Contestaţie la executare. Sentința nr. 8521/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8521/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 8521/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 8521/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. E. M.
GREFIER - N. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea U. I. A. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare dosar executare 3247/B/2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea personal legitimată cu CI . nr._, CNP_, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, față de prevederile art.131 NCPC, invocă din oficiu și pune în discuție excepția necompetenței teritoriale.
Contestatoarea solicită admiterea excepției invocate.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.02.2014 sub nr._, contestatoarea U. I. A. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI împotriva somației din data de 19.12.2014 emisă în dosarul de executare nr.3247/B/2014 al B. S. I. C., procesului verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/26.09.2011 și procesului-verbal de contravenție . nr._/06.09.2011, solicitând desființarea proceselor-verbale menționate și a măsurilor dispuse prin acestea, anularea somației și a tuturor actelor subsecvente privind executarea silită.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că procesele-verbale au fost întocmite fără respectarea termenului de 30 de zile de la constatarea faptei, prev. de art.9 al.3 teza finală din OG nr.15/2002, fiind aplicabile, în opinia contestatoarei disp. OG nr.2/2001.
A mai susținut contestatoarea că art.2 din Legea nr.144/2012 prevede anularea tarifelor de despăgubire, având în vedere că acest tarif a fost aplicat de mai multe ori, respectiv odată cu emiterea somației și în cadrul dosarului de executare nr.6227/2014 al B. V. C. și D. M. A..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.711, 712 al.2NCPC, OG nr.15/2002, Legea nr.144/2012, OG nr.2/2001.
În susținerea cererii au fost depuse, în copie, înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că, urmare a controlului efectuat în sistemul informatic SIEGMCR s-a constatat că autoturismul contestatoarei circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă, fiind emis procesul verbal, în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. În ceea ce privește stabilirea tarifului de despăgubire, intimata a precizat că aceasta este întemeiată în temeiul dreptului de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și pe cale de consecință, recuperarea creanțelor aferente.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art.205 C.p.c.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale, instanța constată următoarele:
Potrivit art.713 NCPC, contestatia se introduce la instanta de executare, care este judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune astfel (art.650 NCPC).
Conform art.650 alin.2 din NCPC, instanta de executare solutioneaza cererile de incuviintare a executarii silite, contestatiile la executare precum si orice alte incidente aparute in cursul executarii silite, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante sau organe.
Având în vedere Decizia Curtii Constitutionale, publicată în Monitorul Oficial din 16 iulie 2014, stabilirea competenței instanței de executare nu se poate face decât prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului la data sesizării instanței de executare (competența instanței de executare fiind fixată la acest moment pentru întreaga durată a executării silite, iar eventuale modificări ulterioare ale domiciliului sau sediului sunt lipsite de relevanță), fiind astfel transpusă în plan execuțional competența teritorială de drept comun, reglementată în prezent de art.107 NCPC. Umplerea vidului normativ, până la data de 20.10.2014, când NCPC a suferit modificări în acest sens, nu se poate face decât prin raporare la o regulă unică cu valoare de drept comun în materie de competență teritorială – actor sequitur forum rei –
Prin ieșirea din vigoare a normei speciale de competență, aplicabilă cererilor de încuviințare a executării silite, contestațiilor la executare și oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite (art.650 alin.(2) NCPC), s-a creat un vid de reglementare care trebuie complinit prin aplicarea corespunzătoare a normei generale de competență teritorială, chiar dacă această normă este aplicabilă în mod propriu doar fazei de judecată (cognitio) și doar în mod complinitor, prin analogie, și fazei de executare silită. Temeiul acestei soluții îl constituie art.5 alin.(3) NCPC, potrivit căruia „în cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității”.
De altfel, soluția propusă de doctrină și-a găsit reglementare legală, textul art.650 alin.1 din NCPC fiind modificat prin Legea nr.138/2014, începând cu data de 20.10.2014, în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În speță, data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite este 27.08.2014 (f.19) – a se vedea, printre altele, și încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în data de 05.09.2014 în dosarul nr._/4/2014 prin care a fost încuviințată executarea silită (f.19-20), iar prezenta contestație la executare a fost formulată la 03.02.2015 (f.1).
Cum în speță executarea a început ulterior datei de 16.07.2014, instanța de executare este instanța de la domiciliul debitorului, în speță Judecătoria Sectorului 4 București.
Pe cale de consecință, în baza art.132 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Declina competenta de solutionare a cererii privind pe contestatoarea U. I. A., domiciliată în sector 4, București, .. 1, .. 1, ._ și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în sector 6, București, .. 401 A, in favoarea Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
F. cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 07.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. M.L.E.
2 ex/10.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 8210/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8536/2015. Judecătoria... → |
|---|
