Contestaţie la executare. Sentința nr. 80/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 80/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 80/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 80/2015
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - DIRECȚIA JURIDICĂ ȘI DE C. și pe intimații C. F., V. M., G. A., având ca obiect contestație la executare SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că prin Serviciul Registratură a fost depus dosarul de executare nr.368/2014, iar intimații au depus precizare, după care:
Instanța, în temeiul art.131 NCPC, verificând competența de soluționare, constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art.713 raportat la art.107 NCPC.
În temeiul art.255 rap.la art.258 NCPC încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 15.10.2014, sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR- DIRECȚIA JURIDICĂ ȘI DE C. a chemat in judecata pe intimații C. F., V. M., G. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună suspendarea executării silite dispusă prin dosarul de executare nr. 368/2014 aflat pe rolul B. RAPORTORU G., în temeiul art. 700 alin. (1) și (3) Cod proc. Civ., până la soluționarea prezentei cauze, suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, anularea încheierii din data de 06.10.2014 întocmită de B. RAPORTORU G., anularea executării silite dispusă în dosarul nr.368/2014.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin adresa emisă în dosarul nr.368/2014 și înregistrată la ANRP cu nr._/RG/06.10.2014, B. RAPORTORU G. a înștiințat-o că s-a luat măsura înființării popririi la cererea intimaților, în vederea recuperării sumei de 157.951,47 lei, titlul executoriu invocat fiind sentința civilă nr.362/PI/CA/10.02.2012 pronunțată de Tribunalul T.- Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ și decizia civilă nr.4375/22.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel T. Secția C. Administrativ și Fiscal.
S-a mai susținut că, prin sentința civilă menționată, instanța a admis acțiunea intimaților și a obligat ANRP să le achite suma de 89.373,63 lei, stabilită în beneficiul acestora prin decizia de validare nr.97/11.10.2007, actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor începând cu data de 16.09.2002 și până la data plății efective, precum și suma reprezentând actualizarea sumei de 39.582 lei în raport de indicele de creștere a prețurilor începând cu data de 16.09.2002 și până la data achitării acestei sume (august 2007) în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, iar prin decizia civilă nr.4375/22.11.2012 Curtea de Apel Timișoara a respins recursul ANRP și a obligat-o la plata sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată
Contestatoarea a precizat că poprirea a fost înființată cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 în sensul că articolul 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În continuare, s-a menționat că înțelegerea procedurii de realizare de unei creanțe împotriva statului sau a unei instituții publice trebuie să pornească de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a obligațiilor stabilite în sarcina statului, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate; în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică care trebuia să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept; în acest context, doar în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (conform art. 1, din O.G. nr. 22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. în cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, având astfel nu numai posibilitatea de a popri conturi ale instituției, ci și de a executa silit bunuri mobile și imobile ale instituției publice.
Astfel, potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începem sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, acest termen curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
S-a menționat totodată că executorul judecătoresc avea obligația emiterii către debitoare a unei somații de plată întemeiată pe dispozițiile legale menționate, ulterior putând proceda la executarea silită a titlului executoriu și, în vederea îndeplinirii condițiilor prev. de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, este obligatorie emiterea unei somații de către executorul judecătoresc, în cadrul procedurii de executare silită, în cauză executorul judecătoresc procedând direct la înființarea popririi, omițând să emită somația prevăzută de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 650 alin.(1) și (2), art. 700, art. 711 și următoarele C.proc. civ, Legea nr. 9/1998, H.G. nr. 1277/2007, O.G. nr. 22/2002, O.U.G. nr. 80/2013, OUG nr. 10/2014
În susținerea cererii contestatoarea a depus la dosar, în copie, înscrisuri (f 6-22).
Intimații C. F., V. M., G. A. au formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, dispunând din oficiu emiterea unei adrese la B. RAPORTORU G. pentru comunicarea dosarului de executare 368/2014.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin sentința civilă nr 362/PI/CA/10.02.2012 a Tribunalului T.-Secția de C. Administrativ și Fiscal, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost obligată ANRP-Serviciul pentru Aplicarea Legii 9/1998 să plătească intimatelor suma de_,63 lei stabilită în beneficiul acestora prin decizia de validare 97/11.10.2007, actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor începând cu data de 16.09.2002 și până la data plății efective, precum și suma reprezentând actualizarea sumei de_ lei în raport de indicele de creștere a prețurilor începând cu data de 16.09.2002 și până la data achitării acestei sume (august 2007) în termen de 10 de zile de la rămânerea irevocabilă a acestei sentințe.
Pentru punerea în executare a sentinței anterior menționate intimatele creditoare s-au adresat cu cerere B. Raportoru G., formându-se dosarul de executare nr 368/2014.
Prin incheierea pronuntata la data de 29.09.2014 în dosarul nr._/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 București a incuviintat executarea silită în temeiul sentinței civilă nr 362/PI/CA/10.02.2012 a Tribunalului T. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, irevocabilă prin Decizia civilă nr 4375/2.11.2012 a Curții de Apel Timișoara-Secția de C. Administrativ și Fiscal.
De asemenea, prin încheierea din data de 06.10.2014 executorul judecătoresc a stabilit cuantumul actualizat al creanței și cheltuielile de executare.
La aceeași dată, executorul a emis somația de plată a sumei de 126.685,51 lei reprezentând debit, a sumei de_,1 lei reprezentând actualizarea sumei de_ lei, precum și a sumei de 8445,86 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Conform art.711 NCPC., împotriva executarii silite însesi, precum si împotriva oricarui act de executare, se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
Contestatoarea a invocat ca motiv de anulare a actelor de executare nerespectarea dispozitiilor OG 22/2002.
Sub acest aspect, instanta retine următoarele:
Art.6 paragraful 1 din Conventia (Europeana) pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale protejeaza dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civila si penala.
Acest drept ar ramâne iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotarârilor judecatoresti definitive. Însa Conventia are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudenta sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul si institutiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunavoie hotarârea judecatoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de solutionare prevazut de art.6 din Conventie fiind aplicabil si în faza executarii silite ( a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini si Bertani, Manera si Atripaldi contra României, S. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
De asemenea, in Cauza S. contra României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca: "Administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarâre judecatoreasca ori întârzie în executarea acesteia, garantiile art.6 de care a beneficiat justitiabilul în fata instantelor judecatoresti îsi pierd orice ratiune de a fi".
Curtea reaminteste ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta împotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie.
Curtea a concluzionat ca, prin refuzul de a executa sentinta, autoritatile nationale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justitie în faza de executare, fiind încalcat art.6 alin.1 din Conventie.
Asadar, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei.
Asa cum rezulta din cele aratate anterior, art.6 din Conventie, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (si institutiilor publice) obligatia pozitiva de a da curs hotarârilor judecatoresti irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun sa se ceara unei persoane care a obtinut o creanta împotriva statului sa initieze procedura executarii silite pentru satisfacerea creantei sale.
În consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotarâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitari ale executarii silite si nu poate institui norme care sa duca la amânarea realizarii creantei pe care o persoana o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerinta în dreptul sau la recunoasterea bunurilor.
În aceste condiții, raportarea la sumele alocate de la buget, respectiv cu o anume destinație, invocată de contestatoare, nu poate justifica neexecutarea titlurilor executorii.
Pentru toate aceste considerente, apreciind ca, în cauza, contestatoarea, in calitatea sa de institutie publica, nu se poate prevala de prevederile legale interne mentionate pentru a nu executa o hotarâre judecatoreasca si ca neexecutarea îi este imputabila, întrucât dispozitiile din Conventia Europeana a Drepturilor Omului au prioritate de aplicare si incidenta directa in speta, instanta va respinge prezenta contestatie, ca neintemeiată.
Totodată, va respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - DIRECȚIA JURIDICĂ ȘI DE C., cu sediul în București, CALEA FLOREASCA, nr. 202, sector 1, și pe intimații C. F., V. M., G. A., cu domiciliul ales în . jud. T., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: M.P/Th.red: M.P./G.R.
6ex/ 28.01.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 243/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 156/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
