Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 15258/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._/2015
Ședința publică din data de 8 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S în contradictoriu cu intimatul M. V. și cu terțul poprit E. S.A., având ca obiect contestație la executare dosar executare 874/2010, suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin Serviciul Registratură, la data de 24.07.2015, s-a depus dosarul de executare, la data de 31.08.2015, intimatul a depus întâmpinare, după care:
Instanța constată că, prin contestația la executare, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru contestatoare, proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
În baza art. 150 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 15.06.2015, sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. V. și cu terțul poprit E. S.A., anularea adresei de poprire din data de 22.05.2015 și a procesului-verbal nr. 974/17.05.2013 de calculare a despăgubirilor civile actualizate întocmite în dosarul de executare nr. 874/2010 constituit la Biroul Executorului Judecătoresc ACTA NON V., precum și suspendarea executării silite și întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că suspendarea executării silite se impune având în vedere că executarea silită este nelegală și va produce un prejudiciu imediat și irecuperabil AAAS și implicit Statului Român, prin faptul că instituția ar rămâne fără fondurile de bani necesare funcționării. De asemenea, a precizat că este scutită de la plata cauțiunii și a taxei de timbru judiciar în conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 92/2011.
Pe fondul cauzei, a invocat excepția perimării executării silite, considerând că a fost încălcat termenul prevăzut de art. 389 Cod procedură civilă. În ceea ce privește motivele de nelegalitate a subliniat că, în baza art. II din Legea nr. 113/2013, toate actele de executare întocmite asupra debitoarei CNVM nu mai produc efecte juridice fiind nule de drept, ca urmare a încetării calității de debitoare a acesteia, executorii fiind obligați să emită alte acte de executare cu respectarea O.G. nr. 22/2002 și Codului de procedură civilă. A arătat că poprirea efectuată încalcă dispozițiile imperative ale O.G. nr. 22/2002, considerând că beneficiază de un termen de grație de 6 luni în care instituția publică poate face rectificările bugetare în vederea introducerii la titlurile de cheltuieli a sumelor necesare onorării titlurilor executorii, executorul judecătoresc neputând să efectueze niciun act de executare. De asemenea, a contestat valoarea despăgubirilor stabilite prin somație, susținând că executorul judecătoresc nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin Decizia penală nr. 164 A pronunțată de Curtea de Apel București, în sensul că a stabilit valoarea la zi a sumei investite la data de 24 mai 2000, în loc de sumele efectiv investite la data achiziționării, neputându-se verifica dacă executorul a ținut cont și de unitățile de fond care au fost răscumpărate. A afirmat că, din copia carnetului de investitor rezultă că toate unitățile de fond au fost răscumpărate, astfel încât intimatul nu mai beneficiază de despăgubiri, actele de executare fiind nule.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 387, art. 411, art. 399 și următoarele, art. 403 alin. 1 și următoarele, ale art. 404 și următoarele Cod procedură civilă, ale Legii nr. 116/2013, ale Legii nr. 92/2011, ale O.G. nr. 22/2002 și ale O.U.G. nr. 51/1998.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 31.08.2015, în conformitate cu art. 1141 alin. 2 Cod procedură civilă, intimatul, prin reprezentant ASOCIAȚIA INVESTITORILOR F. – 2009 – TÂRGU M., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nefondată a contestației la executare, respingerea ca nefondată a suspendării executării silite, precum și respingerea ca nefondată a cererii de întoarcere a executării silite.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 22/2002 și că stabilirea cheltuielilor de executare s-a realizat în mod legal.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a solicitat probe în apărare.
La solicitarea instanței, în temeiul art. 402 alin. 1 Cod procedură civilă, Biroul de Executori Judecătorești „ACTA NON V.” a înaintat copii certificate de pe înscrisurile existente în Dosarul de executare nr. 874/2010.
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în vederea soluționării contestației la executare, instanța reține următoarele:
În fapt, prin titlul executoriu reprezentat de Sentința penală nr. 423 din 20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr._/3/2006, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflației începând cu data de 25 mai 2000 până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond investite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia. Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2098/04.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, cu modificări atât în recurs, cât și în apel, prin Decizia penală nr. 164/A/18.06.2008 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Prin Decizia penală nr.164/A/18.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor corespunzătoare sumelor inițial investite și indexate cu indicele inflației începând cu 24.05.2000, către părțile civile menționate în dispozitivul sentinței apelate. Totodată, a înlăturat dispozițiile privind numărul unităților de fond și a dispus ca despăgubirile cuvenite părților civile să se acorde conform numărului unităților de fond, astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, altor acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare.
Prin cererea din 12.11.2010, pentru punerea în executare a Sentinței penale nr. 423 din 20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, împotriva debitorului C.N.V.M., ASOCIAȚIA INVESTITORILOR F.N.I. – 2009 – TÂRGU M., mandatată de creditorul M. V., s-a adresat Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „C. și Tanurca”, fiind deschis dosarul de executare nr. 874/2010, în care a fost încuviințată executarea silită prin Încheierea din data de 24.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr._/4/2011.
Prin procesul-verbal de calculare a despăgubirilor civile nr. 874/10.10.2011, executorul judecătoresc a stabilit valoarea actualizată a despăgubirilor cuvenite creditorului ca fiind de 46.229,22 lei. Valoarea despăgubirilor a fost stabilită prin actualizarea cu coeficientul de inflație pentru perioada mai 2000-august 2011 a valorii unităților cumpărate (13.335,61 lei RON), conform numărului unităților de fond înscrise în certificatele de investitor (cererile de adeziune) din data de 6.01.1999 (filele 38-44), respectiv 1.442 unități, cumpărate cu 92.480 lei ROL fiecare.
Contrar susținerilor contestatoarei, unitățile de fond achiziționate nu au fost răscumpărate de către creditor, acesta formulând numai cerere de răscumpărare, la data de 12.05.2000, care nu a fost urmată de plata valorii unităților de fond, neexistând nicio mențiune în acest sens înscrisă în carnetul de investitor.
Prin procesul-verbal privind cheltuielile de executare nr. 874/10.10.2011, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 6.276,3 lei, din care suma de 5.732,42 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc, incluzând taxa pe valoare adăugată.
Prin somația de plată nr. 874/10.10.2011, executorul judecătoresc a somat pe debitoarea Comisia Națională a Valorilor Mobiliare ca, în termen de o zi de la primirea somației, să achite suma totală de 52.505,52 lei.
Prin Sentința civilă nr. 1213 din 13.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr._/4/2011, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea Comisia Națională a Valorilor Mobiliare cu privire la actele de executare emise în mai multe dosare de executare, printre care și dosarul de executare nr. 874/2010, această soluție fiind justificată de faptul că debitoarea nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru a se prevala de prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, respectiv de faptul că valoarea despăgubirilor a fost corect calculată prin intermediul proceselor-verbal de calcul al debitului, adăugându-se la valoarea efectiv investită suma care reprezintă actualizarea cu indicele de inflație.
La data de 23.05.2012, executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi asupra sumelor datorate și conturilor deschise de debitoarea Comisia Națională a Valorilor Mobiliare la mai mulți terți popriți, până la concurența sumei de 54.303,46 lei.
Prin procesul-verbal de calculare a despăgubirilor civile nr. 874/17.05.2013, executorul judecătoresc a stabilit valoarea actualizată a despăgubirilor cuvenite creditorului ca fiind de 49.939,23 lei, prin actualizarea cu coeficientul de inflație pentru perioada mai 2000-aprilie 2013 (274,48%) a valorii unităților cumpărate (13.335,61 lei RON), menționată și în procesul-verbal de calculare a despăgubirilor civile nr. 874/10.10.2011.
Prin procesul-verbal actualizat privind cheltuielile de executare nr. 874/17.05.2013, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare actualizate în cuantum de 7.185,22 lei, din care suma de 6.192,46 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc, incluzând taxa pe valoare adăugată.
Conform recipisei de consemnare nr. BREL_ din 25.09.2013 vizată de LIBRA INTERNET BANK S.A., la dispoziția executorului judecătoresc a fost consemnată suma de 15.323,9 lei, din creanța urmărită silit.
Conform art. II din Legea nr. 113/2013, A. pentru Administrarea Activelor Statului a preluat fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții, contestatorul subrogându-se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândind calitatea procesuală pe care aceasta o avea, la data intrării în vigoare a legii, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.
Executarea silită împotriva contestatoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S. a fost încuviințată prin Încheierea din camera de consiliu din data de 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2015.
Prin adresa de înființare a popririi nr. 874/22.05.2015 comunicată terțului poprit Banca de Import Export a României EXIM BANK S.A., executorul judecătoresc A. E. din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești „ACTA NON V.” a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitoarei în măsura necesară realizării obligației în cuantum de 41.800,55 lei, contestatoarea fiind înștiințată despre această măsură prin înștiințarea comunicată la data de 29.05.2015.
Analizând contestația la executare din perspectiva situației de fapt reținute mai sus, instanța o consideră vădit neîntemeiată.
I. Solicitarea contestatoarei de a se constata perimarea de drept a executării silite este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 390 alin. 1 Cod procedură civilă, dispozițiile art. 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație, precum și faptul că executarea silită contestată a fost efectuată prin poprire, aceasta efectuându-se fără somație, conform art. 454 alin. 1 Cod procedură civilă.
Justificarea pentru care perimarea nu intervine în cazul popririi rezidă în specificul acestei forme de executare silită. Astfel, în cazul în care poprirea a fost înființată, realizarea creanței nu mai este condiționată de efectuarea vreunui act de executare, ci de îndeplinirea obligațiilor pe care terțul poprit le are față de debitor, de bună-voie sau prin validarea popririi. Cu atât mai mult, în cazul în care poprirea este înființată asupra unor conturi bancare sau asupra unor venituri viitoare, sancțiunea perimării executării silite nu ar avea nicio justificare, întrucât realizarea creanței depinde de împlinirea unor termene, care pot fi mai mari de 6 luni, sau de alimentarea conturilor bancare, iar nu de atitudinea procesuală a părților la executarea silită.
Pe de altă parte, însăși contestatoarea invocă suspendarea executării silite conform O.G. nr. 22/2002, astfel încât termenul de perimare nu ar fi curs pe perioada suspendării, conform art. 389 alin. 2 Cod procedură civilă, existând o contradicție evidentă între primele două motive ale contestației la executare.
Mai mult, din dosarul de executare nr. 874/2010 aflat pe rolul Biroului de Executori Judecătorești „ACTA NON V.”, reiese că executarea silită împotriva contestatoarei a fost încuviințată prin Încheierea din camera de consiliu din data de 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2015, astfel încât termenul de 6 luni de la efectuarea acestui act nu s-a împlinit până la data emiterii adresei de înființare a popririi nr. 874/22.05.2015.
II. Față de dispozițiile art. II din Legea nr.113/2013, instanța reține ca fiind vădit neîntemeiat motivul de nelegalitate invocat de contestatoare în sensul nulității de drept a actelor de executare întocmite asupra debitoarei CNVM și a obligației executorilor judecătorești de a emite alte acte de executare pe numele debitoarei AAAS, din moment ce legiuitorul a prevăzut în mod expres la art. II alin.2 din acest act normativ că AAAS se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.
III. De asemenea, este vădit neîntemeiată invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002, având în vedere că din coroborarea acestora cu prevederile art. 387 Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a creanțelor din titlurile executorii emise împotriva unei instituții publice începe și se derulează până la finalizare potrivit normelor generale reglementate de Codul de procedură civilă, cu particularitatea existenței unui termen de 6 luni de așteptare din partea creditorului în situația în care se dovedește că instituția publică debitoare se află în imposibilitate obiectivă de a plăti din lipsă de fonduri.
Față de reglementarea specială a termenului de 6 luni, instanța reține că acest termen este instituit de legiuitor numai pentru situația în care instituția publică debitoare face dovada că se află în imposibilitate de a plăti sumele stabilite prin titluri executorii, determinată din lipsă de fonduri, și numai în scopul de a preîntâmpina eventualele prejudicii cauzate activității instituției publice debitoare ca urmare a unor executări silite intempestive.
Or, în cauza de față se poate observa că această dovadă nu a fost făcută, după cum nu au fost prezentate niciun fel de dovezi din care să reiasă care au fost demersurile concrete efectuate de către CNVM/AAAS pentru plata sumelor datorate, deși la art. 4 din O.G. nr. 22/2002 este prevăzută în mod expres obligația instituțiilor publice de a asigura fondurile necesare plății sumelor din titluri executorii și modul în care se poate proceda la virarea creditelor bugetare pe parcursul întregului an.
Mai mult, este de subliniat că art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală, dreptul respectiv rămânând iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive.
Astfel, statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (cauza Ruianu contra României, cauza Pini si Bertani, Manera si Atripaldi contra României, cauza Ș. contra României, cauza V. I. contra României, cauza S. P. contra României). Față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se poate concluziona că refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului stabilit printr-o hotărâre judecătorească constituie atât o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenție și jurisprudența Curții dată în aplicarea sa, cât și o atingere adusă dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, prin privarea creditorului de bunurile sale.
Față de cele arătate, se poate observa că argumentele invocate de contestatoare nu sunt în măsură să conducă la anularea actelor de executare silită din dosarul de executare nr. 874/2010, actele respective fiind întocmite de executorul judecătoresc potrivit cerințelor legale. Astfel, în condițiile în care art. 44 alin. 1 din Constituție garantează creanțele asupra statului, iar pentru achitarea sumelor datorate creditorului-intimat demersurile legislative și de ordin instituțional întreprinse în acest sens de autoritățile statului nu au condus la o realizare efectivă a creanțelor, deși este vorba de o hotărâre judecătorească executorie încă de la data de 4.06.2009, iar executarea silită a fost inițiată în urmă cu 5 ani.
IV. În ceea ce privește motivele invocate cu privire la modul de calcul al despăgubirilor prin procesul-verbal de calculare a despăgubirilor civile nr. 874/17.05.2013, se poate observa că acestea sunt neîntemeiate, în condițiile în care în dosarul de executare nr. 874/2010 se regăsește carnetul de investitor F., iar mențiunile din acesta sunt suficiente pentru a se stabili valoarea actualizată a despăgubirilor cuvenite creditorului.
De altfel, instanța apreciază că odată ce creditorul-intimat a depus la executorul judecătoresc originalului carnetului de investitor F., iar executorul a procedat la calcularea despăgubirilor în raport de criteriile prevăzute în titlul executoriu, criticile contestatoarei în privința modului de calcul sunt neargumentate cu elemente concrete care să se circumstanțieze cazului de față.
Astfel, în privința acestui motiv de nelegalitate, contestatoarea s-a rezumat la redarea unor pasaje din Decizia penală nr.164/A/18.06.2008, fără a indica în concret dacă în afara carnetului de investitor există și alte documente financiar-bancare dintre cele enumerate în decizie, care îl privesc pe creditor și care ar fi trebuit avute în vedere la calcularea despăgubirilor, deși sarcina probării susținerilor îi revine, potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă.
Deși a fost legal citată cu mențiunea de a depune înscrisurile din care rezultă răscumpărarea unităților de fond de către creditor, contestatoarea a omis să depună vreun înscris. Contrar susținerilor contestatoarei, din certificatul de investitor rezultă numai faptul că intimatul-creditor a formulat, la data de 12.05.2000, cerere de răscumpărare a unităților de fond deținute, neexistând nicio mențiune cu privire la plata sumei reprezentând valoarea acestora, în condițiile în care fondul s-a prăbușit la data de 24.05.2000.
Totodată, instanța constată că procesul-verbal de calculare a despăgubirilor civile nr. 874/17.05.2013 conține toate elementele necesare verificării modalității de calcul, executorul judecătoresc indicând atât valoarea creanței principale, cât și perioada pentru care s-a făcut actualizarea și valoarea indicelui de inflație.
La toate aceste argumente se adaugă faptul că motivele de nulitate a actelor de executare silită ce se solicită a fi anulate în prezenta cauză, privind incidența O.G. nr. 22/2002 și modalitatea de calcul a despăgubirilor, au mai fost invocate cu privire la actele de executare silită anterioare efectuate față de debitorul inițial, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, fiind considerate neîntemeiate prin Sentința civilă nr. 1213 din 13.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr._/4/2011.
Având în vederea că persoana care a formulat contestația la executare examinată în prezentul dosar este succesor cu titlu particular al debitorului inițial, conform art. II din Legea nr.113/2013, chiar dacă nu se poate reține existența autorității de lucru judecat, întrucât cele două cauze au obiect diferite (se contestă alte acte de executare), mențiunile cuprinse în considerentele hotărârii judecătorești irevocabile, prin care se argumentează soluția de respingere a contestației la executare formulate în Dosarul nr._/4/2011 al Judecătoriei Sectorului 4 București, se bucură de putere de lucru judecat cu privire la netemeinicia celor două motive de nulitate a actelor de executare silită efectuate în același dosar de executare, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat intervenind și atunci când nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil pentru a se da eficiență excepției autorității de lucru judecat.
Instanța constată că, în prezenta cauză, contestația la executare nu a fost formulată împotriva procesul-verbal actualizat privind cheltuielile de executare nr. 874/17.05.2013 și că nu s-au formulat apărări cu privire la modalitatea de stabilire a cheltuielilor de executare, astfel încât nu vor fi analizate aceste aspecte, în conformitate cu art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
P. aceste considerente, reținând că nu este întemeiat niciunul dintre motivele de nulitate invocate de contestatoare cu privire la actele de executare contestate, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Față de soluția ce va fi pronunțată cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestație la executare, instanța va respinge și cererea de întoarcere a executării silite, întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 4042 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv nu au fost desființate actele de executare.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora această măsură se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va constata că a rămas fără obiect.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, instanța va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiate contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S., cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimatul M. V., cu domiciliul în Târgu M., ., ., și cu domiciliul ales la ASOCIAȚIA INVESTITORILOR F.N.I. – 2009 – TÂRGU M., în Târgu M., .. 22, ., și cu terțul poprit E. S.A., cu sediul în București, ., nr. 6, sector 1.
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. M. B.
Se comunică:
- contestatoarei A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S., la sediul din București, .. Ș., nr. 50, sector 1;
- intimatului M. V., la domiciliul ales la ASOCIAȚIA INVESTITORILOR F.N.I. – 2009 – TÂRGU M., în Târgu M., .. 22, .;
- terțului poprit E. S.A., la sediul din București, ., nr. 6, sector 1.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904 Red. M.S./Dact. M.B., M.S./5 ex./02.11.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
