Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 18654/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 14.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ș. C. M.
GREFIER: B. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. M., reclamant C. E. și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 11.05.2015 sub nr._, reclamanții C. M. și C. E. au chemat în judecată pe pârâta S.C. R. B. S.A., solicitând instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în contractul de credit nr. RFI_/01.02.2008, să constate ca fiind abuzive următoarele clauze: art. 1 lit. b, art. 2.3, art. 3.3, art. 3.5, art. 3.7. De asemenea, au solicitat să se constate ca fiind abuzive art. 1 și 2 din actele adiționale și ca urmare să se dispună restituirea sumelor încasate abuziv.
Pentru susținerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză contabilă.
La data de 06.03.2015, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, excepția inadmisibilității și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de 07.10.2015, după punerea în discuția părților, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale invocată de pârât.
Analizând actele dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța constată următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocate de reclamanți, instanța reține că aceștia au formulat o acțiune cu mai multe capete de cerere principale constând în constatarea nulității mai multor clauze din contractul de credit, printre care și art. 1 din actul adițional referitor la soldurile creditelor la momentul încheierii actului adițional ca fiind de 68.023,31 CHF, capetele de cerere privind restituirea sumelor achitate în plus având doar caracter accesoriu constatării ca abuzive a clauzelor în temeiul cărora acestea au fost plătite.
Astfel, potrivit art. 1 din actul adițional încheiat la data de 17.10.2012 (f. 22): „ La data încheierii prezentului act adițional, soldul creditului acordat prin Contract este în valoare de 68.023,21 CHF „. Aceasta este una din clauzele cu privire la care reclamanta solicită constatarea ca fiind abuzivă.
Or instanța constată că această clauză are valoarea sumei indicate expres ca fiind de 68.023,21 CHF, deci peste 200.000 lei.
De asemenea, instanța constată incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ. potrivit căruia ,,În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt’’.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, așa cum s-a reținut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamanți se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt. De asemenea, potrivit art. 94 alin. 1 lit. k, judecătoria judecă cereri evaluabile în bani de până la 200.000 lei, astfel, cereri cu valoare de peste 200.000 lei ( cum este cazul cererii de constatare ca fiind abuzivă a art. 1 din actul adițional) sunt de competența materială a Tribunalului.
În consecință, în temeiul art. 132 alin. (3) C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de intimat, prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiune în constatare-clauze abuzive, formulată de reclamanții C. M. și C. E., ambii cu domiciliul ales în sector 4, București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S.C. R. B. S.A., cu sediul în București, Cladirea Sky Tower, Calea Floreasca nr. 246 C, sector 1, Bucuresti, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Ș. C. MădălinaBunea I.
21 Octombrie 2015
Red./Teh. C.Ș./I.B.
5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
