Contestaţie la executare. Sentința nr. 9126/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9126/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 9126/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9126/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Instanta constituita din:
Președinte: F. M. P.
Grefier: I. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și intimații Ș. S. D., D. M. A., D. D., D. C., având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze acțiunea.
În baza art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Constatând probatoriul complet administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată, conform art. 244 Cod procedură civilă, și reține cauza în pronunțare, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 03.12.2014, sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a chemat în judecată pe intimații Ș. S. D., D. M. A., D. D., D. C., formulând contestație la executarea silită în dosarul de executare nr. 2208/2014 aflat pe rolul B. D., C. & Asociatii, solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, anularea actelor de executare silită, anularea executării silite dispuse în dosarul nr. 2299/2014.
În motivarea contestației, în esență, contestatoarea a arătat că în raport de dispozițiile O.G. nr. 22/2002, instituțiile publice au la dispoziție un termen de 6 luni pentru a efectua plata voluntară a creanței înscrise în titlul executoriu, termen care curge de la momentul emiterii somației de plata. S-a mai învederat că, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1120/2006, compensațiile se achita beneficiarilor in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat. De asemenea, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 10/2014, prin care s-a suspendat pana la 31.12.2014 plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către seful Cancelariei Primului-ministru in temeiul Legii nr. 9/1998, si, respectiv, prin deciziile de plata emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. N.C.P.C., Legea nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006.
De asemenea, contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 223 din Noul Cod de proc. civilă.
În dovedirea susținerilor sale, contestatoarea a depus înscrisuri din dosarul de executare.
Contestația la executare este scutită de la plata taxei de timbru.
La data de 08.01.2015, intimații ai formulat întâmpinare, prin care ai solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, învederând că este inadmisibil ca după 11 ani de la apariția Legii nr. 9/1998 o instituție a statului să invoce lipsa de fonduri.
La solicitarea instanței, B. D., C. & Asociatii a înaintat copii certificate de pe înscrisurile existente în Dosarul de executare nr. 2208/2014.
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea contestatoarei și a intimatilor.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârii nr. 3920 din 20.12.2012 emisă de Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, a Legii nr.290/2013 și a Legii nr.393/2006, a fost admisă cererea intimatiloe, fiind recunoscut dreptul acestora la despăgubiri în sumă totală de 349.875,25 lei, cu titlul de compensații bănești.
Deoarece debitoarea nu s-a conformat acestui titlu executoriu si nu a executat de bunăvoie obligația stabilita prin hotărârea menționată, creditoarea-intimată s-a adresat cu o cerere către B. D., C. & Asociatii, solicitând punerea în executare a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 3920 din 20.12.2012, emisă de Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, a Legii nr.290/2013 și a Legii nr.393/2006, pentru suma de 349.875,25 lei, cu titlul de compensații bănești, formându-se dosarul de executare nr. 2208/2014.
Prin încheierea din data de 11.11.2014, Judecătoria Sector 1 a incuviințat executarea silită (fila 53).
La data de 25.11.2014 a fost emisă somația de executare în dosarul execuțional nr. 2208/2014 al B. D., C. & Asociatii, prin care s-a pus în vedere contestatoarei ca să achite suma totală de 367.774,73 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare (fila 48). De asemenea, a fost emisă adresa de înființare poprire către terțul poprit Trezoreria Municipiului București (fila 45).
Instanța are în vedere, cu prioritate, împrejurarea ca reclamanta a înțeles sa conteste în prezenta cauză executarea efectuată în dosarul de executare, invocând ca motive lipsa disponibilităților bănești și aducând critici modului de actualizare, dar și adoptarea O.U.G. 10/2014.
Instanța constată că prezenta contestație la executare este neîntemeiată și o va respinge cu următoarele argumente:
Din coroborarea dispozițiilor art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002 si art. 666 Cod procedură civilă, reiese ca executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise in Codul de procedura civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publica (se înțelege: dovedește) se afla in imposibilitate obiectiva de a plăti, din lipsa de fonduri.
Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituționala a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. In cazul in care instituția publica, ce ar trebui sa se comporte in cadrul relațiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalți participanți la raporturile juridice, nu executa obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silita a sumelor din titlul executoriu. Daca instituția publica urmărită dovedește ca nu are fonduri special alocate, la început de executare ori in cursul acesteia, OG nr.22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile pana la continuarea executării silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune în cadrul operațiunii de interpretare juridica de buna-credința, realizate cu luarea in seama a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate in titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art.6 CEDO, art. 11, 20, 21 din Constituția României.
În lumina celor de mai sus, făcând din nou trimitere la art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002 si art. 666 Cod procedură civilă, reiese ca somația la care se refera art. 2 din O.G. nr. 22/2002 este aceeași la care se refera art. 666 Cod procedură civilă, adică este actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somații, cu eventuala incidenta a termenului de 6 luni în care creditorul este chemat de O.G. nr. 22/2002 sa aștepte ca instituția publică să încerce procurarea de fonduri.
Practic, spiritul legii este acela de a evita blocarea activității instituției publice si, prin urmare, încercarea de a evita afectarea interesului public.
Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu buna-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut si lipsit de finalitate, în cazul în care există dubiu, normele se interpretează in favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publica (parte in litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obliga) trebuie să execute ori să depună toate diligentele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept, doar în acest context, in cazul in care instituția publica nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (așa cum prevede art. 1 din OG nr. 22/2002), executarea silita (începuta prin somația emisa de organul competent de executare) va fi oprita 6 luni de zile, in care se înțelege ca instituția publica va depune din nou toate diligentele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute in titluri executorii. In cazul in care diligentele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit sa continue executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau a altor legi, având astfel posibilitatea de a popri conturi ale instituției ori/si de a executa silit bunuri mobile ori/si imobile ale instituției publice.
Așadar, atât pentru respectarea principiilor de mai sus, dar si in considerarea interesului public pe care se presupune ca îl servește instituția publica, acest tip de debitor trebuie sa depună toate diligentele pentru a executa obligațiile de bunăvoie ori, daca s-a început executarea silita (prin emiterea somației de un organ de executare competent) si nu are fonduri special alocate, trebuie sa depună toate diligentele pentru ca in 6 luni de la primirea somației (ori de la momentul – ulterior primirii somației si efectuării diverselor acte de executare – in care se constata epuizarea fondurilor special alocate executării obligațiilor din titluri executorii) sa obțină fondurile necesare astfel încât executarea silita sa nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / si prin executare mobiliara/imobiliara.
În cazul de fata, A.N.R.P. nu a executat de bunăvoie obligația executorie, Hotărârea de stabilire a despăgubirilor fiind emisa în anul 2012 astfel încât, la doiani după acest moment, creditorul-intimat s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silita a sumei ce îi era datorata de către contestatoare, in deplina concordanță cu dispozițiile O.G. nr. 22/2002.
Cât privește invocarea disponibilităților bănești reduse și celelalte aserțiuni in susținerea acestei teze, instanța le considera neîntemeiate, in opinia sa o astfel de afirmație însemnând o încălcare a dreptului de creanță al creditorului-intimat, întrucât nealocarea unor sume de bani cu aceasta destinație nu pune la adăpost pe debitorul acestei obligații, soluția contrara însemnând golirea de conținut a dreptului creditorului, acesta fiind expus unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca tot timpul nealocarea fondurilor, cu consecința prelungirii la infinit a termenului de plata, iar dreptul său ar fi iluzoriu daca s-ar permite ca o hotărâre executorie si obligatorie sa rămână fără efect in detrimentul uneia dintre părți.
Intimatul este titularul unui drept de creanța, așadar a unui drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției europene pentru apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului. Reclamantul are o creanța suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinăriile Grecești Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, S. si V. I. c. României), iar întârzierea la plata sau refuzul de plata din partea paratei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamanților, astfel cum este garantat si protejat de Convenție.
Textul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (la fel si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al Romaniei inca din anul 1994, iar daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile (art. 20 alin. 2 din Constitutie).
Instanța subliniază, in acest context, si ca este esențial a se interpreta aceste prevederi legale in consonanta cu jurisprudența constanta a Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, care este obligatorie pentru instanțe, fata de prevederile art. 11 si 20 din Constituție.
Or, conform acestei jurisprudențe, executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunța, trebuie considerata ca făcând parte din „proces”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitiva - in sensul de executorie - si obligatorie sa rămână fără efect in detrimentul uneia dintre parți.
Astfel, în Hotărârea S. împotriva României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, atunci când administrația refuza sau omite sa execute o hotărâre judecătoreasca ori întârzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr. 22/2002, garanțiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justițiabilul in fata instanțelor își pierd orice rațiune de a fi.
Or, in speța, instanța constata ca, fata de cele ce preced, nu exista nici un motiv pentru ca debitoarea-contestatoare sa refuze a da curs executării silite declanșate împotriva sa, câtă vreme nu a făcut nicio proba - deși rațiuni ce țin de echitatea procedurii o obligau in acest sens - ca nu dispunea de fondurile necesare pentru a plăti debitul menționat in titlul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art.2 din OG nr.22/2002 si ca in aceste condiții orice întârziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la încălcarea art. 6 al CEDO.
În lumina celor de mai sus, instanta constata ca nu exista niciun motiv pertinent, juridic, exonerator care sa justifice intarzierea contestatoarei in ceea ce priveste plata creantei intimatului.
Instanța apreciază că nici invocarea dispozițiilor O.U.G. nr. 10/2014, potrivit cărora „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006” nu poate determina nelegalitatea procedurii de executare silită.
Cum Hotărârea nr. 3920 din 20.12.2012 a fost emisă în anul 2012, o nouă eșalonare sau suspendare de la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 10/2014, după ce H.G. nr. 1120/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 stabilea ea însăși eșalonarea plății pe o perioadă de maxim 2 ani, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul individului de a-i fi achitată creanța stabilită irevocabil și interesul societății de a nu afectat într-o mare măsură bugetul de stat. Prin urmare, deși ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în suspendarea instituită de OUG nr. 10/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădește a fi disproporționată și nejustificată.
Mai mult, instanța arată că plata despăgubirilor a fost întâi eșalonată prin art. 18 alin. (5) din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003, inițial pe o perioadă de 2 ani, apoi pe o perioadă de 10 ani prin adoptarea OUG nr. 10/2013, act normativ declarat neconstituțional prin Decizia nr. 528/2013 a Curții Constituționale, pentru ca ulterior, prin adoptarea OUG nr . 10/2014, plata sumelor stabilite prin astfel de titluri executorii să fie suspendată inițial pe o perioadă de 6 luni, iar apoi, prin adoptarea Legii nr. 112/2014, până la data de 31 decembrie 2014.
Lipsa justificării rezultă din aspectul că deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementată prin chiar legea specială și prin normele metodologice de aplicare a acesteia, această eșalonare nu a fost aplicată, imediat după emiterea fiecărui titlu executoriu. Aplicarea corectă și la timp a eșalonării stabilită de Legea nr. 9/1998 precum și reglementarea unei ordini clare în achitarea creanțelor stabilite, ar fi determinat plata la timp și în mod echitabil a sumelor stabilite.
Or, A.N.R.P. își invocă propria culpă în nerespectarea calendarului de plată a despăgubirilor, a lipsei unei reglementări clare în achitarea despăgubirilor, iar O.U.G. nr. 10/2014 nu produce ca rezultat decât întârzierea excesivă, pe o perioadă de 10 ani, a executării creanțelor. În sine, această perioadă de suspendare lipsește creditorii de beneficiul sumelor stabilite în așa măsură prelungind în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată. Măsura suspendării reglementată de O.U.G. nr.10/2014 constituie prin urmare o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul beneficiarilor Legii nr. 9/1998 din speță la executarea creanței stabilite.
Curtea Europeană a considerat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – Immmobiliare Saffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33)
Pe cale de consecință, instanța de față consideră că apărările contestatoarei referitoare la lipsa de exigibilitate a sumelor executate, în temeiul actelor normative arătate mai sus, sunt neîntemeiate.
Cu privire la onorariul de avocat cuprins în cadrul cheltuielilor de executare, instanța reține că suma de 3.500 lei este justificată, avocatul are împuternicire avocațială în dosarul de executare și că el este cel care a formulat, în numele intimatului, cererea de începere a executării, fiind depusă si chitanța din 10.10.2013 pentru suma de 3.500 lei.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite de către executorul judecătoresc au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate. În acest sens, instanța mai reține că dispozițiile art. 451 alin. 2 si 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică; însă, instanța are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Însă, susținerile creditoarei în sensul că onorariul avocatial de 3.500 lei, perceput pentru începerea și urmărirea executării silite, este disproporționat de mare nu sunt întemeiate. Executarea creanțelor a presupus activitatea avocatului constând în studierea dosarului de fond și obținerea titlului executoriu (copie legalizată a hotărârii judecătorești), consultații acordate creditorului, formularea cererii de începere a executării, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării. De asemenea, la momentul stabilirii onorariului de avocat, creditorul nu putea cunoaște forma în care se va realiza executarea și dacă nu vor fi necesare și alte activități în afară de cele necesare pentru executarea prin poprire. Totodată, față de valoarea creanței, onorariul avocatului nu apare ca fiind disproporționat.
Astfel, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare, reținând că actele de executare sunt legale și temeinice.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art.718 C.p.c., conform cărora aceasta se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va constata ca fiind rămasă fără obiect suspendarea executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimatii Ș. S. D., D. M. A., D. D., D. C., toti cu domiciliul ales la Cabinet avocat Ș. Tudorița în com. Afumați, .. 112, județ Ilfov, ca neîntemeiată.
Constată ca fiind rămasă fără obiect suspendarea executării silite.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 15.05.2015.
Președinte,Grefier,
P. F. M.D. I. I.
Red:P.F.M/Th.red:P.F.M/D.I.I.
7 EX /06.08.2015
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 9182/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
