Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 18651/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 14.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ș. C. M.
GREFIER: B. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator C. T. și pe intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI -ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect contestație la executare DOSAR EXECUTARE_/40/_ /_
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr._, contestatorul C. T., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, pentru ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat anularea titlului executoriu nr._/25.02.2015 și a somației nr._/25.02.2015 emise în dosarul de executare nr._/40/_ /_ al intimatei și restituirea taxelor de timbru.
În motivare, în esență, contestatorul arată că, la data depunerii contestației acesta nu are obligații fiscale exigibile, toate obligațiile fiscale scadente fiind achitate. De asemenea, a arătat că aceste impozite au fost stabilite în sarcina sa în baza unor documente care nu i-au fost legal comunicate. A mai arătat că, a depus la AFP Sector 1, sub nr. de înregistrare_/12.03.2014, o cerere de restituire a unor sume pe care le-a achitat și în legătură cu care Judecătoria Sectorului 1 a stabilit, prin sentința civilă nr. 5002, pronunțată la 19.03.2010, că nu au fost datorate, acestea trebuind restituite către contestator în temeiul art. 117 alin. 1 lit. f din Codul de procedură fiscală, însă nici până în prezent AFP Sector 1 nu a dat curs cererii.
În dovedirea contestației s-au depus înscrisuri.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.000 de lei.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare la data de 27.05.2015 prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că organul fiscal a respectat întocmai procedura stabilită prin actul normativ în aceeași materie –O.G. 92/2003- astfel că procedura de emitere a somației și a titlului executoriu este legală, îndeplinind condițiile de fond și de formă cerute de lege pentru valabilitatea lor. A mai arătat că, debitul de 18.933 lei reprezintă impozit pe venit din activități independente pentru trimestrul IV 2013 și trimestrul IV 2014, precum și contribuții de asigurări de sănătate trimestrul IV 2014.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele C.pr.civ., O.G. 92/2003, H.G. 1050/1040.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse pentru ambele părți.
La dispoziția instanței, a fost depus de către intimată dosarul de executare silită.
Analizând contestația la executare prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele :
Având în vedere actele de executare silită contestate, instanța de executare le va analiza și se va pronunța asupra acestora și prin prisma dispozițiilor art. 172 din O.G. nr. 92/2003 potrivit cărora „ (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. „
Raportat la conținutul titlului executoriu nr._/27.05.2015, instanța de executare constată că titlurile de creanță, devenite titluri executorii sunt:
-decizia de impunere nr._/05.07.2013 f. 21, comunicată contestatorului exclusiv prin publicarea pe pagina de internet a administrației – f.22
- decizia de impunere nr._/13.11.2014 f. 25, comunicată contestatorului exclusiv prin publicarea pe pagina de internet a administrației – f. 26
- decizia de impunere nr._/13.11.2014 f. 29, comunicată contestatorului exclusiv prin publicarea pe pagina de internet a administrației – f. 30.
Cu privire la aceste titluri de creanță –decizii de impunere, devenite titluri executorii, contestatorul avea dreptul, conform chiar mențiunilor din decizii, de a le contesta conform unei alte proceduri speciale prevăzută de dispozițiile art. 205 - art.206 din O.G. nr.92/2003. Or, în cauză, contestatorul nu a invocat și nici dovedit exercitarea/promovarea unor asemenea contestații la organul emitent al titlurilor de creanță.
Pentru aceste motive, și, astfel, întrucât apărările de fond invocate de contestator referitoare la cererea de restituire puteau fi formulate /invocate numai prin intermediul contestației prevăzute de art. 205 – art. 206 din O.G. nr. 92/2003, instanța de judecată nu le va mai analiza si nu se va mai pronunța efectiv asupra acestora, neconstituind apărări ce privesc legalitatea formală a actelor de executare.
Însă, procedând la verificarea și aprecierea caracterului formal, de titlu executoriu, a celor trei decizii de impunere cuprinse în titlul executoriu contestat, instanța reține că, potrivit art. 141 alin. 2 C.pr.fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În condițiile art. 86 alin.6 C.pr.fiscală, decizia de impunere și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Având în vedere și prevederile art. 87 din același cod, din care rezultă că deciziile de impunere sunt acte administrativ-fiscale, fiind supuse cerinței comunicării potrivit art. 44 C.pr.fiscală, rezultă că nu poate începe executarea silită pentru o sumă stabilită printr-o decizie de impunere, câtă vreme această decizie nu a fost comunicată contribuabilului, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, acesta nefiind înștiințat cu privire la obligația fiscală ce-i incumbă.
Potrivit art. 111 alin. 1 și 2 C.pr.fiscală creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează. Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
Pentru stabilirea scadentei în funcție de data comunicării devin incidente dispozițiile art. 44 alin. 2 C.pr.fiscală, conform cărora actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face, conform art. 44 alin. 3 C.pr.fiscală prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Dispozițiile art. 44 alin. 3 C.pr.fiscală au cunoscut modificări de la data intrării în vigoare a ordonanței și nu se poate stabili o regulă pentru organul fiscal de a respecta ordinea enumerării din textul legal (lit. a-d), însă folosirea procedurii de comunicare prin publicitate trebuie să rămână subsidiară față de celelalte trei, pentru cazul în care comunicarea nu se poate realiza prin una din acestea.
Din analiza textului anterior citat se poate lesne observa că principiul de drept ce trebuie respectat cu prioritate este cel al comunicării efective către contribuabil a titlului de creanță („primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură”, „remiterea, sub semnătură”, „prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia”).
Spre deosebire de procedurile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a-c C.pr.fiscală, procedura afișării nu presupune expunerea efectivă a textului actului administrativ fiscal, ci doar a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Este adevărat că această procedură trebuie să existe, fiind necesară într-o societate democratică, pentru a asigura executarea creanțelor fiscale împotriva persoanelor față de care procedurile anterioare nu s-au putut îndeplini, însă respectarea principiului bunei-credințe în executarea obligațiilor fiscale (art. 12 C.pr.fiscală) presupune acordarea posibilității reale și efective contribuabilului de a achita de bunăvoie creanțele născute împotriva sa ori de a contesta conținutul deciziilor accesorii, ceea ce presupune efectuarea de demersuri rezonabile pentru comunicarea actului prin una din procedurile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a-c C.pr.fiscală.
Curtea Constituțională, având a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, a statuat prin decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009 (publicată în M.Of. nr. 437 din 26 iunie 2009) că „textul în cauză nu contravine niciunei dispoziții constituționale invocate, reglementând doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective.
Or, în prezenta cauză, instanța de executare constată că deciziile de impunere au fost comunicate contestatorului exclusiv prin publicarea pe pagina de internet a administrației.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus amintite, reținând incidența disp. art. 172 alin. 1 și art. 174 alin. 3 C.pr. fiscală, instanța de executare va admite contestația la executare formulată de către contestator și, pe cale de consecință, va anula titlul executoriu nr._/25.02.2015, somația nr._/25.02.2015 emisă pentru suma de 18.933 lei și toate actele de executare efectuate în dosarul de executare_/40/_ /_ în baza acestui titlu executoriu.
În temeiul art. 45 din OUG 80/2013, instanța va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei către contestator, achitată conform chitanței . nr._ (14) din data de 26.05.2015 (f. 57).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul C. T., cu domiciliul în sector 1, București, ., nr. 2, ., . cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI -ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul sector 2, București, ..
Anulează titlul executoriu nr._/25.02.2015, somația nr._/25.02.2015 emisă pentru suma de 18.933 lei și toate actele de executare efectuate în dosarul de executare în baza acestui titlu executoriu.
Dispune restituirea către contestator a sumei de 1.000 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată pentru contestația la executare, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Ș. C. MădălinaBunea I.
29 Octombrie 2015
Red./Teh. Ș.C./B.I.
4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
