire la derularea acțiunii, demersurile necesare, toate implicând timp si munca ce trebuie corespunzător remunerata.
Față de toate cele de mai sus, instanța constată că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate, sens în care va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozitiile art.718 NC.proc.civ., conform cărora aceasta se poate dispune pana la solutionarea contestatiei la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Legat de cererea de restabilire a situației anterioare executării, instanța va avea în vedere prevederile art.722 alin.1 N.C.P.C. conform cărora „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”.
Având în vedere că în speță executarea silită sau titlu executoriu nu au fost desființate, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca nefondată.
Referitor la cererea intimatului de obligarea a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată efectuată în prezenta cauză, instanța urmează a o respinge ca nefondată, motivat de faptul că acesta nu a făcut nico dovadă cu privire la cuantumul lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulata de contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul in Bucuresti Calea Floreasca nr. 202, Sector 1 in contradictoriu cu intimat S. V. cu domiciliul in Com. Ulma, . ca nefondată.
Respinge întoarcerea executării silite ca nefondată.
Respinge suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. AndrescuMarius T.
Red.TehRed. A.A.
23.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3415/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 4014/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
