Pretenţii. Sentința nr. 4218/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4218/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 4218/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4218/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE M. ȘI MIJLOCII S.A. – IFN și pe pârâta I. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul prin consilier juridic M. Mustaciosu care depune delegație la dosar, pârâta personal și asistată de apărător care depune la dosar împuternicire avocațială.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin Serviciul Registratură apărătorul reclamantei solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, după care:
Apărătorul pârâtei învederează faptul că nu solicită amânarea cauzei însă solicită fixarea unei ore.
Instanța fixează ora 12,00 pentru strigarea cauzei.
La a doua a strigare a cauzei au răspuns reclamanta prin consilier juridic, pârâta personal și asistată de apărător.
Instanța din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a instanței față de dispozițiile art.131 și art.95 NCPC.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției față de motivele indicate la fila 2 din cererea de chemare în judecată și anume că prezenta are două capete de cerere principale și patru accesorii, valoarea capetelor principale fiind de 115.372 lei și 79.808 lei, fiind sub valoarea de 200.000 lei, competentă material fiind Judecătoria Sectorului 1 București.
Apărătorul pârâtei lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 27.11.2014, sub nr._, reclamantul F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE M. ȘI MIJLOCII S.A. – IFN a chemat in judecată pe pârâta I. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, sa o oblige pe aceasta la restituirea sumei de 115.372 lei, reprezentând plați nedatorate achitate in baza contractului de administrație intrat in vigoare la 17.12.2007, să constate nulitatea absoluta parțiala pentru cauza ilicita a clauzelor art.6 alin.l lit.b contractul de administrație nr._/22.11.2010, pentru sumele ce depasesc nivelul de 66,91 lei brut lunar, să oblige pârâta la restituirea sumei de 79.808 lei, reprezentând plați nedatorate achitate in baza contractului de administrație nr._/22.11.2010, precum și la plata dobânzii legale aferenta sumei de 115.372 lei încasate de parata cu rea-credinta in baza contractului de administrare intrat in vigoare la 17.12.2007, pana la data restituirii integrale a sumei de 115.372 lei,și a dobânzii legale aferenta sumei de 79.808 lei incasate de parata cu rea-credinta in baza contractului de administrare nr._/22.11.2010, pana la data restituirii integrale a sumei de 79.808 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți au fost încheiate două contracte de administrare privind exercitarea de către pârâta a atribuțiilor de administrator, contracte calificate ca fiind de mandat, iar potrivit art.3 din primul contract de mandat, acesta a fost încheiat pe o perioadă de 4 ani.
S-a mai susținut că actul constitutiv a fost modificat prin HG nr.1483/2007, intrată în vigoare la data de 17.12.2007, iar perioada pentru care a fost încheiat primul cobtract de administrare ce face obiectul prezentei cauze a fost 17.12.2007 – 17.12.201, însă ca urmare a încheierii la 22.11.2010 a celui de-al doilea contract de administrare nr._/22.11.2010, rezultă că primul contract de administrare a fost în vigoare numai în perioada 17.12.2007 – 30.11.2010.
Totodată, se mai arată că cel de-al doilea contract de administrare, deși a fost încheiat tot pentru o perioadă de 4 ani, în cauza de față este relevantă doar perioada 01.12.2010 – 31.12.2011.
Se învederează faptul că reclamanta a fost înființată prin HG nr.1211/2011 ca societate comercială pe acțiuni, acționar unic fiind Statul Român, astfel fiind supusă controlului Curții de conturi privind execuția bugetară, iar în urma unui control efectuat în anul 2012, Curtea de Conturi a emis Decizia nr.1/14.01.2013 prin care a constatat nerespectarea prevederilor legale privind aprobarea și acordarea drepturilor de natură salarială cuvenite membrilor Consiliului de Administrație și a dispus recuperarea sumelor acordate nelegal. În concret, se arată că, prin decizia executorie a Curții de Conturi s-a stabilit că în perioada ianuarie 2009 – decembrie 2011, membrii Consiliului de Conducere au beneficiat în plus de indemnizație în valoare totală de 1.310.066 lei.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1 si 2 din HG nr.1715/2008, art.31 alin.l lit.a, alin.2 si alin.3 si art.32 alin.l si 2 din OUG nr.79/2008, art.2 din OUG nr.3/2011, art.2 si art.3 din OG nr. 9/2000, art.3 din OG nr.13/2011, art.5, art.948 pct.4, art.993 alin.l, art.994, art. 1092 din C.civ.1865.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză contabilă
Pârâta a formulat întâmpinare (fila 100) solicitând respingerea acțiunii,
S-a depus la dosar raportul de expertiza în specialitatea autovehicule (fila 56).
La termenul de judecată din data de 05.03.2015, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale.
Analizând actele și lucrările dosarului, deliberând cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, în condițiile art.248 din NCPC, instanța apreciază excepția întemeiată, urmând să o admită, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.95 pct.1 NCPC, tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, competența ratione materiae a judecătoriei fiind prevăzută de dispozițiile art.94 din NCPC.
În virtutea modificărilor legislative intervenite odată cu . noului Cod de procedură civilă, tribunalul a devenit instanță de drept comun, având plenitudine de competență în ceea ce privește judecata în primă instanță, în sensul că, ori de câte ori legiuitorul nu prevede o altă instanță competentă a soluționa o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanță de către tribunal.
În speță, capătul principal al cererii de chemare în judecată îl constituie constatarea nulității absolute parțiale a clauzei menționate la art 6 alin 1 lit b din contractul de administrație nr_/22.11.2010 (potrivit cătreia administratorul beneficază de o indemnizație lunară netă de 3500 lei), pentru sumele ce depășesc 66,91 lei brut lunar, celelalte capete de cerere având caracter accesoriu.
Cum acest contract a fost încheiat, potrivit art 1, în realizarea atribuțiilor prevăzute de Legea 31/1990, stabilindu-se o indemnizație de 3500 lei, al cărei cuantum este contestat în prezenta cauză, iar apărarea pârâtei vizează faptul că respectiva indemnizație a fost aprobată prin hotărâre a Adunării Generale a Asociaților, instanța apreciază că a fost învestită cu un litigiu în materia societăților comerciale, obiectul cererii de chemare în judecată implicând constatări prealabile cu conținut complex, constatări care nu caracterizează niciunul dintre obiectele cererilor date în competența judecătoriei prin dispozițiile art.94 din NCPC.
În aceste condiții, având în vedere că prezenta acțiune nu se regăsește printre categoriile de acțiuni ce sunt soluționate în primă instanță de către judecătorie conform art.94 pct.1 lit.a-j din NCPC, instanța constată că nu are competența materială de a soluționa o astfel de cauză.
Prin urmare, instanța apreciază ca fiind întemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu, urmând să o admită, față de dispozițiile art.131 din NCPC, iar în temeiul art.132 alin.3 din NCPC., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE M. ȘI MIJLOCII S.A. – IFN, cu sediul în București, .. 38 sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2001, CUI_ și pe pârâta I. E., cu domiciliul ., .. 19, jud. Ilfov și București, .. 8 sector 1,în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: M.P/Th.red: M.P./G.R.
5ex/ 09.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4325/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 24/2015. Judecătoria... → |
|---|
