Contestaţie la executare. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 15194/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. B.
GREFIER: A. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea M. M. și pe intimata S.C. O. P. S.A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei, au răspuns contestatoarea, prin avocat C. N., cu împuternicire la dosar – fila 88, și intimata, prin avocat A. Socteș, care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 07.09.2015, prin serviciul registratură, B. M. și Partenerii a înaintat copia dosarului de executare nr. 1010/2014, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța dispune închiderea cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției tardivității formulării contestației și asupra fondului cauzei.
Contestatoarea, prin avocat, solicită respingerea excepției tardivității, având în vedere că a luat cunoștință de dosarul de executare la data de 16.03.2015, când, verificându-și cardul de pensie, a constatat că există înființată o poprire. Mai arată că dovada depusă la dosar a fost afișată pe ușa locuinței, dar aceasta nu cuprinde numărul imobilului, motiv pentru care procedura de citare nu a fost îndeplinită în mod legal, fiind nerespectate dispozițiile art. 163 din Legea nr.134/2010. Menționează că dacă ar fi primit somația, ar fi formulat contestația la momentul respectiv.
Pe fondul cauzei, contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare din dosarul nr. 1010/2014, prin constatarea ca prescris a dreptului de a solicita executarea silită, cu de judecată, sens în care depune dovada achitării onorariului de avocat. Mai solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 6 alin. 4 C.civ. și art. 377 alin. 1 vechiul C.pr.civ., titlul executoriu fiind o sentință civilă definitivă la data pronunțării, respectiv la 24.01.2011, care putea fi executată în acel moment, iar termenul de prescripție s-a împlinit la 24.01.2014. Referitor la onorariul de avocat, apreciază că este justificat și într-un cuantum rezonabil, conform art. 127 din Statutul profesiei de avocat, sens în care depune concluzii scrise și practică judiciară. Mai precizează că solicită și restituirea taxei judiciare de timbru.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea excepției tardivității, având în vedere că somația a fost comunicată la aceeași adresă de domiciliu, iar contestatoarea a luat cunoștință de dosarul de executare de la momentul comunicării somației. Pe fond, solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând că executarea silită a fost demarată în termenul legal. Menționează că sentința civilă era definitivă la data de 24.01.2011, însă aceasta a fost atacată cu recurs, iar a pune în executare o sentință care nu e irevocabilă reprezintă un risc pentru creditor, în condițiile în care se poate dispune repunerea în situația anterioară. Astfel, reținând că hotărârea a devenit irevocabilă la data de 21.12.2011, iar termenul de prescripție se împlinea la 21.12.2014, cererea de executare silită formulată la data de 25.02.2014 și înregistrată la B. la 28.02.2014 a fost depusă în termenul de prescripție de 3 ani. Cu privire la cheltuielile de judecată, solicită cenzurarea onorariului de avocat în cuantum de 1.000 lei, având în vedere că prezenta cauză a avut 2 termene, iar singurul act depus de societatea sa a fost întâmpinarea. Mai arată că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor și reține cauza spre soluționare asupra excepției tardivității și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2015, sub nr._, contestatoarea M. M. a formulat, în contradictoriu cu intimatul S.C. O. P. S.A., contestație la executare împotriva formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 1010/2014, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor formelor de executare și constatarea ca prescris a dreptului de a obține executarea silită, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, la data de 16.03.2015, când și-a verificat cardul în care primește pensia, a constatat că are o poprire efectuată de către B. M. și Partenerii în dosarul de executare nr. 1010/2014.
Contestatoarea a mai arătat că titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 1239/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, sentință prin care s-a admis contestația la executare formulată de creditoarea S.C. O. P. S.A., s-a dispus anularea executării silite și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia, respectiv restituirea sumelor încasate.
Contestatoarea a invocat dispozițiile art. 703 și art. 174 C.pr.civ., arătând că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente.
De asemenea, contestatoarea a arătat că nu au fost respectate prevederile art. 664 și art. 665 C.pr.civ., în sensul că cererea de executare silită a fost admisă și înregistrată la B. M. și Partenerii prin încheierea nr. 3595/28.02.2014, însă cererea de încuviințare silită a fost înregistrată la data de 12.06.2014.
Contestatoarea a solicitat să se constate prescris dreptul intimatei de a obține executarea silită, întrucât de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1239/24.01.2011 pronunțate de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, respectiv 24.01.2011 și până la data înregistrării cererii creditoarei, respectiv 28.02.2014, au trecut mai mult de 3 ani, termen înăuntrul căruia creditoarea putea cere oricând executarea silită.
De asemenea, contestatoarea a precizat că data de la care începe să curgă prescripția extinctivă în dreptul procesual civil se determină în funcție de data la care ia naștere dreptul de a cere executarea silită, iar în ceea ce privește prescrierea dreptului de a cere executarea silită trebuie avute în vedere dispozițiile art. 405 alin. 2 vechiul C.pr.civ. (art. 705 alin. 2 noul C.pr.civ.)
Astfel, o hotărâre judecătorească poate fi pusă în executare în momentul în care aceasta a devenit definitivă prin raportare la dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 376 alin. 1 și art. 377 vechiul C.pr.civ. care stabilesc care sunt hotărârile ce pot fi puse în executare silită, or, așa cum se poate observa, titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1239/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București este o sentință care nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, astfel încât este definitivă de la data pronunțării, respectiv 24.01.2011, termen de la care începe să curgă termenul de prescripție. Pe cale de consecință, termenul se îndeplinește la data de 24.01.2014 și, având în vedere faptul că cererea de executare silită formulată de creditoare a fost admisă și înregistrată de B. M. I. prin încheierea nr. 3595/28.02.2014, contestatorul a considerat că dreptul de a obține executarea silită este prescris.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453, art. 665, art. 703, art. 711, art. 714 noul C.pr.civ..
În susținerea cererii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: carte de identitate (fila 5), încheiere privind cheltuieli de executare silită (filele 6-7), înștiințare de plată (fila 8), sentința civilă nr. 1239/24.01.2011 (filele 9-13), încheiere din 24.06.2014 dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 (fila 14).
Cererea a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar (fila 24).
La data de 08.07.2015, respectiv 07.09.2015, prin serviciul registratură, la solicitarea instanței, B. M. și Partenerii a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 1010/2014 (filele 36-88, 103-155).
La data de 14.07.2015, prin serviciul registratură, intimata S.C. O. P. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, în raport de dispozițiile art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, și excepția tardivității, conform art. 711 alin. 1 coroborat cu art. 714 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere că cererea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 27.03.2015, cu mult peste termenul legal de depunere (15 zile) ce a început să curgă la data de 11.12.2014 prin comunicarea înștiințării nr._/27.08.2014 la adresa de domiciliu a contestatoarei. Pe fond, a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată și cenzurarea onorariului de avocat în raport de complexitatea cauzei și activitatea efectiv desfășurată de avocat, conform dispozițiilor art. 451 C.pr.civ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, în baza cererii de executare silită a societății sale, Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat la data de 24.06.2014 încheierea de ședință din Camera de Consiliu în dosarul nr._/299/2014, prin care a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1239/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ pentru suma de 18.090,30 lei, actualizată cu indicele de inflație, reprezentând debit restant, plus cheltuielile de executare silită, instanța autorizând pe creditoare să treacă la executarea silită.
Intimata a mai arătat că, în baza titlului executoriu, B. M. și Partenerii a emis somația de plată pentru contestatoarea M. M. prin care i-a pus în vedere sa achite creditoarei suma de 18.090,30 lei, actualizată cu indicele de inflație, reprezentând debit restant, la care se adaugă cheltuieli de executare.
Intimata a precizat că procedura aplicabilă prezentei cauze este cea prevăzută de noul Cod de procedură civilă, așa cum prevede art. 24 C.pr.civ. Intimata a invocat prevederile art. 705 alin. 2, art. 634 alin. 1 pct. 2 și alin. 2, art. 622 alin. 2 C.pr.civ., Decretul nr. 167/1958 și art. 377 vechiul C.pr.civ., învederând că sentința civilă nr. 1239/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, fiind o hotărâre supusă recursului, nu a rămas definitivă la data pronunțării, ci după scurgerea termenului de 15 zile de la comunicare în care putea fi atacată cu recurs. Astfel, sentința civilă a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului la data de 21.12.2011 (Decizia civilă nr. 3484/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul București), motiv pentru care termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit la data de 21.12.2014.
Intimata a precizat că cererea de executare silită împotriva debitorului M. M. a fost emisă la data de 25.02.2014 și înregistrată de către B. M. si Partenerii la data de 28.02.2014, anterior împlinirii termenului de prescripție. Astfel, intimata a susținut că a demarat executarea silită în termenul legal de 3 ani de la rămânerea definitivă a titlului executoriu.
Cu privire la respectarea dispozițiilor art. 664 alin. 1 și a termenului de 3 zile prevăzut de art. 665 C.pr.civ., intimata a menționat că textul legal invocat de contestatoare folosește noțiunea „de îndată” fără a stipula un termen în care trebuie înregistrat dosarul, astfel încât noțiunea „de îndată” se poate traduce prin obligația executorului de a înregistra cererea într-un termen rezonabil. De asemenea, art. 665 alin. 3 C.pr.civ., nu prevede expres care este sancțiunea care intervine în cazul în care nu a fost respectat termenul de 3 zile pentru înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite și, atâta timp cât textul de lege nu consacră cu titlu de normă imperativă că nerespectarea lui ar duce la nulitatea absolută a executării silite, intimata a apreciat că nu se poate interpreta astfel, cu atât mai mult cu cât, la fel cum arată și contestatoarea, instanța a încuviințat cererea de executare silită, fiind astfel îndreptățiți să procedeze la executarea silită.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 715 alin. 3 și art. 705 C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus, în copie: comunicare înștiințare (filele 95-96), cerere de executare silită (fila 97).
La termenul din 17.07.2015, instanța a respins excepția netimbrării cererii și a dispus unirea excepției tardivității formulării contestației la executare cu fondul cauzei, pentru motivele arătate în încheierea de la acel termen (fila 100) care face corp comun cu prezenta hotărâre.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția tardivității formulării contestației la executare, față de fondul cauzei, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 715 alin. 1 C.pr.civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare și nici somația sau executarea se face fără somație.
Instanța constată că, în susținerea cererii, contestatoarea a invocat ca, motive de contestație la executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită, respectiv nerespectarea dispozițiilor art. 664 și art. 665 C.pr.civ. cu privire la înregistrarea cererii de executare silită și termenul în care se poate solicita încuviințarea executării silite.
Instanța reține că, prin înștiințarea de plată nr._/27.08.2014 (fila 142) emisă în dosarul de executare nr. 1010/2014 al B. M. și Partenerii, contestatoarei i-a fost pus în vedere ca, în termen de o zi, să procedeze la achitarea către intimată a următoarelor sume de bani: 18.090,30 lei ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cheltuieli de executare în cuantum de 1.617,60 lei (TVA inclus).
Potrivit art. 667 alin. 1 C.pr.civ., dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea de încuviințare, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație. Având în vedere că în Cartea a V-a nu se prevăd norme derogatorii cu privire la modalitatea de comunicare a actelor efectuate în cursul executării silite, instanța urmează să dea eficiență normelor de drept comun prevăzute de art. 153-173 C.pr.civ.
Așa cum rezultă din art. 164 C.pr.civ., dovada de înmânare a citației sau a altui act de procedură ori, după caz, procesul-verbal va cuprinde, printre altele, domiciliul sau sediul destinatarului, mențiune prevăzută sub sancțiunea nulității (alin. 3).
Analizând dovada de primire și procesul-verbal de predare (fila 140), instanța reține că procedura de comunicare a înștiințării de plată nr._/27.08.2014 nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 164 C.pr.civ. Astfel, instanța constată că înștiințarea a fost comunicată la adresa din ., București, fără a fi indicat numărul străzii la care a fost afișat actul. Reținând că debitoarea are domiciliul în București, .>nr. 5, sector 3 (carte de identitate – fila 5), instanța apreciază că, în lipsa menționării numărului străzii pe dovada de primire, nu se poate stabili că înștiințarea a fost comunicată în mod valabil la data de 11.12.2014.
Astfel, deși contestatoarea a contestat executarea însăși prin invocarea prescripției dreptului de a cere executarea silită, în lipsa dovezii de comunicare a înștiințării de plată, instanța nu poate face aplicabilitatea dispozițiilor art. 715 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., urmând a da eficiență alin. 3 al aceluiași articol.
Pe cale de consecință, în raport de susținerile contestatoarei în sensul că a luat cunoștință de efectuarea popririi la data de 16.03.2015 și în lipsa vreunui înscris care să infirme aceste afirmații, instanța reține că cererea depusă la data de 24.03.2015 (plic poștal – fila 17 verso) a fost formulată în termenul legal de 15 zile, în conformitate cu dispozițiile art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ.
Pentru aceste motive, instanța urmează să respingă excepția tardivității, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1239/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului la data de 21.12.2011 (filele 82-86), instanța a admis cererea formulată de intimata din prezenta cauză și a dispus anularea executării silite ce a făcut obiectul dosarelor de executare nr. 1709/E/2009 – 1774/E/2009 al B. „T. Nicușor”, dispunând, totodată, întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterior prin restituirea sumelor încasate, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 194,3 lei.
Instanța reține că, urmare a cererii de executare silită nr. 3373/28.02.2014 (fila 97) formulată de intimata O. P. S.A., a fost deschis dosarul execuțional nr. 1010/2014 al B. M. I. (încheierea din data de 28.02.2014 – fila 79) în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentant de sentința civilă nr. 1239/24.01.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin încheierea din 24.06.2014 dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 (fila 76), instanța a încuviințat executarea silită împotriva debitorului M. M., în oricare din modalitățile prevăzute de lege, pentru recuperarea creanței de 18.090,30 lei, precum și a dobânzilor calculate până la achitarea integrală a creanței și a cheltuielilor de executare legal stabilite, în temeiul titlului executoriu anterior menționat.
În vederea executării dispozițiilor titlului executoriu anterior menționat, B. M. I. a emis somația nr._/27.08.2014, stabilind cheltuieli de executare în cuantum de 1.865,59 potrivit încheierii din 22.12.2014 (fila 73). Totodată, instanța reține că, prin adresele de înființare a popririi din 26.05.2015 (filele 39-72), a fost dispusă înființarea popririi asupra disponibilităților bănești în lei și valută pe care debitoarea le are în conturile deschise la unitățile bancare menționate în adresele de înființare a popririi.
Analizând contestația la executare, prin prisma susținerilor contestatorului, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație la executare în termen de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Așa cum prevede art. 405 vechiul C.pr.civ. (dispoziții preluate în art. 705 noul C.pr.civ.), dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termen care începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Potrivit art. 377 alin. 1 pct. 1 vechiul C.pr.civ. (în vigoare la momentul pronunțării hotărârii ce reprezintă titlu executoriu), hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel sunt definitive. Astfel, instanța apreciază că sentința civilă pusă în executare a devenit definitivă și, astfel, susceptibilă de punere în executare silită la data pronunțării sale, respectiv la data de 24.01.2011, moment în care s-a născut și dreptul de a cere executarea silită.
Instanța nu poate reține susținerile intimatei în sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 634 noul C.pr.civ., în condițiile în care titlul executoriu a fost pronunțat și, mai mult decât atât, a rămas irevocabil înaintea de . noului Cod de procedură civilă (15.02.2013). Astfel, chiar dacă executarea silită a început sub imperiul Legii nr. 134/2010 (prin depunerea cererii de executare silită la executorul judecătoresc), termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită se calculează în raport de dispozițiile ce erau în vigoare la momentul pronunțării sentinței civile nr. 1239/24.01.2011.
Instanța reține că momentul de la care hotărârea judecătorească devine executorie este unul singur și este determinat de faptul că hotărârea nu mai este supusă unei căi de atac suspensive de executare, astfel încât partea interesată poate să ceară punerea în executare a hotărârii. Astfel, chiar dacă hotărârea era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, această cale de atac nu era suspensivă de executare, motiv pentru care termenul de prescripție începe să curgă de la data pronunțării hotărârii, respectiv 24.01.2011, susținerile în sens contrar ale intimatei fiind neîntemeiate. În aceste condiții, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit la data de 24.01.2014.
Reținând că cererea de executare silită a fost înregistrată la data de 28.02.2014 (fila 148), după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 405 C.pr.civ., instanța constată că, la acel moment, dreptul intimatei creditoare de a solicita executarea silită a sentinței civile nr. 1239/24.01.2011 era prescris, hotărârea judecătorească pierzându-și puterea executorie.
Pe cale de consecință, pentru toate aceste considerente, instanța va admite cererea și va dispune anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1010/2014 al B.E.J. M. și Partenerii, apreciind a fi de prisos analizarea celorlalte motive invocate de către contestatoare în susținerea cererii sale.
În ceea ce privește plata cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Așa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorarii avocați sau experți, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Astfel, fiind în culpă procesuală, intimata urmează a fi obligată la plata către contestatoare a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (chitanța nr. 126/17.07.2015 – fila 164) pe care, însă, îl va reduce de la 2.000 lei, în conformitate cu alin. 2 al art. 451 C.pr.civ., ținând cont de complexitatea cauzei, numărul termenelor de judecată (două termene) și de munca efectiv prestată de avocat - formularea și depunerea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor aferente, respectiv formularea de concluzii orale asupra excepției netimbrării și excepției tardivității și asupra fondului cauzei (concluziile scrise reiterând motivarea cererii de chemare în judecată).
Potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Astfel, având în vedere aceste dispoziții legale, instanța va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei (chitanță – fila 24) la rămânerea definitivă a hotărârii.
Conform art. 717 alin. 2 C.pr.civ., instanța sesizată cu contestație la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Astfel, instanța va obliga contestatoarea la plata către B. M. și Partenerii a sumei de 88,04 lei, reprezentând cheltuieli aferente copierii dosarului de executare.
În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, Biroului Executorului Judecătoresc „M. I.”, după rămânerea definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de contestatoarea M. M., cu domiciliul în București, ., sector 3, CNP_, în contradictoriu cu intimata S.C. O. P. S.A., cu sediul în București, ., P. City, sector 1, J_, C.U.I._.
Dispune anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1010/2014 al B.E.J. M. și Partenerii.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art. 717 alin. 2 C.pr.civ., obligă contestatoarea la plata către B. M. și Partenerii a sumei de 88,04 lei, reprezentând cheltuieli aferente copierii dosarului de executare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. B. A. M.
Red./Thred.: SB
4ex/16.09.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
