Pretenţii. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 17143/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. _
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE ROBERT CRISTIAN BURLACU
GREFIER C. I. Ț.-F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. NAȚIONALĂ ADMINISTRATIA CANALELOR NAVIGABILE SA, și pe pârâta S. N., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.09.2015, și la data de 28.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.04.2015 sub nr._ reclamanta C. Națională Administrația Canalelor Navigabile SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. N., ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata către reclamantă a sumei de 6102 lei cu titlu de plată nedatorată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat instanței că prin Decizia nr. 36/05.04.2015 Curtea de Conturi C. a stabilit că în perioada aprilie 2010-decembrie 2012 s-au achitat pârâtului, în calitate de membru al Comisiei de privatizarea CN Administrația Canalelor Navigabile SA în mod nelegal indemnizația fără a fi diminuată conform OUG 27/2010 iar decizia a fost menținută prin Sentința civilă nr. 748/2014 a Tribunalului C. și prin Decizia civilă nr.1366/CA/10.11.2014 a Curții de Apel C..
A învederat reclamanta că pârâtul a fost numit în comisia de privatizare prin Ordinul MTCT nr.703/27.07.2007 iar prin Hotărârea A. nr.13/31.08.2007 a fost stabilit cuantumul remunerației pârâtului la suma de_ lei net însă, ca urmare a intrării în vigoare a OUG 27/2010 indemnizația care cuvenită pârâtului ar fi fost de 246 lei, diferența achitată în cuantum de 6102 lei reprezentând o plată nedatorată.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1341 C.civ.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei copii certificate de pe înscrisurile: decizia civilă nr. 1366CA/10.11.2014 (filele 5-10), sentința civilă nr. 748/07.03.2014 (filele 11-16), decizia 36/05.04.2013 (filele 18-21), situația contribuțiilor aferente indemnizațiilor membrilor comsiei de privatizare (filele 22-23).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 410 lei conform art.3 din OUG 80/2013.
Prin întâmpinarea depusă la data de 05.06.2015, pârâtul a solicitat instanței respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acesteia pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada aprilie 2010 – aprilie 2012 iar cu privire la fondul cauzei acesta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile plății nedatorate întrucât indemnizația i-a fost plătită în considerarea calității acestuia de membru în comisia de privatizare a reclamantei, sumele fiindu-i plătite cu intenție iar nu din eroare.
A mai arătat pârâtul că nici ordinul MTCT nr.703/2006 și nici Hotărârea A. nr.13/31.08.2007 nu au fost desființate astfel că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 1635 C.civ. întrucât plata nu a fost făcută nici din eroare și nici în virtutea unor acte juridice desființate ulterior.
Pârâtul a învederat instanței că hotărârile judecătorești invocate de parte nu îi sunt opozabile încât nu a fost parte în litigiul menționat în care instanțele au soluționat în mod temeinic cauza dedusă judecății întrucât comisia a fost înființată prin ordinul 703/2007 iar nu de către organele constitutive ale reclamantei iar prin HG 574/2006 au fost stabilite atât principalele atribuții ale comsiei de privatizare cât și indemnizațiile brute ale membrilor comisiilor.
Pârâtul a mai arătat instanței că Ministerul Transporturilor a fost mandatat să coordoneze derularea și încheierea ofertei publice de vânzare, nu în calitate de acționar majoritar al reclamantei, ci în calitatea acestuia de instituție publică implicată în privatizare astfel că Ministerului Transporturilor nu îi poate fi atribuită calitatea de organ constitutiv al reclamantei chiar dacă acesta este acționar majoritar al acesteia. A considerat pârâtul că trebuie făcută distincția între actele îndeplinite de Minister în calitate de organ al administrației publice centrale și actele îndeplinite de Minister în calitatea sa de acționar majoritar al reclamantei iar C. Națională Administrația Canalelor Navigabile SA a fost înființată prin Hotărârea Guvernului României și nu prin decizie a Ministerului Transporturilor astfel încât să se poată reține calitatea acestuia de organ constitutiv și voința exclusivă a acestuia.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 453 C.proc.civ., art.1635 C.civ., OUG 79/2008 modificată prin OUG 27/2010, Legea nr.137/2002, OUG 88/1997, Legea nr. 247/2005, HG 574/2005, HG nr.24/2013, Legea nr.31/1990, HG 519/1998.
În dovedirea cererii pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri depunând la dosarul cauzei copii conforme cu originalul: adresa nr._/23.07.2013 (filele 40-42), adresa nr._/10.04.2013 (filele 43-45), ordinul nr. 1169/10.07.2012 (filele 46,47), extras Monitorul Oficial al României (filele 48,49), Hotărârea nr. 519/1998 (filele 50-52), Hotărârea 383/2003 (filele 53-57), Hotărârea 599/2009 (filele 58-61).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 26.06.2015, reclamanta a precizat instanței că solicită obligarea pârâtului la plata indemnizației primite de la data numirii în comisia de privatizare, respectiv 10.07.2012 și până la data de 31.12.2012, pentru acest aspect solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată.
A mai arătat reclamanta că pârâtul nu a fost angajatul acesteia ci mandatarul Ministerului Transporturilor numit în baza Ordinului MT nr.1169/10.07.2012 iar dreptul la acțiune împotriva pârâtului, s-a născut, conform prevederilor art. 2528 C.civ. la data emiterii Deciziei 36/05.04.2013 a Curții de Conturi C..
Reclamanta a învederat și faptul că nu a susținut prin cerere că hotărârile judecătorești menționate ar fi opozabile pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Ordinul 1169/10.07.2012 (filele 46,47) al Ministrului Transporturilor au fost înlocuite anexele 1-7 la ordinul nr.703/27.07.2007, pârâtul fiind numit prin Anexa 4 Șef Serviciu la Direcția Generală Investiții, Domeniu Public, Achiziții Publice și Privatizare.
Conform situația contribuțiilor aferente indemnizațiilor membrilor comsiei de privatizare (filele 22-23), pârâtului i-a fost plătită o indemnizație netă pentru anul 2012 de 6102 lei (fila 23).
Conform susținerilor reclamantei, nedisputate de pârât, indemnizația acestuia a fost stabilită prin Hotărârea A. nr.13/31.08.2007.
Prin decizia Curții de Conturi C. nr. 36/05.04.2013 (filele 18-21) cap.II pct.1 s-a constatat plata nelegală a indemnizațiilor pentru comisia de privatizare după perioada aprilie 2010 – decembrie 2012 și s-a dispus obligarea reclamantei la stabilirea și recuperarea prejudiciului rezultat în urma acestor plăți.
Decizia Curții de Conturi a fost contestată de reclamantă acțiunea sa fiind respinsă prin Sentința civilă nr. 748/2014 a Tribunalului C. (filele 11-16) și prin Decizia civilă nr.1366/CA/10.11.2014 a Curții de Apel C. (filele 5-10) care au menținut legalitatea actului contestat.
În drept,
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Instanța va analiza excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, excepție de fond, absolută și peremptorie.
Plata indemnizației s-a făcut pentru anul 2012, ulterior intrării în vigoare a Codului civil. Astfel, față de prevederile art. 201 din Legea 71/2011 și art. 6 alin.4 C.civ. Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit interpretate per a contrario, instanța va analiza instituția prescripției extinctive cu privire la temeiul juridic al cererii – plata nedatorată.
Conform art. 2517 C.civ. termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen, cum în cauză nu a fost indicat un alt termen special de prescripție, instanța constată aplicabil termenul general.
Cu privire la cursul termenului de prescripție în conformitate cu art. 2528 alin.1 și 2 C.civ. (1)Prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul acțiunii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri.
În cauză, reclamanta a cunoscut paguba la momentul comunicării deciziei nr. 36/05.04.2013 a Curții de Conturi C., astfel că în raport de această dată, cererea a fost introdusă mai înainte ca termenul de prescripție extinctivă să fi fost împlinit, pentru acest considerent instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile plății nedatorate prevăzute de art. 1341 C.civ. potrivit căruia Cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire.
Condițiile plății nedatorate sunt: efectuarea unei contraprestații cu titlu de plată, datoria să nu existe din punct de vedere juridic între raporturile dintre solvens și accipiens iar plata să fi fost făcută din eroare.
Analizând condițiile plății nedatorate instanța constată că în cauză există o contreprestație cu titlu de plată ce reprezintă o indemnizație pentru activitatea desfășurată de pârât în cadrul Comisiei de privatizare din cadrul reclamantei.
Cu privire la condiția inexistenței unei datorii între solvens și accipiens, instanța constată că acestă condiție este strâns legată de cuantumul plății nedatorate, respectiv cu privire la faptul că pentru un anumit cuantum al indemnizației plătite nu există o obligație legală sau convențională a reclamantei de a-l plăti.
Cu privire la condiția existenței sau nu a datoriei, instanța reține că potrivit art. II alin.3 din OUG 27/2010 În toate cazurile, orice formă de indemnizație suplimentară sau remunerație pentru activitatea depusă de reprezentanții statului sau ai unităților administrativ-teritoriale în organele de conducere sau de control ale regiilor autonome, companiilor naționale și societăților la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, inclusiv filialele acestora, în cadrul oricăror organe, comitete, comisii sau orice alte asemenea structuri înființate de organele constitutive ale regiilor autonome, companiilor naționale și societăților la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, inclusiv filialele acestora, în temeiul legii sau al actelor constitutive, nu poate depăși indemnizația de 1% prevăzută la alin. (2).
Din dispozițiile OUG 27/2010 precitate anterior, instanța constată că legiuitorul delegat a făcut o enumerare extensivă prin acopererirea în sfera de reglementare a normei a oricăror organe, comitete, comisii sau orice alte asemenea structuri. Instanța va respinge apărarile pârâtului referitoare la distincția calităților Ministerului Transporturilor în calitatea de acționar majoritar ori instituție publică implicată în privatizare cât și cele referitoare la faptul că Ministerul nu a dispus înființarea Comisiei de privatizare în calitate de oragan constituitiv al reclamantei întrucât înființarea Comisiei de către Ministerului Transporturilor în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale face aplicabilă teza 2 din norma precitată, respectiv […]reprezentanții statului […]în cadrul oricăror organe, comitete, comisii ori prin numirea pârâtului prin ordinul Ordinul 1169/10.07.2012 al Ministrului Transportului în comisia pentru derularea primei etape a procesului de privatizare pentru C. Națională Administrația Canalelor Navigabile SA acesta a devenit un reprezentant al statului. Legiuitorul prin alte asemenea structuri înființate de organele constitutive ale regiilor autonome, companiilor naționale și societăților la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat[…] a dorit să extindă cât mai mult aplicabilitatea normei pentru situația în care organele constitutive ale companiilor naționale ar înființa comisii iar membrii acestora ar susține că nu sunt reprezentanți ai statului ci au fost numiți de companiile/regiile autonome.
Față de considerentele anterior expuse, instanța constată că obligația de a plăti suma de 6102 lei, astfel cum a fost calculată de reclamantă și necontestată de pârât, nu există, pârâtului aplicându-i-se prevederile OUG 27/2010.
Cu privire la condiția erorii aceasta poate consta atât într-o eroare de fapt cât și într-o eroare de drept. Conform art. 1207 alin.3 C.civ. Eroarea de drept este esențială atunci când privește o normă juridică determinantă, potrivit voinței părților, pentru încheierea contractului. Din aplicarea acestei norme la cauza dedusă judecății instanța constată că reclamanta a interpretat în mod greșit prevederile art. II alin.3 din OUG 27/2010, astfel cum a fost constatat de instanță în precedent atât prin conținutul normei cât și cu privire la calitate persoanei (error in personam) în ceea ce privește aplicabilitatea sau nu a normei în raport de calitatea acestuia – reprezentant al statului în Comisia de privatizare.
Pentru toate considerentele anterior expuse instanța va admite cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6102 lei cu titlu de plată nedatorată.
În temeiul art.453 C.pr.civilă, instanța constată că pârâtul a pierdut procesul și este în culpă procesuală astfel că îl va obliga la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată constând în suma de 410,01 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 4).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada aprilie 2010-aprilie 2012 invocată de pârât ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamanta C. NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA CANALELOR NAVIGABILE SA, cu sediul în București, Agigea, ., jud. C., J_, CUI RO_, în contradictoriu cu pârâtul S. N., cu domiciliul în București, sector 1, ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6102 lei reprezentând plată nedatorată.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 410,01 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. C. B. C. I. Ț.-F.
Red. RB/ Teh. CȚ
4 ex / 2 .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria... → |
|---|
