Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 23642/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 08 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. V.
Grefier: C. I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul F. R. GIOVANNI și pe intimații P. V., V. M. O. F., având ca obiect contestație la executare - dosar executare nr. 1560/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pe lista cauzelor aflate la amânări fără discuții, a răspuns contestatorul, prin avocat care depune delegație nr._ la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, intimații au depus cerere de amânare a cauzei pentru pregătire apărare, după care:
Contestatorul, prin avocat, solicită amânarea cauzei față de lipsa de procedură cu intimații, precum și pentru a lua cunoștință de conținutul dosarului de executare.
Instanța, constatând faptul că dosarul de executare a fost comunicat și atașat la dosarul cauzei la data de 18.09.2015, apreciază neîntemeiată solicitarea apărătorului contestatorului și dispune strigarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la strigarea cauzelor în ordinea listei de ședință, au răspuns contestatorul, prin avocat cu delegație la dosar și intimații, prin avocat care depune delegație nr._ la dosar.
Instanța constată că intimații au indicat sediul procesual ales pe teritoriul României și, în raport de dispozițiile legale incidente la data formulării contestației la executare, invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra excepției.
Contestatorul, prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței.
Intimații, prin avocat, arată că nu poate pune concluzii asupra excepției invocată din oficiu având în vedere că, față de disp. art. 155 pct. 13 C.proc.civ,. procedura de citare nu este legal îndeplinită. Totodată, apărătorul intimaților învederează instanței faptul că aceștia au solicitat amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul actelor aflate la dosarul cauzei, cu mențiunea că, potrivit disp. art. 160 C.p.c., are dreptul de a formula apărări, la acest moment fiind în imposibilitatea formulării acestora.
Instanța aduce la cunoștință reprezentantului intimaților că procedura de citare este legal îndeplinită, actele fiind comunicate intimaților. Totodată, având în vedere că au fost comunicate atât cererea de chemare în judecată, cât și înscrisurile, în traducere legalizată în limba italiană, către ambii intimați, conform înscrisurilor aflate la dosar, apreciind că nu se impune amânarea cauzei conform solicitării apărătorului intimaților, acordă cuvântul reprezentantului acestora asupra excepției invocată din oficiu.
Intimații, prin avocat, arată că, în ceea ce privește competența de soluționare a prezentei cauze, aceasta este dată de sediul biroului executorului judecătoresc.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 29.07.2015, sub nr. de dosar_, contestatorul F. R. GIOVANNI a formulat, în contradictoriu cu intimații P. V. și O. F., contestație la executare împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenție întocmită în data de 01.07.2015 în dosarul de executare silită nr. 1560/2013 înregistrat la Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești D., C.&Asociații, solicitând instanței anularea acestuia.
În fapt, contestatorul a arătat, în esență, că deține împotriva debitoarei R. V., o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 1.045.000 Euro, acordată cu titlu de împrumut, printr-un contract de împrumut învestit cu formulă executorie de Judecătoria Sectorului 1 București. Pentru recuperarea acestei creanțe a formulat cerere de executare silită înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc T. I. D. sub nr.636/2015. Ulterior, la data de 26.06.2015 a formulat cerere de intervenție în dosarul de executare nr. 1560/2015, cerere care nu a fost înaintată de executor instanței de executare spre competentă soluționare, așa cum se prevede la art. 691 C.pr.civ. A mai arătat că la licitația din 8.07.2015 executorul judecătoresc a declarat că respinge cererea de intervenție fără a prezenta însă și o încheiere de respingere Pe de altă parte, deși a intenționat să adjudece în contul creanței imobilele scoase la licitație, executorul judecătoresc, în mod nelegal, nu a recunoscut calitatea sa de creditor al debitoarei R. V. constatând că nu îndeplinește condițiile de a participa la licitație, în sensul depunerii a 10% din prețul de începere al licitației cu titlu de garanție. De asemenea, arată contestatorul, executorul judecătoresc a acceptat participarea la licitație a d-lui avocat N. I., fără ca acesta să dețină o procură specială autentică care să-i confere dreptul de a licita și adjudeca imobile în numele intimaților, conform dispozițiilor art.842 alin 4 C.pr.civ și art. 843 alin 4 C.pr.civ.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 686-695, 711-719, 186,174,175, 817-822, 842,843 C.pr.civ. și art. 6 CEDO.
În probațiune, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimații P. V. și V. M. O. F. nu au formulat Întâmpinare.
La data de 18.09.2015, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești D., C.&Asociații a transmis în copie certificată dosarul de executare silită nr. 1560/2013.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, respectiv 08.12.2015, după înaintarea dosarului de executare, verificându-și din oficiu competența de soluționare a cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 131 C.pr.civ, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 București în soluționarea cauzei, excepție asupra căreia reține următoarele:
Obiectul prezentei cauze este reprezentat de contestație la executare.
Cu privire la aplicarea legii in timp, instanța reține următoarele:
Noul Cod de procedura civila a intrat în vigoare la data de 15.02.2013 și conține el însuși norme tranzitorii cu caracter general, menite să reglementeze orice succesiune viitoare de norme de procedură civilă, ivită după . Noului Cod (art. 25 și urm. NCPC).
De asemenea, Legea nr. 76/2012 conține norme tranzitorii speciale menite să rezolve conflictul rezultat din această succesiune de legi. În acest sens, dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 reglementează legea aplicabila proceselor și executărilor silite în curs la data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.
Conform art. 24 N.C.pr.civ:” Dispozițiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executărilor silite începute după .”.
Scopul acestei norme generale de drept tranzitoriu – reluată în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 76/2012, norma special edictată pentru conflictele de legi rezultate din . N.C.pr.civ– este acela de a fixa legea aplicabilă întregii proceduri, în funcție de data începerii procesului, respectiv de data începerii executării silite; în acest fel, normele de competență și de procedură propriu-zisă sunt pe deplin previzibile pentru toți participanții la proces, care pot estima, de la bun început, coordonatele esențiale înăuntrul cărora se va desfășura procesul.
În cazul executării silite, va fi aplicabilă legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, concluzie care se impune, prin raportare la dispozițiile art. 622 alin. 2 NCPC, din care rezulta ca executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.
Prin urmare, contestația la executare se judecă după normele de procedură în vigoare la data începerii executării silite, norme după care se determină și instanța de executare.
Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Analizând actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1560/2013 înregistrat la SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE EXECUTORI JUDECĂTOREȘTI D., C.& ASOCIAȚII, instanța constată că cererea de executare silită a fost formulată de creditorii intimați P. V. și V. M. O. F. la data de 9.12.2013, iar Încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, la data de 30.01.2014, în dosar nr._/301/2013.
La data de 9.12.2013, erau în vigoare prevederile art. 650 C.pr.civ care stabileau că instanță de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în speță, Judecătoria sectorului 3 București care, de altfel, a și încuviințat executarea silită.
Cu privire la efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014, publicată în M.Of. nr. 529 din 16.07.2014, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituția României „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
În privința executării silite, transpunerea acestui principiu nu se traduce prin aceea că, dacă contestația la executare a fost introdusă pe rolul instanței după data publicării Deciziei Curții Constituționale, instanța de executare se stabilește în funcție de normele în vigoare după data publicării acestei decizii întrucât, pentru argumentele dezvoltate anterior, instanța de executare se stabilește în funcție de normele de competență în vigoare la data începerii executării silite.
Ca urmare, stabilirea legii aplicabile se face pentru fiecare fază a procesului, judecata și executarea silită, însă, odată stabilită, aceasta va guverna respectiva fază în integralitatea sa.
Prin urmare, în măsura în care executarea silită a fost începută sub imperiul unei legi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, respectiv tuturor procedurilor judiciare incidente și prin urmare și contestației la executare.
În concluzie, odată stabilită, în mod corect, conform normelor în vigoare la acea dată, instanța de executare ca fiind Judecătoria sectorului 3 București aceasta își va păstra competența să soluționeze toate incidentele privitoare la acea executare silită, inclusiv competența de soluționare a contestațiilor la executare formulate în legătură cu acea executare silită.
De asemenea, faptul că executarea silită se efectuează nu numai dar și prin executare silită imobiliară asupra a două imobile situate în sectorul 1 București, sens în care, pentru aceste imobile, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat, în conformitate cu dispozițiile art. 819 alin. (1) C.proc.civ., executarea silită imobiliară, nu atrage competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
În acest sens, în primul rând, instanța reține că articolul 819 alin. (1) C.proc.civ. reglementează doar competența instanței care încuviințează executarea silită, nefiind vorba despre un caz în care „legea dispune altfel” despre care face vorbire ultima parte a aliniatului 1 al articolului 650 C.proc.civ.
În al doilea rând, instanța reține că o interpretare contrară, în sensul că instanța competentă să judece contestația la executarea silită imobiliară este instanța în circumscripția căreia se află respectivul imobil, ar lăsa fără aplicabilitate și fără sens dispozițiile art. 713 alin. (2) C.proc.civ., care stabilesc ca și instanțe deopotrivă competente să soluționeze contestația la executare instanța de executare (în speță instanța de la sediul executorului judecătoresc) și instanța de la locul situării bunului, ultima ipoteză fiind aplicabilă doar dacă imobilul este situat în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare.
În al treilea rând, instanța are în vedere și scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență, a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare.
Normele care reglementează competența instanței de executare sunt norme de ordine publică, de la care nici instanța și nici părțile nu pot deroga, prin urmare, instanța poate invoca și din oficiu excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei.
Față de considerentele arătate, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei Sectorului 1 Bucurestiși va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul F. R. GIOVANNI cu domiciliu ales la CA M. L. P. din București, ., ., sector 2 și pe intimații P. V., V. M. O. F., ambii cu domiciliu ales în București, ., ., ., sector 3, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. I. V. C. I. C.
Red./Thred.R.I.V./C.I.C./17.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria... → |
|---|
