Contestaţie la executare. Sentința nr. 6443/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6443/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 6443/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 6443/2015
Ședința publică de la 09.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. G.
GREFIER L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe debitor C. D. A., debitor C. N., debitor B. C. G., debitor S. E., debitor A. D., debitor B. M., având ca obiect contestație la executare suspendare executare 601/2014.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea in mod succesiv, pentru data de 02.04.2015, iar apoi pentru astazi, data de 09.04.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2014, sub nr._, contestatoarea ANRP a solicitat în contradictoriu cu intimații C. D. A., CONSTNATIN N., BADULESCU C. G., S. E., A. D., B. M. suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 601/2014 până la soluționarea prezentei cauze, suspendarea tuturor actelor de executare silită, anularea încheierii din data de 03.12.2014, anularea executării silite din dosarul nr. 601/2014.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a învederat în esență faptul că s-a pus în executarea cota de 60% din despăgubirile actualizate cu indicele de inflație în temeiul titlului executoriu Hotărârea nr. 3339/12.10.2006 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul instituției Prefectului Municipiului București, validată prin Ordinul de validare nr. 3778/28.06.2007 de Cancelaria Primului-ministru, deși prin art. 5 din HG nr. 286/2004 achitarea acestor compensații era condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație, altă interpretare a actului normativ precitat creând angajamente de plată fără acoperire bugetară.
A invocat contestatoarea că în data de 12.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial OUG nr. 10/2014 prin care s-a suspendat până în 31.12.2014 plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și cele stabilite prin ordinele emise de Cancelaria Primului-ministru în temeiul Legii nr. 9/1998.
A invocat contestatoarea încălcarea art. 2 din OG nr. 22/2002, prin nerespectarea termenului de 6 luni în care instituția bugetară era obligată să dispună măsuri pentru efectuarea plăților.
În drept, contestatoarea a invocat disp. art. 650 alin.1 și 2, 700, 711 ș.u. C.pr.civ., Legea nr. 9/1998, HG 1277/2007, OG nr. 22/2002, OUG nr. 80/2013.
În susținerea contestației la executare a depus înscrisuri (f. 12-21).
În temeiul art. 716 alin. 2 C.pr.civ. s-a atașat în copie certificată dosarul de executare nr. 601/2014 (f. 43-78).
La data de 26.01.2015, intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării, intimații au arătat în esență faptul că suma pentru care s-a început executarea silită trebuia achitată de contestatoare din anul 2008, că a solicitat contestatoarei achitarea sumei de bani, fără a se efectua plata, că încuviințarea de executare silită s-a dispus la data de 03.12.2014 în mod legal.
În ceea ce privește prevederile OUG nr. 10/2014, au arătat că prevederile art. 2 din OUG nr. 10/2014 au avut aplicare doar în perioada 14.03._14, astfel că în mod contrar susținerilor contestatoarei, după data de 14._ și până în decembrie 2014 suspendarea la plata voluntară a despăgubirilor nu mai era acoperită legal prin dispozițiile vreunui act normativ. Au arătat că a fost suspendată numai plata voluntară, nu și plata prin executarea silită.
Au arătat că ANRP avea obligația efectuării plății încă din anul 2008, că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 din OG nr. 22/2002, nefiind făcută proba intenției acesteia de a executa de bună-voie obligația și că posibilitatea contestatoarei de a beneficiar de termenul de grație de 6 luni este incompatibilă cu principiile stabilite de jurisprudența CEDO.
În drept, intimații au invocat art. 205 alin. 2, 207, 208, 665, 666 C.pr.civ., OG nr. 22/2002.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 03.12.2014 intimații au formulat cerere de executare silită până la concurența valorii de 60% (tranșa a II-a) din suma totală de 146.387,03 lei reprezentând totalul compensațiilor acordate prin Hotărârea nr. 3339/12.10.2006 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003 (f. 44-46).
La data de 03.12.2014 s-a emis încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită în dosarul de executare silită nr. 601/2014 pe rolul SCPEJ D. C. și D. A. C. (f. 66-67).
Prin încheierea din 03.12.2014 s-a actualizat creanța reprezentând tranșa a II-a din totalul compensațiilor acordate prin Hotărârea nr. 3339/12.10.2006 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003 (f. 69-70) la suma de 110.396,30 lei.
S-au stabilit cheltuieli de executare silită de 8188,91 lei (f. 70).
La data de 03.12.2014 s-a emis somația de plată (f. 71) către contestatoarea din prezenta cauză și s-a înființat poprirea la terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București (f. 72).
În drept, potrivit art. 711 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare; de asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Instanța va respinge susținerile contestatoarei referitoare la încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002, având în vedere că art. 2 prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe de o parte, contestatoarea nu a făcut dovada că nu are fondurile necesare acoperirii creanței.
Pe de altă parte, dispozițiile normative de mai sus trebuie privite și în lumina jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului și ținând seama de prevederile art. 20 din Constituția României, care consacră principiul priorității convențiilor internaționale în materia drepturilor fundamentale ale omului, pentru a se preveni încălcarea articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a articolului 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, având în vedere faptul că debitoarea este o instituție publică și are îndatorirea, ca reprezentantă a statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie și cu promptitudine o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Astfel, în cauza Ș. împotriva României, Curtea a statuat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces”, în sensul articolului 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. De asemenea, Curtea a mai precizat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile articolului 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. În plus, Curtea nu a subscris la teza Guvernului conform căreia reclamanta ar fi trebuit să recurgă la executarea silită a sentinței, întrucât nu este oportun să-i ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție, Curtea concluzionând că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamanta de un acces efectiv la justiție în privința executării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea sa, iar articolul 6 par. 1 din Convenție a fost încălcat.
Totodată, în cauza S. P. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că cele obligate să îl pună în posesie pe reclamant erau autoritățile, în temeiul unei hotărâri care îi stabilise acestuia dreptul de proprietate. În consecință, obligația de a acționa incumba autorităților, iar nu reclamantului și a-i cere acestuia să facă alte demersuri al căror rezultat nu ar fi decât unul repetitiv, și anume ca instanța să dispună încă o dată autorității administrative competente să execute o hotărâre judecătorească definitivă, ar fi prea oneros și nu ar corespunde cerințelor art. 35 alin. 1 din Convenție. Curtea a amintit că dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii și, în consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv. În consecință, a statuat Curtea că hotărârea judecătorească dată în favoarea reclamantului nu a fost executată conform dispozitivului său și neexecutarea sa este imputabilă exclusiv autorităților administrative competente, iar imposibilitatea pentru reclamant de a obține executarea completă constituie o ingerință în dreptul său la respectarea bunurilor, așa cum este prevăzut de prima frază a primului alineat al art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că, în cauza contestatoarea, în calitatea sa de instituție publică, nu se poate prevala de prevederile legale interne menționate pentru a nu executa o hotărâre judecătorească și că neexecutarea îi este imputabilă, întrucât dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului au prioritate de aplicare și incidență directă în speță, instanța va respinge motivul de nulitate invocat.
Instanța constată totuși că la data de 18.12.2014, în cursul procedurii de executare silită, a intrat în vigoare Legea nr. 164/2014 prin care a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 290/2003 și de plată a acestora.
Astfel conform art. 3 alin.2 din actul normativ menționat „dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În cauză titlurile executorii au fost emise la data de 12.10.2006 și 28.06.2007 nefiind efectuată plata, ipoteză reglementată de art.3 alin.2 teza 1 din lege. Conform procedurii reglementată de lege (art. 10), plata despăgubirilor conținute de actele administrative sau hotărârile judecătorești se va face eșalonat prin 5 tranșe anuale. Plata fiecărei tranșe făcându-se de către Ministerul Finanțelor Publice pe baza titlurilor de plată emise de ANRP, conform art. 10 alin.6 din lege.
Această soluție aleasă de legiuitor are ca principal efect amânarea în continuare a efectuării plăților, amânarea ce survine altor suspendări dispuse prin OUG nr. 10/2014 și Legea 112/2014.
Dispozițiile art. 10 alin. 1 și alin. 6 din Legea nr. 164/2014 instituie un termen de scadență pentru obligația de despăgubire și o procedură administrativă pentru plata despăgubirii, respectiv instituie obligația de emitere a titlului de plată de către ANRP, în baza căruia plata se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice. Ca urmare, hotărârea nr. 3339/12.10.2006 deși emisă în vederea executării în concret a Legii nr. 9/1998, își produce efectele în condițiile art. 10 alin. 6 și art. 11din Legea nr. 164/2014, atât din punct de vedere al procedurii administrative, cât și din punct de vedere al debitorului obligației de plată. Art. 10 alin. 6 din Legea nr. 164/2014 afectează caracterul executoriu al actului administrativ unilateral dedus din interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 în sensul că nu este finalizată procedura administrativă pentru plata despăgubirii. Nu se poate executare obligația de plată a despăgubirii de către Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în calitate de debitor, atâta timp cât această calitate aparține prin lege începând cu 01.01.2015 altei persoane juridice – art. 11 Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru aceste considerente instanța va dispune anularea executării silite efectuate în dosarul de executare silită nr. 601/2014 de către B. D. C. și D. A. C..
În ceea ce privește cererea de suspendare a actelor de executare și a executării silite, instanța reține că, potrivit art. 700 alin. 1 C.pr.civ., executarea silită se suspendă în cazurile în care aceasta este prevăzută de lege ori este dispusă de instanță.
Astfel, având în vedere soluția care va fi pronunțată în cauză cu privire la contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare a actelor de executare și a executării silite, ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 719 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, B. D. C. și D. A. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Florească nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimații C. D. A., cu domiciliul în București, sector 6, ., .. A, ., intimat C. N., intimat B. C. G., intimat S. E., intimat A. D., intimat B. M., toți cu domiciliul procesual ales la mandatar C. D. A. din București, sector 6, ., .. A, ..
Dispune anularea executării silite efectuate în dosarul de executare silită nr. 601/2014 de către B. D. C. și D. A. C..
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.04.2015.
P. GREFIER
Red. L.G.,Teh. L.G., L.B.
10 ex. 04.05.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 6484/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6497/2015. Judecătoria... → |
|---|
